Cu MSC Orchestra, într-o croazieră cu multe surprize în mânecă

TIPĂREȘTE

Știu bine, oricât aș căuta, pentru mine nu mai există leac…

Și nu-i de ieri, de azi, s-au împlinit zece ani de când, la un târg de turism, managerul unei agenții specializată pe croaziere, mi-a inoculat prin vorbe meșteșugite și dulce grai ardelenesc, acest virus de care nu mai pot scăpa. Și nici nu vreau… De ce? Se pare c-ar exista 1001 de motive…

Să-ți petreci vacanța la bordul unui vas elegant, beneficiind de servicii de primă clasă, dar și de un sejur la cel mai bun raport calitate – preț, să descoperi în fiece zi noi porturi pitorești și rafinate, minunate orașe ale lumii fără să parcurgi kilometri pe autostradă, în destinații atipice departe de tumultul turistic, chiar locuri atât de îndepărtate încât și cu gândul ți-e greu să ți le apropii, să te bucuri de posibilitățile de agrement, dar și de excepționalele preparate pregătite pentru a fi pe placul celor mai sofisticate gusturi, să cunoști oameni noi și să legi prietenii – oferta unei croaziere este de neegalat…

Ambientul navelor, fiecare având un concept bine definit, confortul cabinei dotată cu facilități pentru ca să te simți special pe întreaga perioadă a călătoriei în regatul lui Poseidon și nu mai prejos, posibilitatea de a admira răsăritul sau apusul de soare de pe una dintre punțile navei, un spectacol magic în alintul brizei – toate (și încă multe altele, nespuse) sunt experiențe de prim rang...

Ei, dar ce-ați spune dacă ați da nas în nas cu o focă ghidușă, la mai puțin de doi metri distanță? Da, am avut acest noroc, chiar am fost singura care am apucat s-o pozez în clipa în care s-a ivit lângă tenderul nostru. O clipă sau două în care inima mi-a tresăltat de bucurie și care mi-au făcut ziua strălucitoare.

Sau, să vă mai pomenesc de bucuria pe care o simt atunci când hrănesc pescărușii în zbor? E greu de explicat în cuvinte… Bine, mă mai ciupeau de degete, dar nu mă supăram pe ei…

Sau tot privind nesfârșitul de apă, observi în depărtare mici fântâni arteziene – balene ce însoțeau din când în când vasul de croazieră.

Sau, pe trotuar aș mai fi observat eu acel micuț penny de lângă piciorușele unui cățel drăguț pe al cărui stăpân l-am oprit din plimbare ca să-i admirăm mai mult pufosul patruped? Am văzut că penny-ul nu-i revendicat de nimeni,:)) mai ales că ne găseam în Scoția, ;) m-am înclinat în fața lui, l-am strecurat în geantă și l-am purtat cu mine tot timpul călătoriei. Vă-ntrebați dacă micuțul mi-a purtat noroc? Sunt convinsă că da! În fiecare seară soțul meu îmi spunea: ”Ce zi frumoasă am mai avut! ”

Sunt micile bucurii de care-mi aduc cu drag aminte, pe lângă cele provocate de locurile inedite pe care le-am văzut și alte multe fapte trăite și savurate de-a lungul celor douăsprezece zile de croazieră. Douăsprezece zile, cu solstițiul inclus, în care ne-a fost gazdă MSC Orchestra.

Din nou ne-am bucurat de lumina blândă a soarelui de la miezul nopții, în cadrul magic al fiordurilor norvegiene și islandeze.

Era pentru a doua oară când urcam la bordul Orchestrei, mi-era cunoscută, nu trebuia s-o mai explorez, iar vouă vi-o prezentasem mai detaliat în croaziera din 2012 cu destinații în porturi din Italia, Grecia și Turcia.

Cabina noastră interioară a fost amplasată pe puntea 12 – Clarinetto, la tribord, doar cinci cabine ne despărțeau de terasa de la pupa, așa încât îmi era facil să dau o fugă și să aflu starea vremii. La îndemână era și restaurantul bufet La Piazzetta, nu trebuia decât să urc la nivelul superior, pe scara terasei mele de la pupa. De altfel, această facilitate s-a și materializat cu niște liniuțe în plus la cântar, la revenirea acasă… Dimineața, la prima oră mai încercam eu să spăl din păcatele calorice cu o raită la sala de gimnastică, dar… și acolo gândul îmi zbura la pizze, care erau de nerefuzat… Numai drumul parcurs de la cabină, de la pupa până la prova unde era sala de fitness, însemna dus-întors vreo 600 de metri – în calorii, cam o felie de pizza, plus ce mai consideram eu că mai pierd pe banda de alergat contrabalansa cu o pizza pe zi… Doar că socoteala de pe bandă nu s-a prea potrivit… =))

De această dată, cabina era dotată și cu două paturi rabatabile, știam acest lucru din momentul în care am primit voucher-ul de confirmare a numărului cabinei și m-am uitat pe planul de distribuție al acestora. Pe navele MSC, copiii până la 18 ani, atunci când sunt însoțiți de adulți, plătesc doar taxa portuară.

Patul mare, confortabil, plus legănatul de peste noapte ne asigurau odihna perfectă. Acesta era încadrat de noptiere cu câte trei sertare și veioze fixe. Cele trei valize – două mari și una mică - și-au găsit sălaș sub pat, lângă scărițele pentru paturile rabatabile.

Suprafața cabinei nu este mare, dar nefiind năzuroși și având facilități la îndemână, am preferat-o celei cu balcon care ne-ar fi costat câteva sute în plus. Trei mari oglinzi încearcă să mai suplinească din lipsa spațiului… Un dulap cu trei uși, încăpător – partea de sus cu rafturi, apoi pentru agățat îmbrăcămintea și multe umerașe (16), în partea de jos era loc de depozitat, partea din dreapta avea două rafturi și cinci sertare, tot aici aflându-se și seiful, apoi un birou cu sertare și un taburet, un dulăpaș ce îngloba minibarul, TV LCD Samsung, aparat de aer condiționat, telefon, uscător de păr, un tablou ce colora un colț de perete – cam acestea se găseau în cabina noastră.

Baia, având aceeași dimensiune la cabina interioară, exterioară sau cu balcon, era dotată cu duș, chiuvetă, vas de toaletă, un dulăpaș, două suporturi din sticlă, o oglindă mare, cinci prosoape care se schimbau zilnic, săpun lichid, șampon și gel de duș.

Steward-ul de cabină ne-a răsfățat, asigurându-ne tot confortul și curățenia desăvârșită.

În croazieră întâlnești oameni din medii diverse. La restaurantul a la carte Ibiscus am avut comeseni trei cupluri de australieni. N-am ratat nici o cină aici, îmi făcea plăcere să ne îmbrăcăm puțin mai elegant și într-o atmosferă destinsă să savurăm din meniurile pregătite cu talent de iscusiții bucătari, să primim ponturi de la alți pasageri, să povestim la rândul nostru ce-am vizitat peste zi, sau să ne lăudăm țara…

Croaziera a cuprins tărâmurile unei țări la care râvneam demult s-ajung: Islanda. Renumită pentru peisajele sale minunate care-ți irigă irișii, dar și pentru atracțiile sale naturale – gheizere, cascade și fiorduri, câmpii și lacuri vulcanice, izvoare termale, rezervații – pot spune că în această țară, natura și-a dovedit la superlativ măiestria.

Itinerariul croazierei a fost următorul: Hamburg (Germania) – navigare pe mare – Haugesund (Norvegia) – Lerwick (Arhipelagul Shetland – Scoția) – navigare în Oceanul Atlantic – Akureyri (Islanda) – Isafjordur (Islanda) – Reykjavik (Islanda) – navigare în ocean – Kirkwall (Arhipelagul Orkney – Scoția) – navigare pe mare – Hamburg.

Islanda, ca și țările scandinavice, este considerată ”scumpă”, pentru noi, cel puțin… În această croazieră n-am achiziționat nici o excursie organizată de pe vas. Prețuri foarte mari, ne-am descurcat independent și am fost mult mai câștigați. Singura excursie pe care nu voiam s-o ratăm era turul ”Golden Circle” – Cercul de Aur, cu plecare din Reykjavik spre centrul Islandei, pe parcursul unei zile întregi și pe care am rezervat-o încă din țară de pe site-ul ”getyourguide”, la un preț de trei ori și jumătate mai mic decât cel oferit pe vas…

Îi mulțumesc încă o dată lui Robert :* pentru că m-a încurajat să rezerv pentru prima dată de pe acel site, asigurându-mă că este de încredere.

Am ajuns în locuri neadmirate de prea mulți ochi și am călcat pe poteca dintre două continente! Probabil că este una dintre cele mai populare excursii din Islanda, o primă oprire a fost la craterul vulcanului Kerid, cu al său lac cu apă uimitor de albastră. De pe culmea vulcanului am cules și eu câteva mostre de lavă roșie.

Turneul a continuat cu o altă atracție ”de aur”: cascada Gullfoss, alimentată de râul Hvita (Râul Alb). Apa sa se prăbușește în trei trepte, cea finală fiind o crevasă adâncă de 32 metri. Mulți o laudă, socotind-o chiar mai frumoasă decât Niagara! Ca premiu c-am ajuns aici, cascada ne-a premiat cu un curcubeu de toată frumusețea!

Următorul popas îl facem în zona geotermală ce cuprinde vreo 50 de izvoare fierbinți ce clocotesc în subteran. Cel mai mare dintre ele, Great Geysir, a hotărât să se odihnească puțin în urma recentelor seisme. Activ însă este Strokkur, care erupe frecvent, la 5-10 minute. Este într-adevăr un spectacol uimitor! Aici te confrunți la doar câțiva pași cu puterea incredibilă a Pământului. Turiștii înconjoară gheizerul ca-ntr-o horă, nămolul bolborosește, este liniște, toată lumea parcă-și ține respirația precum la startul într-o cursă, dintr-odată apa țâșnește la înălțime cu o putere fantastică, împrăștiind milioane de mărgele translucide. Câteva secunde exclamațiile de admirație se aud în mai multe limbi, apoi, procesul se reia, iar liniște, iar așteptarea… Apropo de startul în cursă - unii turiști, așteptând în locul nepotrivit de vedere, în direcția vântului, la erupția gheizerului, chiar o iau la fugă izgoniți de picăturile fierbinți. Sau caută primejdia? Strokkur este în prezent cel mai energic izvor fierbinte din Islanda, pulverizând apa la o înălțime de 30-40 m, având o temperatură de 90-95 grade Celsius. Turiștii sunt atenționați că spitalul cel mai apropiat este la 62 km…

Vizita se încheie cu turul prin Parcul Național Thingvellir, situl primului parlament din lume, înființat în anul 930, presupus a fi și momentul în care Islanda a luat ființă ca națiune. Această zonă este remarcabilă, unul dintre cele mai frumoase și interesante locuri din lume, fiind valea rezultată în urma rupturii dintre plăcile tectonice ale Americii de Nord și cea Euroasiatică. În urma măsurătorilor, plăcile se distnțează cu 2 cm pe an. Fisura Silfra este o ruptură recent deschisă între plăcile continentale. Pe aici curge apa topită a celui mai mare ghețar din Islanda, Lankjokull, pe o distanță de 50 km, printr-un câmp de lavă poroasă, supusă unui proces profund de filtrare și care are cea mai pură apă dulce naturală de pe planetă, putându-se face snorkeling chiar și la adâncimea de 100 m…

Toate aceste frumuseți combinate le-am vizitat într-o singură zi, peisaje de minune, caracteristici geologice rare, situri unicat, nu cred că toate acestea, reunite, se mai regăsesc într-o altă parte a lumii…

Patru țări într-o croazieră de neuitat, fiecare port cu povestea sa…

După 12 zile pe mare suntem obligați să ne reluăm traiul de simpli pământeni…

---

VIZUALIZĂRI: 1802 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI