Club Vila Bran sau întoarcerea la copilărie... (2)

TIPĂREȘTE

Despre împrejurimile complexului Club Vila Bran sunt multe de scris, am să mă rezum la câteva, așa cum le-am perceput noi, în scurtele raite de seară prin centrul Branului și la Castel, sau în excursia de la Râșnov.

La complexul Club Vila Bran, am venit setați să bifăm, în mod obligatoriu, Castelul Bran, Cetatea Râșnov și Dinoparcul.

Luni am vizitat Castelul Bran, iar miercuri Râșnovul cu cele două obiective mai sus pomenite.

Să le luăm cronologic. Din vizita la castel, nu am înțeles nimic, doar o permanentă alergare dintr-o încăpere în alta, mânați de la spate de puhoiul uman cosmopolit.

Ne-am așezat docili, la coada la bilete, ce ajungea pe două rânduri la jumătatea bazarului ce formează antecamera curții castelului. În fața noastră se vorbea maghiara, în spate germana, semn că suntem în Europa sau Europa a venit la noi. Am luat bilete pe categorii de vârstă, trei pentru adulti (copilul peste 14 ani e considerat adult) și unul pentru copil. Tariful total plătit a fost de 130 de lei, din care 40 lei x 3 adulti + 10 lei x 1 copil. Mult, dar odată ajungi la castel... că a doua oară nu-ți mai trebuie, te duci mâncând norii.

Am pătruns pe poarta curții unde am fost direcționați spre intrare. Am trecut de trecerile batante, gen metrou, unde am fost înghițiți de fluxul cosmopolit, format din indivizi de pe tot cuprinsul mapamodului, fiecare vorbind pe limba lui. Am dibuit și eu exotismul rasei umane pe spațiu restrâns dat chinezi, indieni, arabi, evrei, dar și banalele naționalități ilustrate de italieni, francezi, maghiari, ruși, ucraineni, englezi, americani și bineînțeles români. Majoritate dintre aceștia, însoțiți de copii, se scurgeau dintr-o încăpere în alta, parcă dirijați de un spirit al castelului ce dorea să scape cât mai repede de ei. Nici noi nu făceam nici o excepție, ne-am integrat toatal în masa de invadatori ai castelului. Am luat câteva cadre mai mult sau mai puțin reprezentative, de parcă ne pozam pe litoral cu maimuța sau cu iapa. Toată lumea executa aceeși partitură, stop-cadre pentru eternitate în sălașul vampirului din Carpați, Dracula. Stăteam tâmpi la vreo intrare – gen coridorul secret, unde părinții unor copii englezi executau fotografii cu micuții încadrați de tocul ușii, în spatele cărora se zăreau treptele de piatră brută. După ei, a urmat un italian înalt, cu un nas acvilin, care avea o soție minionă și trei fetițe extrem de frumoase. Italianul nu s-a lăsat mai prejos decât englezul, și a luat cadre foto fără număr cu cele trei fetițe ale sale, până când, din cotloanele castelului a răsărit o angajată care i-a luat la rost și a oprit ședința foto pe motiv că este prea multă lume care așteaptă să viziteze castelul. Am ieșit din castel, la foc automat, bucuros că s-a terminat, de parcă însuși Dracula era pe acolo prin castel, la pândă după vreun fresh ”sangria del mondo”. Am evadat în parcul imens, unde am găsit o bancă pe malul lacului populat cu pești. După 45 de minute de adăstare, ne-am răcorit cu pepsi și ne-am revenit, întorcându-ne storși de energie la Club Vila Bran.

Despre Castelul Bran trebuie luate informațiile dinainte, băgate bine la cap și apoi vizitat, ca să înțelegi ceva despre acesta.

La Râșnov am pornit cu mașina proprie, iar Waze-le ne-a fost de un real ajutor, scoțându-ne la fix în timp relativ scurt. Distanța Bran- Râșnov am parcurs-o aproximativ într-o jumătate de oră. Am ales varianta de a urca sus, prin spatele versantului, cu mașina, până la parcare, apoi cu titicarul la cetate, coborâre la Dinoparc. O variantă mai elegantă, dar și mai costisitoare presupunea ascensiunea prin intermediul cabinei de sticlă, prin parte din față a versantului.

La parcarea automobilului a fost o adevărată aventură, ture prin parcarea betonată, ca să constați că nu există loc, ne-am întors vreo două sute de metri până la parcarea amenajată în mod pirateresc, ca să nu folosesc un termen mai dur. Aci am găsit loc contra unei sume de 20 de lei/zi, dirijați metodic de piratul șef, către o zonă mlăștinoasă, unde nu am avut curajul să duc mașina, alegându-mi singur un loc ceva mai uscat, pe geamul lăsat al portierei, declarându-i ritos piratului că nu-mi duc nava în mocirlă. M-a lăsat și astfel am luat drumul cetății, așezându-ne, cum altfel, la o altă coadă, de astă dată la bilete pentru trancarici. 5 lei biletul dus-intors/persoană. Am urcat prima dată la cetate, unde contra unei sume decente (parcă 10 lei adulti, 5 lei copiii) am vizitat mult mai lejer, în comparație cu Castelul Bran, tot ce era mai important de văzut. Din nou am remarcat prezența numeroșilor străini.

După vizita la cetate, am ieșit nădușiți și însetați, unde am ”speriat” câte o înghețată de la magazinașul alimentar din afara cetății pe care am savurat-o în drumul per-pedes spre Dinoparc.

La Dinoparc, altă coadă, alte prețuri 28 lei x 3 adulți, respectiv 18 lei x 1 copil (tichet redus cu 20%). Am pătruns în jurasic parc, unde erau parcă prea mulți hominizi, netemători și prea gălăgioși. Traseul aventura pe cabluri 1 copil și un adult 20 de lei, adultul imprudent eram eu. După primele manevre de pe cablu, voiam să mă întorc, pur și simplu mă blocasem, în timp ce fiul meu trecuse de prima etapă, urmând să intre pe a doua. Mi-am luat inima în gingii și pâș-pâș am ajuns și eu la liman. De aici, am trecut mai ușor prin fiecare etapă, făcâdu-mi curajul necesar. În parcul cu fosile de mucava, plastic și cauciuc, o fosilă vie evolua timid la înălțime... Dracula (de la castel!) m-a pus? În fine, am terminat traseul, apoi am trecut la tiroliană, de data asta cu celălalt vlăstar al familiei. Iarăși emoții și senzații diverse până la așezatul dispozitivului pe cablu și lansării în gol. Așa o fi senzația unui sinucigaș lansat în zborul fatal de pe vreun bloc turn?

Apoi a urmat traseul prin pădure unde din loc în loc machetele cu dinozauri se etalau care mai de care. Minivulcanul în erupție, meteoritul, mașinuța din Jurasic Park, ne transpuneau palid într-o lume de mult apusă. Am ieșit după ce am luat ceva suveniruri tematice din magazinul de la ieșire. Nimicuri pentru care nu-ți explici de ce costă atât de mult, dar conștient tot timpul că este prima dată când calci în Jurasic și că merită efortul pecuniar.

Ne-am întors la Bran, la complexul Club Vila Bran, de acum al nostru... unde am dormit neîntorși până dimineață.

Ne-am întors din Bran mai bogați, mai câștigați, convinși de faptul că timpul poate fi dat înapoi, chiar pe termen scurt, aducându-ne în memorie tot ce a însemnat copilăria noastră, văzută și trăită alături și prin ochii copiilor noștri...

Să țină norocul cu noi și cu toți ce vor să redevină copii la Club Vila Bran.

---

VIZUALIZĂRI: 1669 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI