Drumul cu mașina de la București la Albena [via Negru Vodă] – august 2019

TIPĂREȘTE

Nu eram nici pe departe la prima vacanţă în Bulgaria şi nici la prima petrecută în Albena. Dacă prima dată, în urmă cu mulţi ani, am ajuns în Albena urmând traseul cel mai scurt şi mai rapid, cel cu traversarea Dunării cu bacul pe la Ostrov şi apoi am intrat în Bulgaria pe la Silistra, continuându-ne drumul prin Dobrich, în anii care au urmat am preferat mereu varianta prin Giurgiu – Ruse – Ţar Kaloyan – Razgrad – Shumen – Varna – Constantin şi Elena – Nisipurile de Aur – Kranevo – Albena, profitând de drumul rapid până la Shumen şi apoi de autostrada până la Varna - vezi impresii.

De această dată, având în vedere aglomeraţia previzibilă prilejuită de minivacanţa de Sfânta Maria suprapusă pe o perioadă de concedii, am încercat o variantă nouă, un traseu mai lung ca număr de kilometri, dar cu mulţi kilometri de autostradă şi cu avantajul de a ieşi cu mare uşurinţă în Autostrada Soarelui, cel cu ieşire din ţară prin vama de la Negru Vodă, o premieră pentru noi.

Odată decis traseul de urmat, ne-am pregătit cu o zi înainte plătind toate taxele datorate pentru a scăpa de grija acestora şi de timpul pierdut. Am reînnoit rovigneta pentru maşină care expirase cât timp eram în vacanţă în Tunisia, 132,44 lei – plătită online, am achiziţionat o vignetă bulgărească electronică pentru şapte zile – 15 leva (37,44 lei) – plătită online pe site-ul bgtoll.bg şi am plătit online două treceri peste podul de la Cernavodă – 13 lei / sens.

Traseul ales a fost următorul: Bucureşti – Cernavodă – A2 până la kilometrul 192 – Ciocârlia de Sus – Lanurile – Mereni – Topraisar – Amzacea – Comana – Negru Vodă – Kardam – General Toşevo – Prisad – Petleşcovo – Dropia – Kremena – Ţaricino – Obrocişte – Albena.

Am plecat la drum joi dimineaţă la ora 5.45, am alimentat la ultimul Mol înainte de ieşirea din Bucureşti şi apoi am intrat pe autostradă. Se pare că nu am fost singurii care ne-am gândit să plecăm cât mai de dimineaţă, traficul pe autostradă fiind extrem de aglomerat. S-a circulat foate prost, aproape bară la bară, cu dese blocaje şi opriri. Puţin înanite de ora 8 trecusem de podul peste braţul Borcea şi deja ne bucuram că făcusem jumătate de drum, când ghinion! , a urmat un nou ambuteiaj, o nouă oprire şi cel din spatele nostru a frânat prea târziu oprindu-se în „fundul” nostru. Culmea stupidităţii: să fii lovit stând pe loc, blocat în trafic, pe banda a doua a unei autostrăzi, cum doar în România se poate întâmpla :(. Dacă nu am fi avut de ieşit din ţară, completam doar o constatare amiabilă cu vinovatul şi în maxim un sfert de oră ne-am fi continuat drumul, dar aşa am preferat să merg la poliţie pentru formalităţile de rigoare, iar toată „distracţia” ne-a costat mai bine de o oră şi jumătate, aproape două ore, însă am intrat în posesia dovezii – autorizaţia de reparaţie, cerută de poliţiştii de frontieră.

Am trecut apoi și peste Dunăre, iar la kilometrul 192 am părăsit Autostrada Soarelui la ieşirea spre Medgidia, Murfatlar, Ostrov. Ne-am continuat drumul prin Ciocârlia de Sus, apoi Lanurile, pe un drum bun, dar foarte virajat, plin de curbe, toate la 90 grade, din fericire puţin circulat. Mi-a plăcut tronsonul de drum până la Negru Vodă, impecabil, recent asfaltat. Bucuria noastră a fost de scurtă durată când am văzut coada de maşini formată cu 1,2-1,5 kilometri înainte de vamă. Ştiam că este o vamă mult mai mică decât cea de la Giurgiu, dar totuşi cu două benzi pe sens. Însă a fost deschisă o singură poartă, târziu deschizând şi o a doua poartă, moment din care am început să ne mişcăm ceva mai bine. Am pierdut în total o oră şi douăzeci de minute cu trecerea frontierei în Bulgaria. Controlul documentelor a fost doar vizual, fără scanări, fără controlul maşinii.

Pe partea bulgărească a urmat un tronson de drum foarte prost, cel mai prost de pe acest traseu, cu o lungime de aproximativ zece kilometri, până am trecut de General Toşevo, circulând cu o viteză de maxim 80 km/oră. Prin restul satelor s-a circulat foarte bine, traficul fiind foarte redus. Abia după Ţaricino când am intrat în E 87 pe lângă aeroportul din Balcik, traficul s-a mai animat puţin întâlnindu-ne cu cei care veniseră prin Vama Veche.

Am intrat în Albena la ora 13.00, conform tichetului luat de la prima barieră, după şapte ore şi un sfert de la plecarea de acasă :(. Chiar scăzând cele aproape două ore pierdute cu declaraţiile la poliţie şi tot a durat enorm de mult parcurgerea unui drum de doar 318 kilometri, din care aproape 200 parcurşi pe autostradă . Mereu zic că nu mai plec la drum în zile libere sau de sărbătoare din cauza aglomeraţiei maxime de pe drumurile patriei, dar tot nu mă învăţ minte şi tot îmi doresc încă o minivacanţă şi încă una şi tot aşa. :)

Am intrat în zona verde pe la bariera de lângă hotelul Flamingo Grand, doar scanând tichetul pentru ridicarea barierei şi în scurt timp am ajuns la hotelul nostru situat tot în zona verde.

Nici urmă de locuri de parcare libere în zonă, întreaga staţiune fiind plină de maşini parcate peste tot: în parcări, pe lângă parcări, pe spaţiul verde. Bulgarii nu păreau deranjaţi de acest aspect, cât timp încasau bani frumoşi în contul parcării. Dacă îmi aduc bine aminte, nu cred să fi văzut vreodată în Albena maşini ridicate sau cu roţile blocate. Deci, avantaje, dar şi dezavantaje.

Ajunsă la hotelul situat în zona verde, am debarcat soţul şi bagajele şi am plecat să caut un loc de parcare. După câteva ture prin zona verde, m-am lămurit că nu am nicio şansă, astfel că am ieşit din zona verde şi mi-am încercat norocul în zona albastră, fără succes în zone mai apropiate, unde nu mai erau locuri nici măcar pe spaţiul verde. După două ture cu speranţa că poate poate pleacă vreunul chiar atunci m-am enervat să pierd aiurea timpul şi să pierd şi masa de prânz, astfel că am lăsat maşina în parcarea mare publică din centrul staţiunii şi am pornit pe jos spre hotel. Maşina a rămas parcată acolo pe toată durata minivacanţei şi a fost foarte bine.

În ziua plecării, din motive personale, am decis să plecăm cât mai de dimineaţă, practic imediat după micul dejun. Am terminat repede de făcut bagajele, am coborât cu ele la recepţie şi am făcut check out-ul.

La ora 9 plăteam la recepţie contravaloarea parcării pentru trei zile, 30 leva, deoarece parcasem în zona albastră (10 leva/zi), cu card bancar în lei, şi plecam pe jos să aduc maşina lângă intrarea în hotel pentru a încărca bagajele.

Cincisprezece minute mai târziu mi-am recuperat maşina, am reintrat cu acelaşi tichet în zona verde şi am oprit în faţa hotelului. Ştiam că am la dispoziţie 30 minute în care puteam staţiona gratuit în zona verde, la depăşirea aestei durate plătindu-se taxa de 20 leva. Noi am ieşit mult mai repede din această zonă, scanând tichetul la bariera de lângă Flamingo. La ultima barieră înaite de ieşirea din staţiune tichetul ne-a fost „înghiţit” de aparat, bariera s-a ridicat şi noi am putut pleca spre casă, părăsind Albena la ora 9.35.

Am urmat acelaşi traseu ca la venire. Drumul a fost foarte liber în Bulgaria şi acceptabil de liber în România.

În patruzeci de minute de la ieşirea din Albena am ajuns la vamă. Ceva coadă, dar se circula bine, chiar dacă nu era deschisă decât o singură poartă pe fiecare sens. Am trecut în 9 minute – un timp ok - şi ne-am continuat drumul spre intrarea în Autostrada Soarelui.

Pe A2 s-a circulat ok, fiind chiar mai liber decât ne aşteptam să fie, am oprit o singură dată în parcarea unei benzinării şi la ora 13.00 eram acasă. Se putea şi mai repede, dar nu am vrut eu să forţez. Am parcurs cei 317 kilometri în mai puţin de trei ore şi jumătate.

Recomand traseul prezentat mai sus celor care intenţionează să-şi petreacă vacanţa într-una din staţiunile bulgăreşti aflate la nord de Varna. În condiţii normale de trafic se poate scoate un timp frumuşel.

Drumuri bune tuturor şi vacanţe frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 4243 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI