Complexul Konaciste Osmica din Mokra Gora, sau cum sa dormi in gara...

TIPĂREȘTE

Dupa un drum infernal, lungit de ocolurile pe care drumurile in refacere ale sarbilor ne-au pus la incercare inca odata (daca mai era necesar) nervii si asa intinsi la maxim din ziua anterioara, pe seara tarziu (in jur de 21.30, ora locala) am ajuns la Mokra Gora, satucul in care ne-am cazat.

Cum eram in jur de 80 de persoane, am acoperit integral capacitatea garii :), transformata, de o mana inteligenta si creativa, in pensiune, iar o parte mai mica au mers prin sat la diverse pensiuni, stabilite din timp de cei de la pensiunea gara.

Aici, ramanand afara, pe peron :), am intrat pe rand, dupa strigare, in minuscula receptie sa ne luam cheile. Cazarea s-a facut in camere duble si triple, iar eu am avut sansa sa fiu strigata printre primii si am fost repartizata in camera 04. Deci nu 4, ci 04 :) !

Este o camera care era la parterul cladirii garii, cu intrare direct de afara, cu prispa delimitata cu gard de lemn, plina de petunii si o masuta mica cu scaune cu trei picioare.

Inainte sa mergem la camera, cei care ne primiseram cheile am luat cu asalt restaurantul pensiunii, infometati de drumul lung si bucurosi ca inca mai era deschis. Eram hotarati sa mancam orice ne da si dupa ce ne-a spus ca nu se poate comanda a la carte, fiind asa de multi, am primit supa de pui cu taitei, dar fara pui :), si un fel de tocanita de porc cu cartofi la cuptor foarte buna. Berea era din plin in toate frigiderele. Ne-am comandat si desert, placinta cu mere si baclava. Placinta anosta, baclavaua senzationala. Cost total masa noastra de patru persoane: 2 supe, 4 tocanite, 3 beri si 2 deserturi, 3030 de dinari (aproximativ 144 lei). Rezonabil, zic eu.

Camera dubla twin, mai spatioasa decat ma asteptam, avea tot ce ti-ar fi trebuit dupa lungul drum: paturi odihnitoare, cu perne si paturi suplimentare in dulapul mare, un televizor cu tub (nu l-am incercat), telefon, birou, scaune. Baia foarte mica, necesitand niste manevre iscusite pentru a putea inchide usa, cu tine inauntru :), avea totusi prosoape curate si produse de igiena. Mai rau cu ventilatia, care facea doar zgomot, nu si circula aerul.

Am inteles din ce povesteau colegii cazati in "pagodele" de mai sus (asa mi s-a parut ca arata cladirile de deasupra nivelului garii) s-a dormit original, in sensul ca era cumva un duplex, o camaruta cu un pat jos si pe o scarita interioara, se ajungea la etaj, unde mai era o camaruta cu un pat.

Cum nu am somn dimineata si cum ajunsesem seara pe intuneric, m-am trezit inainte sa ajunga soarele sa-si arunce razele peste gara noastra, si am facut un tur, avand-o doar pentru mine si bucurandu-ma de toate coltisoarele frumoase, insotita de un catel.

Jos, la nivelul garii, in cladirea ei, s-au facut numeroase camere dispuse: 5 la parter, cu intrare direct de pe peron :), 6 camere la etajul 1, (11 - 15), si 9 camere la mansarda (21-29).

Micul dejun a început cu ora 8 si am apreciat ca au aranjat frumos mesele pentru noi, tinand usile incuiate, sa nu intre cei care erau in tranzit prin zona si venisera doar pentru o cafea.

Ne-au servit la masa, in portii predefinite, lasand la liber ceaiul si ceea ce am crezut ca era cacao cu lapte, dar avea gust de cicoarea de pe vremuri, asa ca nu am baut. Nu a fost el bogat sau pretentios, fiind mai degraba saracacios, dar nici nu am murit de foame. Cafeaua era contra cost, 120 dinari (aprox 5 lei).

Am intrat si in muzeul de sub gara, unde gasesti istoria garii in imagini, si in micul magazin de suveniruri de la intrarea in gara.

Internetul wi-fi avea viteza si semnal foarte bun, si gratuit, dar limitat la jumatate de ora.

Am predat camerele la ora 10, ducand bagajele la autocar, pentru ca la 10.30 aveam plimbarea cu mocanita, care ne lua chiar din fata casei :) !

---

VIZUALIZĂRI: 468 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI