Defileul Karlukovo + Prohodna

TIPĂREȘTE

In prima zi de excursie, am avut ca tinta defileul Karlukovo, cu punct de plecare, pestera Prohodna.

Pe pestera o vazusem cu putina vreme in urma, dar asta nu inseamna ca nu m-am bucurat sa o regasesc la fel de frumoasa si maiestuoasa. De data asta am traversat-o si am mers pe poteca din stanga, coborand cu grija deoarece aluneca rau, ploile din zilele precedente, lasand traseul umed. Chiar si treptele de lemn alunecau, asa ca am preferat sa o iau usor pe langa ele.

Traseul ni s-a spus ca este de 30 min, pentru incepatori, dar umezeala si alunecusul au facut sa ni se para mai greu si mai lung, avand serioase probleme la urcare toata lumea, chiar si cei care erau echipati ca la carte.

M-am ajutat din nou de toate radacinile iesite din pamant, de toate crengile mai zdravene ale copacilor de pe traseu. Si stancile alunecau, asa ca traseul s-a lungit un pic, pentru ca se mergea precaut si preventiv. Cand intr-un final am ajuns sus pe platou, am respirat usurati de doua ori, pentru ca Andrei, ghidul nostru, a hotarat ca vom face intoarcerea pe alt traseu, mai putin periculos. Linistiti ca nu vom lua la intoarcere cazaturile la care ne asteptam, am reusit sa ne bucuram de frumusetea intinsa si verde, plina de floricele si de mirosul mentei salbatice.

Am inaintat catre margine si in fata noastra s-a desfasurat uimitoarea imagine a intregului defileu Karlukovo, sapat cu truda si rabdare de Iskar. Cateva cladiri ici si colo, intregeau imaginea. In dreapta noastra, in varful stancii, exact la marginea haului, deci destul de riscant asezata, trona o constructie cu doua etaje, gen pensiune.

Dupa ce ne-am umplut cu frumusete si ne-am odihnit muschii fortati de alunecusuri, am reluat traseul, inspre dreapta defileului, peste stanci, printr-o vegetatie abundenta, ajungand deasupra pesterii, acolo unde cineva isi punea echipamentul si se pregatea de coborare.

De acolo, au mai fost cativa pasi pana la locul unde am lasat autocarul. Ca o informatie interesanta, care l-a speriat un pic pe soferul nostru :), soseaua trece exact pe deasupra pesterii.

Am profitat un pic de faptul ca am ajuns din nou in zona si am tras o fuga sa verific casuta de la sosea, pe care data trecuta nu avusesem timp sa o “vizitez”.

Acolo este un punct de informare dedicat pesterii Prohona. Intr- o casuta din piatra, acoperita cu ardezie, cu o curticica pavata cu piatra mare si imprejmuita cu un gardut din crengi, cu geamuri boltite, cu mobilier din lemn masiv lacuit, si tapetata pe pereti si pe tavan cu imagini ale Prohodnei, am descoperit o carte uriasa, din care as fi vrut sa va spun cate ceva… dar era scrisa in bulgara. Mai ca ma asteptam sa ma intampine Fred Flinstone si Wilma… cu Dino incurcandu-se prin toate picioarele lor goale :) !

---

VIZUALIZĂRI: 664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI