800 km într-o zi pe drumuri bulgărești – până la Plovdiv și retur

TIPĂREȘTE

La sfârșitul săptămânii trecute s-a ivit ocazia unui drum de o zi până la Plovdiv, în Bulgaria, cale de circa 800 de kilometri de parcurs într-o singură zi. Am acceptat din dorința de a traversa munții prin pasul Shipka, de a vedea calitatea drumurilor și poziționarea unor obiective turistice. Până la urmă am parcurs drumul trecând munții Stara Planina la dus prin Pasul Republika, iar la întoarcere prin Pasul Shipka (datorită unei conjuncturi ivite).

Unii cunosc aceste drumuri foarte bine, alții doar o variantă sau deloc; eu am mers în toamna lui 2007 pe varianta Sofia-Kulata, între timp lucrurile s-au mai schimbat. Voi scrie câteva rânduri subiective, păreri personale pe care le puteți aproba sau combate.

În Giurgiu s-a deschis breteaua care trece pe lângă sediul Poliției Locale și în 30 de secunde vă scoate lângă Petromul de la vamă. Trecerea pe Podul Prieteniei (inaugurat în 1954 – un articol bun scris de @elviramvio citiți aici: vezi impresii) este însoțită în partea românească de acel miros pestilențial existent de ani de zile. Vinieta bulgărească am achiziționat-o de la unul din cele 3 automate situate într-o gheretă după punctul vamal, am achitat cu cardul, există și un operator uman care încasează cash (numai leva) și oferă suport. Automatele au opțiune de limba română; există la desk și pliante informative în mai multe limbi străine. Dacă doriți puteți achiziționa vinieta online de pe site-ul web.bgtoll.bg.

Pe teritoriul Bulgariei am utilizat pentru orientare rutieră aplicația Waze la dus și Google Maps la întoarcere (aplicații care funcționează și offline, dar fără reconfigurări ale traseului). Am remarcat calitatea în general bună a drumurilor bulgărești și acceptabilă pe anumite porțiuni. Nu ai cum să nu observi traficul destul de redus de pe șosele, numărul mic de mașini scumpe și lipsa ambuteiajelor în orașele mărișoare.

În 800 de kilometri parcurși am văzut vreo 5-6 echipaje de poliție (semnalizate uneori de ceilalți participanți la trafic). Am observat multe camere automate de scanare a numărului de înmatriculare, atât în localități, cât și în afara lor, având în vedere introducerea vineietei electronice. Camerele automate sunt marcate cu circa 50 m înainte cu semne rutiere corespunzătoare.

Pasul Republika, cu acces din Veliko Târnovo spre Gurkovo, mi s-a părut mai abordabil, linear și mai rapid. Valea străbătută de șosea fiind mai largă peisajele sunt mai deschise, poți observa mai bine versanții împăduriți. Pe ambele trasee am avut noroc și nu am întâlnit mai deloc tiruri, valorile de trafic fiind reduse (probabil în perioada vacanțelor traficul se aglomerează). Din Gurkovo am urmat direcția spre Maglizh, Tulovo (se urcă pe pod), Stara Zagora (o porțiune de drum chiar are aspect de drum express cu două benzi; orașul l-am ocolit la dus pe centură), apoi am intrat pe autostrada A1 spre Sofia și am ieșit la Plovdiv. Autostrada seamănă în privința calității cu cea românească spre Pitești pe cei circa 80 km parcurși până la Plovdiv – banda 1 vălurită și peticită, banda 2 calitate bună. Problema a fost limitarea de viteză de 90 km/h pe o distanță de 35 km de la nodul de acces din Stara Zagora, limitare valabilă pe amble sensuri de mers.

Plovdivul, al doilea oraș ca mărime din Bulgaria, a apărut în fața noastră în câmpia Traciei etalându-și colinele care sparg monotonia peisajului. Deși erau orele amiezii, am traversat orașul de-a curmezișul, am traversat râul Marița și am mers câțiva kilometri pe malul său, am văzut centrul internațional de expoziții și zona stadionului. Știu că anul acesta Plovdivul deține titlul de „Capitală europeană a culturii” (plovdiv2019.eu/en), dar din păcate nu am avut timp să mă opresc să vizitez centrul vechi sau teatrul antic. Mi s-a părut un oraș drăguț, cu zone cochete, liniștit în privința traficului, în 25 de minute l-am traversat.

După ce am rezolvat treburile pentru care venisem am pornit din nou la drum, șoferul optând pentru aceeași rută de întoarcere. În Stara Zagora am intrat în oraș pentru câteva cumpărături (nu am ratat sticlele de „boza” - bragă); la fel, traficul lejer, trandafiri nenumărați de-a lungul bulevardelor. Înainte de a ajunge în Gurkovo, la Nikolaevo puteți vira stânga pe un drum secundar (5007) care ocolește orașul (google.com/maps/dir/42.63 ... cfc8ae3!1m0!3e0) – parcurgeți doar 4 km în loc de 14 km (atenție drumul e îngust), drum sugerat de Google Maps. Când am ajuns în intersecție cu drumul principal un echipaj de poliție ne-a oprit și ne-a spus că pasul e blocat din cauza unui accident și trebuie să ocolim prin Kazanlăk, pasul Shipka, Gabrovo. Astfel am fost nevoiți să ne întoarcem spre Kazanlăk, localitate care găzduiește anual un „Festival al trandafirilor” – anul acesta între 31 mai-2 iunie (rosefestivalkazanlak.com). Pe drum am văzut câteva culturi de trandafiri și chiar o făbricuță de esență de trandafir. Orașul Kazanlăk – destul de aerisit, străbătut de un râu, fără trafic exagerat. Am văzut indicator către Muzeul trandafirilor și Mormântul tracic (lângă cel original există o copie-muzeu la scara 1:1).

Pasul Shipka se contura în față, după ce am trecut de indicatoarele către mormintele tracice Seuthes al III-lea, „Griffins”, „Helvetia” și Shushmanets, și de turlele aurite ale mănăstirii Shipka, din localitatea cu același nume. Șoseaua pătrunde brusc în munți și începe să urce meandrat până la altitudinea de peste 1.150 m. Dacă la poale am avut noroc de vreme bună și soare, cu circa 200 m înainte de a ajunge în zona platoului unde se află parcarea și magazinele am pătruns într-o pâclă enervantă care ne-a stricat toată priveliștea. Temperatura a scăzut cu multe grade, nici pomeneală să mai vezi Monumentul Libertății (oricum din zona parcării nu s-ar fi văzut decât vârful obeliscului). Puteți citi despre aceste obiective articolul @irineid: vezi impresii. Am am stat mai mult de 10 minute și am pornit din nou la drum, abia după ce am coborât până aproape de Gabrovo s-a ridicat ceața și a dispărut umezeala, frigul și stropii fini de apă.

Între Pasul Shipka și Veliko Târnovo am observat indicatoarele către mai multe zone și obiective turistice interesante: complexul arhitectural-etnografic Etar, mănăstirea Sokolski, Treavna, satul rezervație arhitecturală Bojentsi, mănăstirea Dryanovo și peștera Backo Kiro (unde am poposit puțin, vezi impresii), podul de secolul al XIX-lea din Dreanovo creat de arhitectul Kolyu Ficheto. Sunt doar câteva din cele mai importante obiective de pe acest traseu. Există multe alte muzee, monumente, peșteri și defilee, ecopoteci și cascade, cetăți și sate pitorești.

Vama din Ruse era liberă, am plătit taxa de pod și am traversat din nou Dunărea spre țărmul românesc. Între Giurgiu și București o înșiruire permanentă de faruri ne aduce aminte că am intrat în țara în care valorile de trafic rutier se situează pe un loc fruntaș în Europa.

Drumuri bune!

---

VIZUALIZĂRI: 2268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI