Un loc in care voi reveni!

TIPĂREȘTE

Prima noapte de cazare din excursia noastra in zona Transalpina a fost la Malaia, la pensiunea Casa Lacului.

Nu pot sa descriu in cuvinte cat de bine ne-am simtit acolo. Nu stiu nici eu de ce a fost asa de placut, incerc si acum, la multe zile de la noaptea petrecuta acolo, sa gasesc explicatia.

Poate compania prietenilor din Suedia, pe care nu-i mai vazusem de ceva vreme, poate faptul ca ploaia a stat cand am ajuns noi acolo, poate linistea si frumusetea locului, poate amabilitatea gazdei noastre si discutiile placute avute impreuna…

Oricum, a fost minunat.

Pensiunea se afla pe drumul dintre Brezoi si Voineasa, la 23 km de Brezoi, deasupra lacului Bradisor, intr-un peisaj de vis.

Am gasit-o usor, atat GPS-ul cat si Waze ne-au dus la fix.

Pensiunea se afla la mica distanta de sosea, dar suficienta incat traficul sa nu fie deranjant.

Este inconjurata din toate partile de padure si aer curat.

Masinile se pot parca in curtea din fata pensiunii, curte care noaptea se inchide.

Cladirea este deosebit de frumoasa si mare. Ai zice ca are foarte multe camere, dar nu sunt decat 10. Asta spune ceva, si anume ca spatiile comune sunt generoase, proprietarul nu a facut economie la acest capitol. De altfel, din cate ma pricep eu la constructii, nu a facut economie la nimic.

La intrarea in pensiune se afla o mica terasa cu o bancuta si o masuta, strajuita de flori si arbusti decorativi. Si de doua pisici: Cola si fiul ei, Miorlaila!

Parterul este maaare si se compune din receptie/bar, sala de mese mare (suficienta si pentru dans) o zona cu canapele, fotolii, TV si o toaleta.

Tot aici se afla bucataria, in care nu are acces decat personalul, nu si turistii.

Pentru cei care doresc sa incalzeasca ceva exista in sala de mese un cuptor cu microunde si un fierbator.

La subsol se afla o alta sala mare, cu cu masa de ping-pong, fotbal de masa, biliard, air-hockey, si darts. Pentru a le folosi se plateste suplimentar, dar preturile sunt mici (5 lei/ora primele doua, 10 lei urmatoarele doua) Cateva fotolii asigura comfortul spectatorilor sau odihna jucatorilor. Am observat si o tabla, probabil pentru a tine scorul in timpul partidelor. Tot aici exista si o toaleta.

Am vazut si cateva biciclete, care se pot inchiria pentru plimbare. Nu stiu pretul.

Camerele se afla la etajul 1 si 2, cate 5 la fiecare etaj. Scara de acces este frumoasa, larga, usor de urcat, acoperita cu mocheta foarte bine intretinuta.

La fiecare etaj exista o zona cu canapele, numai buna pentru a sta la discutii seara, inainte de culcare.

La etajul 1exista o terasa descoperita, de unde panorama asupra curtii este deosebita.

Privind pozele, am vazut ca mai exista si una acoperita, cu mese si banci. Eu nu am descoperit-o la fata locului!

Noi am primit camerele 1 si 2, la etajul 1. De fapt am fost singurii turisti, proprietarul ne-a spus ca toata casa e a noastra!

Camera este spatioasa, mobilierul frumos si practic.

La intrarea in camera se afla un cuier incapator, o masuta pentru valiza si baia.

In camera se afla un pat matrimonial, confortabil, cu cate o noptiera cu veioza de fiecare parte. Am apreciat faptul ca exista o pilota pentru fiecare persoana.

Mai este un birou in care este mascat un mic frigider, televizor, o oglinda si inca o masuta pentru valiza. In cele doua colturi ramase libere se afla un fotoliu comod si un alt fotoliu care mie mi s-a parut mai deosebit. Apoi am vazut ca este de fapt un pat pliant, care parea a fi destul de comod, pentru un copil, eventual.

Lenjeria si prosoapele erau imaculate, de fapt curatenia era peste tot ireprosabila.

Podeaua este din parchet, acoperit cu cateva covorase mici, din lana, lucrate manual.

Camera are si balcon, pe care se aflau doua scaune.

Aici trebuie sa scriu si singurul lucru care putea fi altfel la aceasta pensiune: balconul era comun cu al camerei nr 1, poate pentru unii ar fi fost deranjant sa stie ca vecinul le poate bate in geam! Asta o scriu asa, sa nu creada lumea ca m-a platit proprietarul sa scriu numai de bine!!!

Deci uite ca am gasit si un cusur!

La ferestre sunt perdele si draperii groase, care impiedica patrunderea luminii.

Centrala functiona, in camera a fost cald, apa calda cu presiune buna.

Baia este suficient de mare, cu cabina de dus, foarte curata.

Internetul a functionat bine, inclusive in gradina.

Cam asta e interiorul pensiunii, frumos, cochet, curat, primitor.

Dar stati sa cititi despre gradina. In camere frumoase am mai stat, dar o astfel de gradina nu am intalnit la niciuna din pensiunile pe la care am trecut pana acum.

Dupa ce ne-am cazat, prietenii si sotul au vrut sa testeze paturile, eu am plecat sa ma plimb prin curte, mai ales ca ploaia ameninta sa reinceapa.

Am ramas uimita de ce am vazut.

Imediat langa casa se afla zona de gratar. Aici este un gratar, cu rotisor, un cuptor si o plita. Tot aici este o chiuveta, un dulap cu ceva ustensile pentru gratar si o masa, toate acoperite, deci se pot folosi indiferent de vreme.

Tot in aceasta parte este foisorul principal, cu mai multe mese si banci.

Am zis foisorul principal pentru ca in toata curtea, pe marginea proprietatii, se mai afla inca trei mici foisoare, de fapt niste balconase, in care pot sta 4-6 persoane. O idee nemaipomenita, daca in pensiune sunt mai multe grupuri, fiecare grup poate sa stea separat de ceilalti.

Am observat ca aceste foisoare aveau cate o priza. Ce atentie la un detaliu legat de alimentarea laptopului sau telefonului!

De la unul din balcoane era o priveliste nemaipomenita asupra lacului. Printre nori iesise soarele, astfel ca padurea se oglindea in apa lacului, la fel si norii.

Am vazut acolo niste trepte de lemn, multe la numar, care duceau chiar pe malul lacului, la un ponton pe care se aflau doua paturi de plaje.

Dar accesul pe scari era blocat de o stinghie si de anuntul ca accesul este interzis.

Seara, vorbind cu proprietarul, am aflat ca zapada abundenta din aceasta iarna a degradat treptele, pe care le facuse cu foarte mare efort. Era vizibil preocupat si ingrijorat de problema refacerii lor.

Toata curtea este acoperita cu gazon tuns impecabil si este strabatuta de alei pietruite, marginite de tot felul de arbusti, pomi, flori. Nici nu stiti ce miros raspandea dupa ploaie o tufa de iasomie inflorita! Si acum o simt.

Plimbandu-ma prin curte am dat de … casuta din copac. Am urcat si eu in ea, am stat pe banca si am ascultat pasarele ciripind.

A, cred ca proprietarul avea contract cu o trupa de pasarele, care au cantat pana s-a intunecat.

Nu le deranja decat susurul unui parau care se scurgea pe un versant din apropiere, tot in curtea pensiunii.

Am mai gasit un loc de facut focul, adica o zona cu pietris, circulara, cu banci pntru oameni si cu un suport metalic pentru foc. Doar imi imaginez cum trebuie sa fie la un foc cu prietenii!

Daca e soare, ai unde sa faci si plaje: o zona cu iarba si sezlonguri.

Copiii au la dispozitie, daca s-au saturat de alergat prin curte, o trambulina si o casuta cu tobogan, intr-o zona foarte umbrita.

Nu am reusit sa descriu frumusetea curtii acestei pensiuni, poate pozele o vor face mai bine.

Seara, stand de vorba, am aflat si secretul acesteia: proprietarul ne-a spus ca, dupa ce a terminat constructia, discuta cu sotia si regretau ca au fost nevoit sa taie pomi si sa strice vegetatia de pe o parte a terenului respectiv. Si-au propus sa faca ceva deosebit, in compensatie.

Ne-a spus ca a tot incercat sa schiteze un plan pentru curte, dar nu iesea nimic sa-l satisfaca. Atunci a apelat la ajutorul unui peisagist, care a facut proiectul pentru ceea am gasit noi acum.

A meritat fiecare banut, a iesit ceva frumos.

Mancarea a fost buna, gustoasa, preparata si servita de doamna Crizantema, una din angajetele pensiunii.

Legat de masa, inca un amanunt despre atentia fata de clienti: cand tocmai coborasem din masina, in fata pensiunii, ma suna proprietarul, pentru a ma intreba la ce ora vrem sa mancam, sa stie cand sa se apuce de pregatit mancarea!

Prietena, mai pofticioasa de fel, l-a intrebat ce o sa avem la cina. Ne-a raspuns asa: paste, ciorba de pui si carne de la garnita cu piure. Si clatite! Ne-am speriat, prea mult. L-am convins sa renunte la paste, Si oricum am mancat prea mult, dar ciorba a fost asa de buna incat am mancat doua portii, ce sa mai zicem de carnea la garnita! Ciorba a fost servita intr-o frumoasa oala de ceramica.

Micul dejun a fost delicios, cu sunca de casa, oua, cremvusti, branza, rosii, castraveti, salam uscat, unt, gem, lapte, ceai si cafea. Si o paine buna de tot.

Cam asta a fost descrierea pensiunii Casa Lacului. Simt nevoia sa va spun iarasi cat de incantator a fost. Spuneam in articolul despre aceasta excursie ca a fost una dintre cele mai placute si relaxante. Am convingerea ca timpul petrecut aici a fost cel care a declansat aceasta stare de bine.

Si inca un amanunt: mai aveam niste tichete de vacanta, in valoare de de 250 lei. Proprietarul a fost de accord sa le ia, desi nu discutasem despre asta la rezervare. Si nici macar nu voia sa ia in plus comisionul si taxa de posta (stim ca se trimit prin posta, undeva). La insistentele noastre a acceptat o mica suma in plus.

E clar ca recomand din toata inima aceasta pensiune, ba mai mult, vom mai merge acolo curand, cu alti prieteni.

PS: Cred ca e prima data cand dau punctaj maxim unui loc de cazare, probabil ca am exagerat putin, dar la acel moment asa am simtit!

---

VIZUALIZĂRI: 1307 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI