La Turnul Roșu

TIPĂREȘTE

Am fost până la Turnul Roșu dar nu în comuna cu același nume, nu la Castelul Turnu Roșu care se află în comuna Boița și nici măcar la Turnul Spart din Pasul Turnul Roșu de pe Valea Oltului toate aceste 3 obiective aflându-se aproape de Sibiu 22,24 respectiv 30 de km.

Am fost până la Turnul Roșu cu ocazia unei plimbări pe litoralul Alanyei, de la locul meu de cazare și până în centru zona port turistic. Bineînțeles că nu am vizitat doar turnul, în plimbarea făcută de unul singur (familia a preferat plaja și piscina) am văzut mult mai multe obiective.

În dimineața respectivă după micul dejun am ales să mă deplasez pe jos 2 km pănă la locurile respective. Promenada de-alungul falezei este într-o stare foarte bună, este lată și clar delimitată pentru bicicliști. Am ajuns înapoi la orele prânzului iar vizita a cuprins Turnul Roșu, o parte din Cetatea Alanyei (partea de jos), portul, farul, 3 moschee, un parc și monumentul lui Atatürk.

Kizil Kule apare pe orice pliant turistic, reclamă, acest turn simbol construit în secolul XIII. Datorită dimensiunilor sale (33 m înălțime cu 29 m diametru) îl putem numi și turnul gros (avem și în Sibiu unul) Construcția octogonală cu rol militar defensiv a fost comandată de sultanul Aladin Kaykubad necesar fiind și un arhitect așa l-au și găsit pe sirianul Ebu Ali Reha. 1226 a fost anul finalizării iar turnul este foarte bine conservat. Ceea ce am înțeles că practic cărămizile le-au ars după construcție, cel puțin în partea de sus. Turnul s-a renovat între anii 1951-1953, deschis în 1979 pentru public și s-a amenajat un muzeu, din cele 5 etaje primul este ocupat cu exponate.

Intrarea în turn se găsește ocolind pe stânga. Pe casa de bilete construită din lemn găsim afișate informații în 3 limbi (turcă, engleză și germană) precum și tarifele practicate. Astfel pentru vizitarea turnului se vor plăti 7 lire turcești (cca 5,6 lei) turnul plus portul vechi 10 lire (8 lei). Intrând în turn am dat de o răcoare plăcută care chiar mi-a prins bine. Printre exponate în mini-muzeul amenajat am găsit macheta cetății, machete de nave corăbii, bile de tun din piatră diferite mărimi, o iluminare plăcută și bănci de odihnă. Urcând pe treptele de piatră (atenție sînt alunecoase) am ajuns la următorul nivel care la fel este acoperită și răcoroasă. De aici putem ieși pe zidurile cetății Alanyei care seamănă oarecum cu zidul chinezesc doar că este mult mai îngust și mic. Totuși pe toată peninsula Alanyei s-au măsurat 6 km de zid. Ieșind un pic pe zid până la un anumit punct ni se arată un peisaj extraordinar atât spre port cât și spre peninsulă și oraș.

Intrând înapoi în turn am urcat spre nivelul 3 care este o terasă deschisă atât de largă încât s-ar putea juca fotbal aici. Asta dacă nu era în mijloc fostul rezervor de apă folosit de soldații turci de odinioară. În jurul rezervorului de apă găsim 8 luminatoare probabil pentru necesarul de lumină din trecut sau prezent. Ultimele 2 nivele se desfășoară pe zidul de strajă.

La ultimul nivel am început să fotografiez în toate direcțiile, chiar dacă cu o zi în urmă mă aflam mult mai sus pe vârful peninsulei mi s-a părut spectaculos tot ce am văzut și de aici.

Am lăsat în urmă Bulevardul Ahmet Tokus artera principală de circulație de lângă faleză dar nu înainte să fac o poză în dreptul canalului Hacet Creek la punctul de deversare în mare. Uitându-mă astăzi la fotografie nu mi-a venit să cred arată ca un peisaj superb de pe o insulă nicidecum o poză făcută într-un oraș de 400000 și mai ales în dreptul unui canal... Intrând pe străduța care ne duce direct la plajă și port Izet Azakoglu am ajuns repede la destinație, o plajă cu nisip mult și mai fin cu zone free și ne-free adică private. Ok, primul lucru făcut de mine acolo a fost o baie după care mi-am reluat activitatea de vizitare. În dreptul ștrandului se află un parc. Am înaintat puțin pe diguri la capătul unuia este construit farul din Alanya o construcție destul de nouă.

Farul din Alanya a fost construit în 2009 cu destinația atracție turistică. Se poate vizita se poate urca pe terasă. Sincer am crezut că este mult mai vechi. Are o înălțime de 20m iar noaptea la fiecare 5 secunde obervăm un blitz de culoare verde. După ce m-am îndepărtat de ștrand începe zona de unde se poate alege un vaporaș în funcție de buget. Nu există nici un preț afișat nicăieri, totul se negociază. Ceea ce am înțeles că dacă se alege o excursie mai scurtă pe un vaporaș mai modest fără masă inclusă prețurile încep undeva la 15-20 E/$ dar chiar și acest preț se poate negocia în jos. Pe partea stângă vaporașele pe partea dreaptă restaurantele unul lângă altul, fiecare încercând să-și atragă clienții cum știe mai bine.

După ce am trecut lângă o cascadă artificială curgând de la înălțime dinspre dealurile peninsulei Alanya și o moschee aflându-se pe partea dreaptă am ajuns și eu la Turnul Roșu despre care am povestit mai sus. Cartierul pitoresc care se întinde începând de la port și se înalță pe dealurile peninsulei se numește Tophane. Moscheea care am văzut-o lângă turn se numește Haci Kadiroglu Mosque și dispune de un singur minaret înalt.

Ajuns înpoi în zona portului am luat-o la stânga pe străduțele pline cu magazine și comercianți care încearcă la tot pasul să intre în vorbă cu tine, să te poftească în magazine. La asta se pricep bine turcii indiferent de marfă, autentică sau chinezării. Dacă intri și cumperi ceva n-o să-ți pară rău chiar dacă nu iei mare lucru sau nu obții reducerea dorită. Va rămâne o experiență chiar plăcută în cele mai multe cazuri. De exemplu la sfârșit omul dă mâna și mulțumește pentru că ai intrat eventual și cumpărat, negociat.

În zona de magazine am găsit o altă moschee. Moschei se află la tot pasul, ghidul ne-a povestit că sînt foarte multe în Alanya mult mai multe decât biserici la noi. Moschea aceasta se numește Kuyularonu Mosque și este una mai încăpătoare am găsit ceva date despre ea. Astfel minaretul se înalță la aproape 88 m înălțime, iar înălțimea și lățimea depășesc 60 m (67x64m)

Ieșind din această zonă centrală făcând pași pe strada Hükümet în direcția est spre locul de cazare am găsit încă 3 obiective de văzut și de remarcat. Prima se află pe partea stângă și... ați ghicit e tot o moschee Yeni Kami Mosque. Centrul de interes este totuși Parcul Alanya Belediyesi Kedi Parki aflat în apropiere. Parcul este deosebit în primul rând datorită plantelor exotice, te simți ca într-o junglă aranjată, cosmetizată. Aici găsim și palmieri cât un bloc de 4 etaje dar punctul de atracție reprezintă totuși iazul decorativ situat central și de o mărime considerabilă. Mulți turiști își făceau poze pe aici.

Luând din nou la pas bulevardul Ahmet Tokus l-am întâlnit pe marele Atatürk în formă de monument. Mustafa Kemal Atatürk (1881-1938) a fost fondatorul Republicii Turce și este destul de venerat pe acolo. Să nu faci glume cu această personalitate nu prea le place la turci.

În drum am deschis puțin ochii la prețurile meniurilor afișate. Într-o locație ceva mai modestă dar chiar în port am găsit următoarele prețuri. Știind că o liră turcească costă aproximativ 80 de bani un sandviș banal costă 8 lire, un hamburger 13, un sandviș cu pui 10, un meniu cu carne de pui 20, unul cu carne de vită 25. Peștele era 33-37 TL. În acest loc lipsea alcoolul deci o apă era 1,5-2,5 TL, colafanta & co 5TL, cafeaua 4-6 TL.

La un restaurant/terasă am găsit următoarele prețuri: mic dejun 20-40 TL în funcție de consistență, sandviș-hamburger 14-20 TL, salate 22-35 TL, paste 24-30 TL, kebap, grătar, piftele 28-40 TL, pizza 26-28 TL, miel 60-70 TL, pește 50-75 TL, meniu de copii 20 TL. Băuturile aici conțin alcool iar prețurile sînt pe măsură, bere 18-25, rachiu și vodca 30, pahar de vin 18, cafeaua, fanta, cola 10, apa 8.

Acestea sînt doar 2 exemple, unul mai modest și unul mai puțin modest. Fiecare mănâncă ce vrea, eu am mâncat la locul de cazare nu am dus lipsă de nimic.

Sfatul meu: dacă mergeți în Alanya faceți o plimbare și în zona portului n-o să vă pară rău.

---

VIZUALIZĂRI: 1122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI