Cádiz - un loc pitoresc cu nesfârșite plaje la Atlantic

TIPĂREȘTE

Despre Cádiz, situat pe Costa de la Luz (coasta luminii), care ar fi cel mai vechi oraș din Europa, citisem odată o poveste frumoasă. Cum că acolo ar fi nesfârșite plaje la Atlantic și cele mai frumoase apusuri. Și pentru că eram la Sevilia, la doar 90 de km, ne-am gândit că nu i-o mai veni prea curând rândul dacă nu ne ducem acum și nu era de colea să ne băgăm și noi puțin picioarele în ocean. Așa că pentru a stoarce tot ce se putea de la ziua dedicată, am luat primul tren spre Cádiz la ora 8,36, după ce am mers pe jos o jumătate de oră de acasă până la Gara Centrală Santa Justa din Sevilia. Am fost matinali tare în ziua respectivă.

La gară, cu toate că erau o grămadă de ghișee cu oameni, unul nu știa o boabă engleză, inclusiv la ghișeul pe care scria: “info în engleză”. Asta ne-a amuzat teribil. N-am avut decât să ne ajutăm cu automatele de cumpărat bilete (care au costat 27 EUR/persoană) și cel puțin la data aceea, plata se făcea doar cu cardul.

Călătoria cu trenul a fost ok și a durat o oră și 40 de minute. Trenul curat, cu canapele confortabile și măsuțe, dar mai ales gol, ceea ce ne-a permis să ne fâțâim de colo-colo pentru peisaj.

În Cádiz, chiar la ieșirea din gară am găsit un punct info turistic de unde am luat o hartă și ne-am lămurit cu ajutorul fetei de acolo despre cum puteam să abordăm orașul, astfel încât să vedem cât mai mult în timpul pe care îl aveam la dispoziție, adică aproape o zi. În zece minute ea ne-a predat o adevărată lecție despre Cádiz și ne-a sugerat să o luăm în stânga cum ieșim din gară, spre orașul vechi care este împărțit în 5 cartiere. Ne-a lămurit și cu plajele și ne-a spus că în dreapta, cum ieșeam din gară, erau 8 km de plaje la Atlantic. Există și un bus turistic în Cádiz, care avea traseul doar pe la periferia orașului vechi, dar dacă noi dispuneam de atâtea ore ne-a recomandat să mergem pe jos, pentru că aveam timp să ajungem în toate punctele, dacă ne țin picioarele.

De la punctul info am mai aflat că ar fi foarte bine să începem vizita noastră în Cádiz cu Torre Tavira, unul din fostele turnuri de apărare, pentru că la ultimul etaj este Camera Obscură, prima instalată în Spania, cu ajutorul căreia vom vedea imagini live de la toate obiectivele importante din Cádiz, iar deasupra era o terasă panoramică unde puteam să identificăm toate obiectivele Cádiz -ului astfel încât să ne familiarizăm și să le căutăm mai repede pe parcursul zilei.

La fel vă recomand și eu vouă, să vă începeți vizita în Cádiz cu acest turn și camera lui obscură, unde un ghid foarte simpatic vă va familiariza foarte bine cu istoria și obiectivele orașului. Intrarea a fost 6 EUR de persoană.

Ca să ajungem la turn am ieșit din gară și foarte repede am ajuns în Piața Primăriei de unde începe și orașul vechi. Această piață este plină de palmieri și terase unde poți să te oprești pentru a savura ceva, în acorduri de muzică bună, live.

Torre Tavira este situat în cel mai înalt punct al orașului vechi, la 45 de m deasupra nivelului mării, motiv pentru care a fost proclamat oficial turnul de veghe al portului Cádiz spre sfârșitul anilor 1700 și poartă numele primului căpitan pe care îl chema Antonio Tavira.

Din turn am avut o priveliște foarte frumoasă și asupra caselor albe din Cádiz, cu acoperișuri terasate și amenajate ca niște curți. A fost foarte ciudat să vedem oameni pe case, stând la plajă, unii aveau chiar și niște piscine mici, întinzând rufe sau pur și simplu stând de vorbă.

Portul Cádiz situat strategic între Atlantic și Mediterana, între Europa și Africa, a fost unul dintre cele mai importante porturi ale Spaniei în sec 18. Când portul Sevilia s-a înnămolit, Cádiz a rămas principalul port comercial, care a făcut legătura între Spania și Lumea Nouă. Mărfurile intrau din America de Nord și Sud și din Philippines și apoi erau distribuite în porturi din toată lumea. Cádiz a avut monopol pe activitatea comercială cu coloniile din toată lumea iar de pe vremea aceea au rămas niște turnuri, cum a fost și cel pe care l-am vizitat noi, care au fost turnuri de bresle (neguțători), folosite ca să supravegheze intrarea navelor în port.

Portul, acum mai mult o plajă largă și întinsă, arăta în fotografiile secolului cu totul altfel. Plin de bărci, care pline de mărfuri, saci, oameni, calești, negustori, măgari… și forfota specifică unui astfel de loc.

Când Napoleon a invadat Spania, Cádiz a rămas singura zonă neocupată și de acolo a pornit Revoluția de eliberare a Spaniei. A fost interesant să aflăm că în Cádiz, s-a născut libertatea și a fost proclamată Constituția în martie 1812, cea care a redat puterea regelui de la vremea aceea. Într-o sală din Oratoriul San Felipe Neri, clădire pe care am văzut-o din turn, s-a elaborat Constituția Spaniei iar acei oameni și acele idei au contribuit și la elaborarea Proclamației de independență a Americii. A fost ceva ce n-am știut până la momentul acela și după cum spuneam și altădată, și de aceea ne plac vacanțele, pentru că sunt adevărate lecții pentru noi.

După turn am început să căutăm prin orașul vechi obiectivele pe care le-am văzut în camera obscură. După ce am văzut prin Sevilia, stilul architectural rămas de la mauri, de care ne-am îndrăgostit, am sperat să găsim și la Cádiz (și el sub ocupația maurilor), clădiri care să fi păstrat urmele trecerii lor pe acolo, dar, din păcate, nu a fost așa. Am mers pe străduțele înguste și pietruite și am ajuns în piațete mici unde am găsit târguri de vechituri. După ce ne-am săturat de plimbarea pe străduțele din orașul vechi am căutat o stradă care să ne scoată spre faleză.

Am ajuns la Plaza de España (Piața Spaniei), aflată într-un mic parc, dominat de un monument imens. Acesta a fost construit cu ocazia primului centenar de la semnarea primei Constituții din Spania, proclamată la Cádiz în 1812, Cádiz fiind unul dintre puținele locuri care nu au fost invadate de francezi. Plaza de España se află în apropierea portului și poți face o pauză acolo pentru că micul părculeț în care se află monumentul este plin de băncuțe, iar de jur împrejur sunt clădiri frumoase, una dintre ele fiind Casa cu 4 turnuri, a unui afacerist arab. La baza monumentului este o cameră și un fotoliu prezidențial gol iar mai sus sunt inscripții și statui.

În Parcul Genovez (Grădinile Botanice din Cádiz) , în care se află mai mult de o sută de specii de copaci și arbuști, am ținut neapărat să ajungem pentru că parcul este locul în care se relaxa lumea în epoca de aur a Cádiz-ului. Ne-am plimbat pe aleile principale, mărginite de niște copaci tunși geometric, foarte aspectuoși. Parcul este plin de fântâni și statui ale oamenilor iluștri ai Cádiz-ului și băncuțe unde te poți relaxa.

La ieșirea din Grădina Botanică, spre faleză și ocean sunt și cei doi pini aduși din Peru în 1902, dar și niște ficuși imenși pe care ni i-a arătat ghidul în camera obscură. De sus și de departe ei se văd ca o pădure, atâta sunt de mari și de stufoși. Când ne-a arătat imaginea cu ei ghidul a întrebat: “ce vedeți în imaginea aceasta? ”, “o pădure”, s-a răspuns în cor, “sunt doar 2 pini din 1902”, a venit răspunsul și am fost foarte curioși să-i vedem și noi.

Apoi am trecut prin piața în care se află grandioasa clădire a Teatrului Manuel de Falla (Gran Teatro Falla - după numele marelui lor compozitor, înmormântat în Catedrală), una foarte, foarte frumoasă, care a avut mai multe destinații în trecut. Astăzi, împreună cu piața în care se află, este un loc foarte popular, pentru că aici are loc în fiecare februarie un carnaval de stradă și din câte am înțeles acest festival este o mare bucurie.

Din păcate, Catedrala din Cádiz, amplasată pe malul oceanului, atât de frumoasă și spectaculoasă la exterior, era închisă, dar am văzut alte biserici, toate frumoase. Iglesia de Santiago Apostol sau Santa Senora Carmen și Teresa, sunt doar două dintre ele.

Am făcut un circuit prin Cádiz atingând toate cele 5 cartiere ale orașului vechi, am ieșit apoi pe faleză și am închis cercul la Catedrală pe care speram să o găsim deschisă la întoarcere și apoi în Piața Primăriei care ne-a plăcut foarte mult la dus și unde am vrut să bem ceva.

La întoarcere am ieșit din nou pe faleză, am depășit Catedrala, am trecut pe lângă Teatrul Roman și am mers spre plajele de 8 km la Atlantic. Nu știu sigur dacă o fi cea mai mare plajă din Spania dar cât vezi cu ochii se vede o fâșie lungă și largă, cu nisip fin. Prima este Santa Maria Beach care continuă cu Victoria Beach, o plajă decorată cu steag albastru încă din 1987. Ce-o fi mai încolo nu mai știu pentru că noi ne-am plimbat puțin doar în această zonă.

Dar cea mai faimoasă plajă din Cádiz este La Caleta de unde se văd cele mai frumoase apusuri din lume. Și tot de aici Castelul Santa Catalina, care a fost regretul nostru din Cádiz, pe care l-am văzut din Camera Obscură și de pe faleză, dar presupunea ceva timp vizitarea lui și nu mai aveam.

Am trecut prin porțile de intrare în oraș, Puertas de Tierra, o fostă fortăreață militară, care astăzi separă orașul vechi de cel modern, cu o fațadă din marmură, cu obiecte religioase și militare, un fel de arcuri de triumf și am ieșit spre gară, cu părere de rău că nu am prins un apus, practic, unul dintre cele două motive pentru care am pus pe listă Cádiz-ul. Pentru că picioarele în ocean ni le-am băgat.

Ca și costuri, vizita la Cádiz nu a însemnat prea mult. Exceptând transportul, care mi s-a părut cam scump în Andaluzia prin care am mers noi (biletele de tren Sevilia – Cádiz au fost 55 EUR, 2 persoane), am mai plătit 6 EUR de persoană pentru intrarea la Turnul Tavira, câțiva EUR pentru ce am mâncat stradal și alți câțiva pentru o bere și o sangria, la una din terase.

Vremea a fost foarte frumoasă la sfârșitul lui aprilie iar pe plaje erau destui oameni. Mai puțini făceau baie însă și ne-am convins și noi că apa oceanului era rece la data aceea. Cu toate că citisem de vânturi foarte puternice în regiune, ne-am plimbat prin Cádiz pe o vreme superbă (18-20 de grade).

Am citit pe un blog de turism cum blogerul respectiv îi recomanda unui turist o jumătate de zi pentru Cádiz. Și îi spunea că este arhisuficient. Eu pot să vă spun că în ziua pe care i-am dedicat-o Cádiz-ului, am avut timp să ne plimbăm peste tot, dar asta s-a rezumat la peisaje, aproape toate străduțele din centrul istoric, micile piețe, parte din plaje, parte din faleză și promenadă și un obiectiv-două vizitat mai pe îndelete, cum a fost în cazul nostru Turnul Tavira și Grădina Botanică.

Dar într-o jumătate de zi, și poate nici într-o zi plină, nu ai timp să faci asta și să vizitezi și cele două castele Santa Catalina și San Sebastian, care se află de-o parte și de alta a plajei La Caleta, sau Muzeul din Cádiz, care are 3 secțiuni: de arheologie, arte fine și etnografic și care cred că ar fi fost interesant, însă noi l-am văzut doar pe afară. De asemenea, n-am ajuns să vizităm și Oratoriul San Felipe Neri, în care a fost elaborată Constituția Spaniei, care este una dintre cele mai frumoase biserici, despre care ni s-a vorbit în Camera Obscură. N-am intrat în Teatrul Roman, ci doar am trecut pe lângă el și l-am văzut mai bine după plajă, nu ne-am îndurat să ne așezăm la o terasă ca să mâncăm, ci doar am băut ceva fiindcă a fost mai rapid și am mâncat stradale ca să câștigăm timp.

La fel de adevărat este că nu avem timp să stăm atâta cât ne-am dori sau cât ar trebui în locurile pe care le vizităm. Dar, de la o jumătate de zi, până la măcar o zi, Cádiz-ul este un loc foarte pitoresc, care vă așteaptă.

---

VIZUALIZĂRI: 3887 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI