Povestea vinului, doar un pretext! (3)

TIPĂREȘTE

Trabocco Punta Cavalluccio este al treilea loc un am mancat in Italia si locul care nu trebuie ratat daca te afli in zona. Si daca ai de gand sa mergi acolo e bine sa te ingrijesti de rezervare.

Ce este trabucco? Trabucco sau trabocco sau chiac travocc, este o masina veche de pescuit specifica coastei din zona Abruzzo si Gargano. O astefel de constructie este de fapt o platforma din lemn de pin Aleppo, sprijinita pe piloni fixati in mare si care au intinse doua sau mai multe brate deasupra marii de care se prind plasele ce vor aduce captura de peste. Plasele, se numesc trabacchetto. Ancorarea platformelor aflate deasupra apei se face de o stanca din preajma.

Trabucco din zona Abruzzo, numite si bilancia (cele din Gargano se numesc garganice) sunt asezate la distanta de mal, iar legatura cu uscatul se face printr-o punte.

Trabocco, permite pescuitul fara a infrunta vicisitudinile marii si ar fi fost inventate de fenicieni. Aceste masinarii sunt amplasate in locuri unde apa are o adancime de peste 6 metri si unde curentii aduc bancurile de pesti spre mal. Pescuitul se face prin lasarea plaselor ancorate intre cele doua brate (2 brate sau antene au cele bilancia, cele garganice au mai multe) si ridicarea prazii cu ajutorul unor vinciuri. Cei care manevreaza instalatia se numesc trabuccolanti.

In prezent o parte dintre aceste masinarii de pescuit au fost refacute din bani publici pentru a se pastra traditia si cultura, iar o parte au fost transformate in restaurante foarte cautate de localnici, dar si de turisti.

Asemenea masini de pescuit pot fi vazute pe Costa dei Trabocchi in regiunea Chieti, in apropiere de Fracavilla al Mare, Vasto, la sud de Ortona, Rocca San Giovanni, dar si pe coasta Gargano.

Locul in care am macat noi se numeste „Trabocco Punta Cavalluccio” si se afla la sud de Ortona in apropiere de Fossacesia sau Rocca San Giovani.

Prietenul nostru, somelierul (am sa-l numesc simplu, somelierul, daca va mai fi cazul) facuse rezervarea inca din tara si ne-a spus el cate ceva, dar doar despre ce vom manca si ca vom avea o seara de peste si tot ce ne mai da marea.

Dupa ce trecusem pe la” Ristocarne”, multi ne doream o masa de peste si cu o seara inainte de a pleca din Italia, mergem la trabocco.

Plecam din Crecchio si dupa ce parcurgem o bucata de drum avand doar verde in stanga si in dreapta si cate un sat pitoresc cocotat pe o stanca ne apropiem de mare, semn ca nici destinatia noastra nu e foarte departe. Gresim de putin intrarea, ne intoarcem si o luam pe drumul bun ce coboara spre mare. Dupa 2-300 de metri ajungem intr-o parcare pietruita destul de mare. Fiind inca singuri putem sa ne alegem locurile pentru masini si avem timp sa exploram si imprejurimile.

De cum coboram din masini suntem incantati de frumusetea locului. O poarta din lemn cu numele locului in care ne aflam, multe flori, arbusti si... o mare turcuoaz ce parca se pregatise sa e primeasca. Pentru unii era prima intalnire cu marea pentru anul acesta.

Nu indraznim sa mergem mai departe si admiram frumuseatea de la distanta printre florile colorate de oleandru si trandafiri. Gasim si o barca ce isi facuse datoria pe mare, iar acum se odihnea frumos vopsita in albastru intens si plina cu flori. Un navod uitat de vreme si care in sfarsit statea doar pe uscat, isi gasise loc in barca printre flori. Si pentru ca din nou venisem mai devreme si oamenii inca munceau pe trabocchi, coboram pe plaja plina de scoici si pietre si ne cautam de treaba inca o vreme. Treaba noastra era sa ne bucuram de frumusetea locului si sa facem cat mai multe poze si chiar sa scormonim printre pietre pentru cateva scoici cu miros de mare.

Cand celor de pe platforma li se inmoaia inima si ne poftesc, pornim pe puntea ce leaga platforma de tarm si inca pret de cateva zeci de minute vom avea timp sa vedem si cum este pe platforma aceastei vechi msinarii de pescuit.

De pe punte ajungem in spatiul delimitat de pereti de folie ce este de fapt restaurantul cu mesele pregatite pentru a-si primi oaspetii, cu decoratiuni inspirate de mare si cu briza marii ca bonus. Iesim din zona de restaurant si gasim o terasa deschisa, un hamac, cateva scaune si vom mai poposi cateva minute aici. Era superb sa fii pe mare, sa auzi valurile spargandu-se de tarm, sa simti mirosul marii si asta la apus de soare. Se fac poze, se incearca hamacul si suntem intrerupti de doua domnisoare dragute, care ce credeti ca fac? Aduc cu ele pahare si sticle de prosecco rece si brumat. Ramanem pe terasa cat vom savura paharul cu bautura rece si perlata, apoi suntem invitati la masa.

Gasim masa frumos aranjata, cu farfurii decorate cu motive marine si numele restaurantului, cu lumanari in mijlocul unor aranjamente facute din scoici.

Cuminti, asteptam sa primim ceva mancare, dar nci prin gand nu ne trecea ce va urma. Mancarea a fost adusa pe platouri si fiecare isi punea ce si cat dorea.

Incep sa apara gustarile si nu se mai opresc. Pentru inceput primim hamsii si chiftelute, puse frumos in tocuri de hartie si astea pe platouri. Urmeaza caracatita, creveti (cruzi), salata de calamari, ton rosu cu bucati de rosii proaspete, fileuri de ansoa, felii de lamaie si de portocala.

Sa va spun ca toate au fost delicioase? E de la sine inteles si voi mai repeta de cateva ori. Sa nu dati cu pietre, dar cu siguranta voi mai scapa de cateva ori afirmatia ca totul a fost delicios! :p

Pana aici au fost doua feluri de mancare si vom primi mai departe.

Si mai departe am primit creveti,de data asta fierti, cate 2 mari si 2 mici si a trebuit sa ne luptam noi cu carapacea si tentacolele din dotare. Nu eram noi prea invatati sa ne descurcam cu lighioanele astea ,dar nu ne-am lasat. Prea erau gustosi!

Trecem la urmatorul fel si apar scoicile gatite de te lingeai pe toate degetele...de la maini ,iar alaturi rulouri de sepie.Si pentru ca eram la mancare cu sepie urmatorul fel a fost tot sepie, dar gatita in sos. Sa fac o pauza sa nu lesine cei pofticiosi si sa va spun ca toata lumea din restaurant a primit aceiasi mancare.In fiecare zi ,restaurantul ,are un meniu fix . Nu exista meniuri pe care sa le poti consulta. Daca ai ales sa vii aici trebuie sa fii iubitor de peste si alte”legume” ce vietuiesc in mare si sa nu fi mancat in ziua respectiva.

Nu va las si va spun ca au urmat niste melcusori micuti (similari cu caracois din Portugalia) ce aveau alaturi si un sos. Acum incepe munca si fiecare se straduie sa scoata din cochilie farama de carne. Am primit tacamuri potrivite ,dar pentru cei ne initiati e un chin pana bagi ceva in gura. Italianul nostru a maltratat o furculita normala si cu un dinte stramb al acesteia avea un spor...

Sa merga bine atatea bunatati ,somelierul a ales pentru noi vinuri albe si roze,bineinteles produse de „Tenuta Ulisse” si cel mai apreciat a fost Trebbiano.

In atmosfera placuta , cu prieteni dragi alaturi ,cu un vin bun si rece ,nici nu ni se mai pare ca mancarea e prea multa si nici ca se serveste intr-un ritm mai alert decat suntem obisnuiti.

Sa nu uitam ca suntem totusi in Italia,urmatorul fel vor fi paste,dar paste cu darurile marii si anume cu creveti.Ne straduim sa onoram si acest fel si in sfarsit apare si pestele. Primim „spigola” in crusta de cartofi,adica biban de mare cu felii de cartofi si cu salata.Delicios! Primind si peste ne gandim ca asta a fost,dar nu,ei nu se lasa si ne incearca si cu niste „calamari friti”. Nici noi nu suntem mai prejos si ne punem mintea si cu acest ultim fel,asa speram noi si asa a fost.

A fost asa,dar a urmat desertul si au inceput cu un sorbeto de lamaie,racoritor si apetisant,apoi capsuni cu frisca si un biscuit.A urmat o cafea si toata lumea a zis ca se cam incheie festinul culinar...dar nu inainte de a mai primi niste fursecuri cu diferite forme si umpluturi delicioase. Si nu ai fi putu sa le lasi in farfurii .Sa se supere gazdele?Acum, ar fi fost gata daca nu era ziua unuia dintre noi si nu i s-ar fi pregati un tort surpriza .Servim si putin din tort ,alaturi de un pahar de spumant si un sincer „la multi ani „adresat sarbatoritului si seara minunata la Trabocco Punta Cavalluccio s-a incheiat.

Si daca nu am primit meniu nici nota de plata nu am primit. Suma datorata se comunica verbal,la iesirea spre uscat. Pentru noi, a fost o suma mare fiind si foarte multi,dar merita! Nu mergi in fiecare seara si o data ,in vacanat fiind ,merita . Din cate imi amintesc , a fost 80 e uro/persoana cu tot cu coperta.

In loc de incheiere va indemn sa va faceti un asemenea dar si daca ajungeti pe costa di trabocchi, cautati Trabocco Punta Cavalluccio.

---

VIZUALIZĂRI: 1734 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI