Și nouă ne-a depășit așteptările!

TIPĂREȘTE

He-he! (vorba unui clasic în viață...) Azi dimineață intru pe AFA să văd ce s-a mai scris. Și ce să vezi?! Ultimul articol postat la capitolul „cazare” se referă la Hotel Perun, Sandanski. „Băi, ej’ nebun?! L-oi fi scris în somn?!” Căci taman ieri selectasem pe desktop pozele de acolo în scopul de a alcătui o compunere despre acest loc, doar că n-am mai apucat... M-am liniștit însă când am constatat că nu-l scrisesem eu, ci colega @adrianaglogo. Și am fost foarte încântată ca, lecturându-l, să-i pot da întrutotul dreptate!

În ceea ce ne privește, cu Perun s-a întâmplat în felul următor. Inițial făcusem rezervare în Melnik, un orășel plin de farmec și, în același timp, leagăn al unor vinării celebre în Bulgaria. Mă înnebuniseră la vremea lor articolele laudative ale colegei @elviramvio și nebuneala asta nu-mi pălise defel. În plus, eram convinsă că Tati va aprecia maxim surpriza pe care aveam de gând să i-o fac! :)...

Doar că... Nu mai era mult până aveam să plecăm și mă trezesc că fiul nostru, Paul (care de obicei nu are nicio opinie legată de excursiile noastre), mă întreabă: „Mama, avem piscină pe la vreunul din hotelurile unde vom sta?” „Păi... nu prea. Știi, Paștele... călătorie spirituală... mânăstiri, alea-alea...” Copilul ăsta are de mititel o chestie: când nu-i convine ceva, nu zice nimic și pur și simplu îți întoarce spatele și pleacă. Nu arogant, nu demonstrativ, ci pur și simplu... Și atunci știu că s-a ofilit un pic și mă doare inima...

Bun! Deci, reconfigurare! M-am gândit în fel și chip, inclusiv la modificarea traseului. Pe de altă parte, Tati aflase nu știu de unde despre Velingrad și mă tot bătea la cap. Da, dar la Velingrad nu m-aș duce doar pentru o cazare intermediară, zona aia trebuie savurată pe îndelete, hai s-o lăsăm pe altădată!... Ne trebuia ceva nu prea scump, căci aveam să petrecem acolo maxim 15-16 ore, neapărat cu piscină! Și mai era în cauză și Mânăstirea Rila, și nici la Melnik nu-mi venea să renunț (iar!)... Prea multe variante n-am găsit în zonă; adică erau, în general resorturi de 4-5 stele, dar nu m-am îndurat să dau prețul astronomic pe care-l pretindeau. Cel ce s-a pliat cel mai bine pe pretențiile noastre modeste a fost Hotelul Perun din Sandanski.

Am anulat așadar prima rezervare și am făcut alta: o cameră dublă și una triplă, în total 178 lv, cu mic dejun inclus. Hotelul este garnisit cu 3 stele, iar pe booking are o notă bunicică, 8,6. N-am găsit nicăieri informații referitoare la programul de funcționare a bazei spa, dar ideea era să ajungem acolo la o oră rezonabilă, cât să mai avem putere să ne bălăcim...

De aceea, Mânăstirea Rila a sărit din program (iar!) și, chiar și așa, am parcat în fața hotelului în jurul orei 19. Adresa oficială este 22 Rayon Hidrostroy Put str., cu alte cuvinte chiar la ieșirea din Sandanski, în partea sa nordică, pe dreapta șoselei ce însoțește curgerea tumultuoasă a râului Sandanska Bistrița. Noi am ajuns acolo foarte ușor; ce-i drept, direcționați de GoogleMaps.

Chiar în față e o incintă măricică, organizată ca pacare. În capătul din dreapta se află restaurantul (vom reveni acolo mai târziu, pentru a servi cina, dar și micul dejun a doua zi dimineață). Hotelul este o clădire destul de modernă ca aspect, cu 4 etaje, văruită în vernil, iar unele ferestre sunt dublate de balconașe semicirculare.

Ne-am prezentat repejor la mica recepție, unde ne-a preluat o domnișoară. Cred că atitudinea ei a fost printre puținele lucruri despre care aș putea cârcoti; în sensul că nu zâmbea deloc și ne-am înțeles cam greu cu dânsa (mi s-a părut că atitudinea asta crispată deriva tocmai dintr-un complex de inferioritate legat de gradul de stăpânire a limbii engleze). În orice caz, am primit cheile celor 2 camere, precum și informațiile de care aveam nevoie, chiar dacă a trebuit să le smulgem rând pe rând. Printre ele, cea mai importantă fiind „Până la cât e deschisă piscina?” „Până la 8 seara.” Ooo, înseamnă că trebuie să băgăm viteză! Tati a încercat să ne tempereze: „Hai, că nu ne-o scoate nimeni din apă la 8 fix!” Hmm...

Am primit camerele 105C (la primul etaj; dubla) și 305D (la etajul al treilea; tripla). Hotelul are lift funcțional, pe care l-am folosit la urcat și la coborât bagajele, în rest am utilizat scările. În continuare o să vă povestesc în special despre tripla în care am locuit eu; am aruncat la un moment dat o privire și în cealaltă cameră – nimic special, totul la locul lui.

Am avut surpriza să constatăm că tripla asta a noastră este de fapt un mic apartament, format din hol, baie, o încăpere mare (chiar spațioasă!) și un dormitor micuț. A, și balcon. Mi-a plăcut cromatica în care era decorat: pereții mov (unii văruiți, alții acoperiți cu tapet), perdelele bejulii, lenjeria albă, mobilerul negru. În hol am avut cuier și oglindă fixate în perete, precum și o piesă de mobilier cu dublu rol: jos pentru pantofi, sus pentru bagaje. Din hol se intră în stânga în baie, iar în față în camera principală.

Baia – spațioasă, decorată pe verde și alb (aspect general foarte plăcut). Chiuvetă de sticlă verzulie, încastrată într-un blat simplu, tot din sticlă. Toaletă, cabină de duș, coș de gunoi, perie de wc, oglindă – tot ce trebuie. Drept consumabile – câte un săpunel și un flacon cu gel de duș/șampon. Am găsit în baie prosopul de ieșit din duș, iar pe paturi câte 2 prosoape de mărimi diferite pentru fiecare (albe).

Camera mare are două zone distincte: una de dormit și alta de relaxare. Prima este ocupată de un pat dublu (saltea ok, lenjerie din bumbac alb, 2 perne, pilote subțiri pentru învelit) și un dulap destul de încăpător, în care am găsit pături de rezervă (n-a fost cazul) și 3 halate de baie (a fost cazul!). Ne-au fost oarecum utile veioza amplasată deasupra patului, chiar la mijloc, precum și întrerupătorul pentru lumina din tavan. Și foarte de ajutor ne-au fost cele 2 prize situate pe perete, în apropierea patului! Tot în stânga e și o mică noptieră, în dreapta nu-i loc pentru ea, ar încurca ieșirea pe balcon; seara, am improvizat totuși una dintr-un scaun. N-am folosit nici aparatul de aer condiționat, dar am remarcat amplasarea sa deasupra patului; posibil să nu fie taman cea mai fericită...

Partea cealaltă a camerei este mobilată cu o canapea, o măsuță de cafea și un corp de mobilier pe care stau televizorul și 2 pahare. În apropiere, fixate în perete, o oglindă, uscătorul de păr și telecomanda de la AC într-un suport special. Jos, ascuns de una din uși, un mic răcitor. După lăsarea serii, lumina în cameră este asigurată de câteva becuri cam chioare, lucru care nu ne-a deranjat prea tare.

Dormitorul mic este decorat asemănător, iar aspectul e cam înghesuit, din cauza spațiului redus în care au fost amplasate: un pat de o persoană, o noptieră, un mic birou cu televizor, un scaun și un calorifer electric. Perdelele acoperă bine ferestrele, iar primele cuante de lumină ale dimineții n-au nicio șansă.

Balconașul dă în partea laterală a hotelului și l-am găsit mobilat doar cu 2 scaune. Priveliștea ar fi destul de ok (versantul împădurit în dreapta, un hotel la vreo sută de metri în față, râul dincolo de șosea în stânga (pe care n-am reușit să-l vedem, doar să-l auzim), doar că între Perun și cealaltă proprietate la data vizitei noastre era un mic șantier (un alt hotel în construcție, se pare). Seara nu ne-a deranjat vizual prea tare, dar la 8 dimineața muncitorii au și început treaba! Bine, oricum nu ne-au deranjat prea tare, că n-am avut vreme de lâncezit pe balcon!

Am inspectat toate acestea în cea mai mare grabă, am făcut la repezeală câteva poze (scuze pentru calitate!), un duș scurt, ne-am schimbat în costumele de baie și ne-am pus halatele. Apoi am coborât la zona spa, care se află la parter, undeva în dreapta liftului. Aceasta este formată dintr-o piscină (plus secțiune pentru copii), un jacuzzi și o saună sau două. Poți lua prosoape curate dintr-un stativ pus la intrare, iar la plecare le arunci într-un container special. Există dușuri cu apă rece și caldă, precum și toalete, iar un salvamar supraveghează întreaga zonă.

Piscina nu-i foarte mare (cam 20 m lungime și 5-6 m lățime), adâncimea e aceeași de la un capăt la altul (1,25 m), iar apa mi s-a părut curată și caldă, nu necesită nici cel mai mic efort de adaptare. În schimb, jacuzzi nu prea ne-a inspirat încredere... Sauna a fost testată de copii, nu știu să vă dau prea multe informații. Pe două laturi sunt câteva șezlonguri – destule pentru câți turiști erau la ora aia, iar peretele opus e acoperit cu oglindă, dând impresia că spațiul e mult mai mare decât în realitate.

Ce nu mi-a plăcut a fost că la 8 fără 10 salvamarul a venit la noi și ne-a atras atenția că în curând trebuie să eliberăm ringul. M-am uitat la ceas în mod demonstrativ, dar după 30 de secunde am hotărât să plecăm totuși; și cu 10 minute, și fără... În plus, trebuia să ne uscăm și să mergem la masă... Și l-am înțeles și pe bietul salvamar; nici eu nu știu cum să rup ușa mai repede când se termină programul de lucru! :)...

Restaurantul. Prima dată l-am testat la cină. Din parcare sunt 2 intrări – una direct înăuntru, cealaltă în superba terasă exterioară (care se termină cu locul de joacă pentru copii - splendid amenajat). Am ales de fiecare dată interiorul, ni s-a părut mai sigur, temperaturile erau de primăvară la munte. Spațiul închis este generos, acoperit cu mese de diferite mărimi. Nu era foarte aglomerat când am fost noi, am fost serviți repede și bine de o ospătăriță.

Meniul cuprinde preparate de tot felul, bulgărești sau de pe aiurea. Am comandat: salată cu pui și crutoane, degețele de pui, pizza, kebapche, păstrăv la cuptor. Nu ne-am așteptat ca porțiile să fie imense (o să vedeți în poze), așa că am cerut și 2 parlenka cu brânză, să fie, așa! :)... De unde pe unde mai fuseserăm abia ajungea o parlenka pentru o persoană, aici o porție a însemnat un blat mare de pizza presărat cu telemea! Imens! Ne-am străduit să terminăm măcar una, pe cealaltă am luat-o la pachet (și a doua zi m-am făcut c-o uit în cameră). Peștele și micii au venit însoțiți de niște cartofi foarte buni și de salată; în general mâncarea a fost foarte gustoasă, toată lumea s-a declarat mulțumită! 81 leva.

Micul dejun tot acolo l-am luat. Bufet suedez, bun și îndestulător: două feluri de salam, șuncă presată, cașcaval, telemea, măsline, omletă, frigănele (pâine înmuiată în ou și prăjită), castraveți, roșii (super-super-gustoase!), portocale, banane, tot felul de patiserii, lapte, 2 variante de cereale etc. Desigur, ceai și cafea (bună) și parcă și ceva suc (sintetic; noi nu bem, mai bine apă). Deși peste tot scria că nu-i permis să pleci cu mâncare de la micul dejun, am rugat-o pe ospătăriță (aceeași din seara precedentă) să ne lase să-i ducem lui Paul o cafea și o banană în cameră (nu se simțea prea bine și nu coborâse la masă). Doamna ne-a permis, fără probleme.

Am plătit la plecare contravaloarea cazării, cu cardul. Am uitat să vă spun că în holul de la parter găsiți un mic bar (pe care parcă nu l-am văzut funcțional totuși), o zonă de relaxare, o bibliotecă, masă de biliard, joc de fotbal pentru copii, dar și o vitrină frigorifică din care puteți achiziționa chestii basic. Deasemenea, se pot închiria biciclete.

În concluzie, hotelul Perun mi-a depășit așteptările și-l recomand și eu din suflet, alături de @adrianaglogo, drept o bună cazare intermediară (sau pentru mai multe zile, de ce nu?! ; zona are multe de arătat!).

---

VIZUALIZĂRI: 883 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI