Hanul din vârful dealului – Hanul Țentea

TIPĂREȘTE

Drumul de la Salva până pe Dealul Ștefăniței – DN17C – este superb, carosabil bun, nu este aglomerat și dealuri verzi cât vezi cu ochii. Să te tot plimbi prin zona asta.

Și cum ai ajuns pe Dealul Ștefăniței în Pasul Șetref, la granița dintre Județele Bistrița Năsăud și Maramureș, se află Hanul Țentea... restaurant, cazare și parcare... după cum ne spune indicatorul.

Și dacă nu vrei să mănânci ceva la han, tot te oprești pentru a admira peisajul.

În drumul nostru spre Vișeu de Sus, am ajuns aici în jurul prânzului și cum ne era și foame ne-am oprit să vedem ce putem mânca.

Întâi de toate am admirat peisajul, am făcut poze și apoi am intrat în restaurant.

În parcare erau mai multe mașini și am zis noi că se mănâncă bine dacă mai sunt și alții pe aici.

În fața restaurantului este și terasă cu mese și bănci din lemn masiv, adăpostite sub umbrele mari... dar acum nu se putea sta pe terasă, tocmai plouase și totul era ud... umbrelele fiind strânse.

Clădirea cu etaj, este îmbrăcată în lemn... pe dinafară, în stilul zonei... amestecat bistrițean cu maramureșean.

În dreapta este intrarea la recepția hanului, la etaj fiind camerele pentru cazare... despre care nu vă pot spune nimic, nu am fost la recepție și nici nu am întrebat ce și cum este cu cazarea.

Intrarea în restaurant se face pe două rânduri de uși... una din lemn încadrată cu coloane sculptate și a doua de termopan maro.

Salonul este destul de mare și impresionează la prima vedere... decorat rustic, simplu nu foarte încărcat în decoruri. Mesele și scaunele sun din lemn masiv. Scaunele fiind destul de greu de manevrat, dar aveau pernuțe pentru șezut și erau confortabile.

Mesele erau acoperite cu ștergare artizanale pe care erau oliviere tot din lemn, personalizate...

Trei stâlpi de susținere tronau în mijlocul restaurantului, iar pe fiecare latură a stâlpilor erau picturi pe sticlă cu diferite imagini reprezentative din țară sau personaje istorice.

Pe pereți sunt tablouri pictate și ștergare cu diferite obiecte artizanale.

De grinzile de lemn erau atârnate becurile în formă de felinare.

Am stat la o masă de trei persoane și imediat a venit o doamnă cu meniurile. Găsești ce să mănânci, doamna confirmându-ne că au tot ce scrie în meniu, ciorbe, grătare, mâncare tradițională și desert.

Inițial am vrut câte o ciorbă, eu țărănească de văcuță și Sorin de fasole cu afumătură, dar am mai comandat și o porție de cartofi ”ca la coasă” cu salată de murături.

Totul a fost bun și gustos dar cu multă grăsime. Bine am făcut că pe lângă acei cartofi am mâncat salată de murături... pentru că s-au dovedit a fi un fel de mâncare de cartofi... multă și grasăăăăă... dar gustoasă. Este adevărat că Doamna ne-a explicat cum sunt ”cartofii ca la coasă”... dar de... pofta și curiozitatea ne-a îndemnat... cartofi, bacon, smântână și paprica... îmmî... ne-am ghiftuit bine...

De băut am luat doar eu un ceai verde cu lămâie la 0,5 l.

Totul a costat 51,50 lei, am achitat numerar dar se poate și cu cardul.

Am inspectat și toaletele, curate și cu tot ce trebuie.

Cu foamea potolită, cam greu am plecat la drum spre Vișeu de Sus la Hotel Gabriela unde aveam rezervată cazarea.

Hanul Țentea este numai bun pentru o masă în drumul spre sau din Maramureș.

Așa că dacă aveți drum pe aici vă recomand să vă opriți... eu zic că merită.

Înainte de a scrie despre han, m-am documentat să văd ce se mai spune despre el.

Am constatat că și @Dana2008 a mâncat aici și a scris pe AFA prin februarie 2017, iar pe paginile de net cu specific turistic, am citit numai lucruri bune despre han, cu un lucru nu m-am putut lămuri dacă numele hanului este Țentea sau Tentea... dar cred că acesta nu este un impediment pentru a vă opri la han, pentru a mânca sau chiar pentru cazare.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 1978 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI