Povestea vinului, doar un pretext! (2)

TIPĂREȘTE

Daca am spus unde am dormit am sa va povestesc si pe unde am mancat cat timp am petrecut in zona Abruzzo, dar mai intai am sa va spun, asa cum poate face o necunoscatoare in ale vinului, cateva impresii despre vizita la o crama din zona. Crama si podgoria este una renumita si cunoscuta in randul iubitorilor de vin si de povesti cu vin si se numeste „Tenuta Ulisse”. Situata in localitatea Crechio, crama a fost fondata in 2006 de fratii Antonio si Luigi Ulisse. Vinurile produse in aceasta podgorie sunt cunoscute si de iubitorii licorii lui Bacchus din tara noastra si daca va doriti, cu siguranta, veti gasi un nume vin pe piata de la noi.

O vizita la crama este o experienta placuta chiar si pentru necunoscatori. Beneficiind de avantajul prezentii somelierului in grup, am fost primiti chiar de unul dintre proprietari si de oenologul cramei si am degustat 10 soiuri de vin, alb, roze si rosu la care s-a adaugat in final si 2 vinuri spumante. Acum sa nu va inchipuiti ca am iesit pe 2 carari din crama. Degustarea, presupune ca vei primi aproximativ 30- 50ml de vin pe care il poti analiza vizual, olfactiv si gustativ, iar restul il poti turna in vasul colector. Asta daca nu esti in stare sa bei aproximativ 500ml de vin.:D Alaturi de vin am fost tratati cu 4-5 tipuri de branza (Pecorino, Parmegiano...), cu sticsuri si pesmeti si multa prietenie din partea gazdelor. Cateva soiuri de vin, asa sa va deschid apetitul, vinuri albe:Trebbiano D’Abruzzo, Pecorino (exista si branza si vin) Cococciola, Passerina, vinuri roze:Cerasuolo d’Abruzzo, iar la vinuri rosii avem doua vedete, Amaranta si 10 Vendemmie. Dupa clasamentul propriu, Trebbiano este pe locul1 la vinuri albe, iar 10 Vendemmie la cele rosii.

Nu stiu cati dintre voi sunt interesati de vizita la o crama, dar o data in viata merita sa o faceti si pentru asta „Tenuta Ulisse” este deschisa de luni pana vineri de la 8.30-18.30, iar duminica de la 8.30-12.30, iar taxa nu este de speriat (cred ca in jur de 10 euro/persoana) si chiar merita. Daca unul dintre vinuri v-a fost pe plac si il vreti si acasa il veti putea achizitiona si asa va luati o farama de podogrie acasa.

Acum, daca cu vinul nu prea am fost convingatoare am sa incerc cu mancarea si pentru cina din prima seara nu ne ramasese decat sa cautam ceva in apropiere si care sa poata primi 18 persoane flamande, care nu mancase de dimineata sau poate chiar din seara precedenta. Si cum telefoanele date la diverse restaurante se soldau cu refuz (ori erau inchise pentru ca prin rotatie au o zi pe saptamana cand sunt inchise, ori nu aveau locuri, noi fiind cam multisori.:))) ne-a ramas un restaurant dintr-un sat vecin, in Villa Iubatti.

Era deja pe inserat cand am „tabarat” in „La Berlocca”, unde reusisem sa rezervam o... maaasa.

Desi de afara nu era prea promitator in interior impresia se schimba si cu totii suntem incantati. Aspectul de crama, cu peretii din piatra, cu arcade, cu lumini difuze creeaza o ambianta placuta si intima. Pentru inceput eram noi si inca 3-4 persoane, dar in 30 de minute restaurantul s-a umplut si zarva tipic italiana cuprinde intreaga incinta. Acum, nici noi romanii nu eram mai prejos ca de, sange de Traian avem si noi!

Ocupam locurile si asteptam sa ni se aduca meniurile. Pana ne hotarm ce vom manca se comanda ceva la „anti paste”, dar sa nu fie prea mult pentru ca urmeaza si un fel principal si mai toti dorim si un desert, doar suntem in vacanta si dieta nu a fost luata cu noi.:))

Pentru deschidere se aduc legume la gratar, salata, ceva branzici si jambon, iar cineva doreste o supa crema. Cum deschiderea nu chiar a fost pe gustul multora asteptam cu interes felul de baza care a fost foarte variat, la unii mai bun, la altii „a mers”. Am avut pe masa paste cu sos alb (specialitatea casei), friptura de vita, carnati, vinete gatite dupa o reteta locala (bune!). Am gustat de la vecini, am dat sa guste vecinii si in final, ca medie, nota a fost de trecere, dar nu de evidentiat. La inaltime a fost vinul produs de „Tenuta Ulisse” si ca sa iasa o medie mai mare a mesei din aceasta seara sa-au consumat vreo 10 sticle de Amaranta...

Sa nu uitam ca mai toti (mai exact toate doamnele) au dorit si un desert. Am avut cheesecake, cannoli – rulouri umplute cu crema de vanilie, sorbet de lamaie, tiramisu. Desertul cam de 9:P, dar seara a fost de 10!

Prieteni dragi, foame mare, restaurant placut, curat, mancare in regula, vinul excelent si un ospatar a carei nevasta era romanca si pentru ca eram de ai lui, s-a straduit sa ne inteleaga si chiar sa ne raspunda in limba noastra. Daca aduni toate astea si faci media, nu poate sa iasa decat 10!

Daca ajungeti in zona si dati de „La Berlocca” din Iubati indrazniti si treceti-i pragul si poate chiar veti nimeri o mancare de 10.

Ristocarne On The Road, din zona Chieti, este locul unde am mancat intr-o alta seara. Si aici se poate manca doar daca ai grija sa faci rezervare.

Restaurantul se afla la periferia localitatii, in apropiere de o cale ferata parasita. Impresia este ca aceasta cladire a fost candva gara si fiind obisnuita cu lume multa acum a devenit restaurant si uneori e aglomerat ca-n gara pe vremuri

Ajungem cu ceva timp inainte de a deschide, incercam sa parcam masinile pe unde se poate nefiind o parcare organizata si asteptam. La un moment dat, inainte de ora deschiderii, suntem poftiti sa intram ca doar eram oaspeti din strainatate si mai era si neamuri, de pe la Traian. Trecem prin sala de restaurant, prin fata bucatarii deschise si suntem indrumati sa ajungem pe o terasa inchisa cu folie. Masa era pregatita si pana sa ocupam locurile apare si personajul principal-ospatarul bucatar ce este cea mai buna reclama pentru acest loc. Masoara aproximativ 1.80 m si are bine peste 100kg, iar in acea seara ne-a fost mereu in prajma, nu singur ci ajutat de inca 2-3 tineri.

Suntem sfatuiti ce sa mancam si pentru ca suntem la Ristocarne vom manca multa carne. Dupa ce se stabileste ce si cum e cu gustarea, domnul dragut, cel bine crescut, apare cu o plansa pe care este desenata o vaca cu toate regiunile corpului delimitate. Ni se explica cate rase de vite au in meniu, cum sunt numite zonele delimitate de pe corpul bietului animal, un top al raselor de vite. Atat ne-a povestit ca la final habar nu aveam ce fel de carne vrem, ce rasa sa alegem... Alege el pentru noi, se hotaraste la vreo 3-4 rase, Angus, Carpatina si ce o mai fi fost...

Se propune si se aproba, o gustare bogata, cu multe feluri si preparate de carne, ceva legume si salate. Incep sa vina preparatele si incepem si noi sa ne minunam. Aduce carpacio de carne de vita cu lamaie si capere, carpacio cu un sos de branza si trufe, biftec tartar, mancare de naut cu carne, chiftele cu sos rosu, o alta tocanita cu legume si bucati foarte mici de carne (foarte buna!), frigarui micute numite si arrosticini, salate. Unii manca, altii ciugulesc, iar altii asteapta vremuri mai bune:( si vizeaza la o pizza.

Se gusta, se face haz de necaz... nu suntem obisnuiti cu astfel de bucate si mereu facem trimitere, cu gandul, la bucatele noastre moldovenesti. Incet, incet, unii chiar prind gustul si se delecteaza cu un carpacio cu sos de branza si trufe sau cu un biftec tartar. Ata de mult le-a placut unora ca nu visau decat sa mai manance un tartar... cand vor ajunge in tara... Langa preparate italiene nu poate sta decat un vin italian si pentru ca se consuma multa carne de vita se bea un vin rosu si care altul daca nu Amaranta. Pentu cei care nu sunt foarte buni prieteni cu vinul rosu s-a ales un roze si tot astia vor alege o chiftea sau cateva boabe de naut, poate si cateva frunze de salata, ca de... seara nu e bine sa mananci prea mult!=))

Cu o gluma facuta la adresa vecinului ce se lupta cu sine pentru a inghiti o bucatica de carpacio, cu un pahar de vin si o discutie prieteneasca, timpul se scurge si ne este adus felul de baza. Felul de baza, adica patru hartane de carne, din patru rase diferite, ceva legume la cuptor si salata verde. Alaturi de astea ni se aduc si 2 plite cu gaz pe care ne vom gati carnea, carne ce era doar putin gatita. Daca esti consumator de carne de vita si obisnuit cu carnea gatita doar putin, asa cum se consuma de regula, aceasta putea fi consumata cum a fost adusa, dar noi am perpelit-o pe toate partile.

Alaturi de carne, legume si plita ne-au fost aduse si recipiente cu sare roz si neagra precum si ceva condimente si unii s-au pus pe gatit.

Bucatile de carne au fost aduse pe un blat de lemn si indata a aparut un tanar dragut, inarmat cu un ditamai cutit, ce a feliat carnea in asa fel incat sa poata fi facuta pe plita, atat cat isi doreste fiecare. Cu atat de multa carne pe masa am fi putut sa mai invitam vreo 10 persoane. Carnea ramasa ne-a fost impachetata, iar a doua zi a fost nevoie sa fie cumparata o plita asemanatoare si unii sa devina bucatari si sa pregateasca carnea. Era pacat sa arunci asemenea bunatate!

Cateva cuvinte despre incinta restaurantului. Nici de data asta nu veti gasi un restaurant fatos. V-am spus ca e peste o cale ferata parasita, cu ceva balarii in preajma, dar curat. Se intra direct in una dintre sali ce are in dreapta bucataria (deschisa dupa cum v-am spus), apoi barul si incontinuare toaleta. Din acesta sala se intra intr-o alta incapere si de aici pe terasa unde am stat noi. Salile sunt dragute, fara nimic pretentios, dar cu atmosfera placuta, cu peretii placati cu piatra si putine decoratiuni. Toaletele curate si cu tot ce e necesar. E un loc decent, curat, unde sa fii cu prietenii si familia sa mananci o friptura buna din carne de vita.

Despre personal, numai de bine. Figura emblematica a restaurantului e de nota 10, dar si ajutoarele sunt de 9.50. Nu pot sa-si depaseasca seful!

A fost o seara inedita si desi nu am mancat mare lucru mi-a placut, a fost altceva. Pentru a manca aici e nevoie de o programare anterioara si uneori chiar cu cateva zile inainte. Restaurantul era plin si toti aveau aceiasi mancare, adica multa carne si sa nu credeti ca le ramanea ceva pe masa, noi am fost cei mai neprofesionisti!

Daca aveti ocazia si sunteti iubitori de carne de vita sau doar pentru inedit, merita sa incercati o rezervare. Restaurantul are si o pagina de facebook si il puteti gasi cu usurinta.

Un alt loc unde se poate manca si merita atentia turistilor si nu numai il voi prezenta separat. A fost locul meu de suflet si cred ca merita sa va povestesc si voua.

---

VIZUALIZĂRI: 1520 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI