Grand Hotel Hurghada

TIPĂREȘTE

Unii se duc in concediu doar pentru a gusta din confortul resorturilor, se duc pentru ca hotelul lui are 5 stele si acesta le ofera tot ce le doreste inima, altii se duc ca sa nu stea mai deloc in camera de hotel sau s-o foloseasca doar noaptea cand nici n-au timp s-o admire ca lumea, (ca e intuneric), cumparand toate excursiile optionale, altii se duc in functie de buzunar adica, pe post de “Hagi Tudose” (din pacate), facand economie la orice, altii in calitate de “fii risipitori”, aruncand cu banii peste tot, pentru ca “de-aia am strans eu, un an intreg bani, ca acum sa-mi permit orice! ”...

Marea mostenire a faraonilor egipteni, fara de care Egiptul n-ar fi azi vizitat de atata lume, a fost multitudinea de edificii megalitice ce a impresionat si inca mai impresioneaza un intreg mapamond. Dar nu e numai asta! Daca Grecia are 300 de zile insorite pe an, Egiptul are 365. In Grecia daca ti-ai luat o saptamana concediu, ai sanse sa prinzi si 2-3 zile inorate, in Egipt, acest lucru e exclus sau in cel mai rau caz, pe cer apare un strat subtire de nori, prin care soarele patrunde difuz si care-ti permite sa te bronzezi si in acest caz.

Marile corporatii straine din lumea larga, n-au stat cu mana-n san, mai ales cele din tarile mai reci, precum Marea Britanie, tarile scandinave, Germania, Rusia, Ukraina si altele, ci au investit in mirifice tinuturi insorite, in care ei isi puteau prelungi scurta lor vara sau chiar reuseau sa sara peste lunile capricioase ale iernii. Precum orisice alta vietuitoare de pe pamant, si omul este heliodependent si iubeste la nebunie triada celor 3 de “S”, (Sun+Sea+Sand). In Egipt, in ultimele decenii, o salba interminabila de hoteluri de 4 si 5 stele, a rasarit sau este in curs de aparitie din nisipul inospitalier al unui imperiu de mult apus, mai ales de-a lungul Nilului si la Marea Rosie (cea verde-albastruie si limpede) si mai ales in Hurghada si Sharm-el-Sheik. Cred ca mumia lui Ramses al II-lea, faraonul care a domnit aproape o vesnicie, s-ar invarti astazi, non-stop in muzeul din Cairo, daca ar vedea cum i s-a “resortizat” intreaga tara. Astazi, Egiptul a devenit un loc, in care lumea merge, nu neaparat pentru a admira operele omului din trecut ci mai ales pe cele ale omului actual.

Grand Hotel Hurghada.

In anul 1982 marele concern “Red See Hotels”, a inceput constructia unor resorturi in Hurghada si Sharm-el-Sheikh. Grand Hotel Hurghada (4 stele) a fost finalizat in 1990 si pe-atunci era o "a 8-a minune a lumii". Era mereu “full” de turci, care inca nu apelasera pe deplin la ajutor german, care sa le puna pe picioare superba Antalie. Apoi, a aparut si fabulosul Grand Resort Hurghada (5 stele), peste drum de Grand Hotel, care, in ciuda soarelui mereu stralucitor, a ramas in "umbra" resortului de 5 stele.

Dar sa-ncep cu inceputul! Ajungem la Grand Hotel, de la aeroport, pe la ora 20,45. Nu stiam ca restaurantul “all inclusiv” din hotel functioneaza pana la 21, caci amanam cazarea. Dar si asa, cei de la receptie, foarte amabili, mai ales cel caruia i-am dat ciubuc, ne-a dus intr-o alta sala unde se servea un fel de “late dinner”, sub forma de bufet suedez.

A propos de ciubuc... e bine sa stiti ca Napoleon Bonaparte a stapanit Egiptul timp de vreo 3 ani si l-a trimis aici pe cel mai mare decriptolog-rebusist al Hexagonului, pe Champollion, ca sa descifreze hieroglifele de pe tablita Roseta. Lumea era avida de tot ceea ce era legat de Egipt, de piramide sau de povesti despre fabuloasele comori si artefacte gasite in mormintele faraonilor. In lume a aparut o noua stiinta, “egiptologia”, ba era vorba chiar de un soi de “egiptomanie”. Dar, de cand cu resotizarea tarii, in ultimele decenii, mult mai puternic, in Egipt s-a dezvoltat o stiinta mult mai pragmatica si mai ciudata, nemaintalnita in zonele turistice ale batranului nostru continent, numita “ciubuc-egiptologia”.

In Egipt, azi, ciubucul e rege. Sau faraon, daca vreti! Inca de la intrarea in camera de hotel gasesti, pe langa cateva pliante publicitare si un altul care te anunta cine ti-e ghidul care a doua zi iti va prezenta optinonalele, si regulamentul de ordine interioara al resortului. Acolo, printre altele, apare o fraza ciudata, de genul “ A nu lasa niste bani, angajatilor resortului, e un semn de prost gust, de desconsiderare a muncii lor. Acestia, depind, in mare masura de ajutorul dumneavoastra”. No comment! Bine-nteles, ca poti sa nu lasi ciubuc nicaieri, nici la receptie, nici la baiatul care-ti face curat in camera, nici la portarul care-ti deschide usa cand iesi din hotel pe Hurgada Promenada, nici la restaurant sau la gradinari, unde gasesti un fel de “cutia a milei” pentru donatii, nici la baietii de pe plaja. Dar... te va durea inima daca o vei face, te va urmari privirea lor mereu obidita, caci angajatii resortului, desi o mare parte din ei sunt analfabeti si multi se zbat in saracie, muncesc din greu pentru noi fara a carcoti si retin figurile celor care “au dat si celor care n-au dat ciubuc”. Aici, daca ai dat ciubuc un dolar, ti-ai facut un prieten, care te va rasplati zilnic c-un zambet.

Ce faci toata ziua in resort?

Grand Hotelul e bine amplasat! Intre o gradina superba, la 100 de metri de plaja si langa o piscina si 3 terase in aer liber unde intreaga zi se servesc (prin alternanta) diferite bauturi recoritoare sau usor alcoolice. E situat mai bine si decat fratele lui de peste drum (de peste Hurghada Promenade), care, desi il intrece cu mult in confort, clientii lui, n-au iesire directa la plaja comuna, ci sunt nevoiti zilnic sa treaca mai intai prin Grand Hotel, ca sa ajunga la ea.

Dimineata la 5, in Hurghada, rasare soarele. Din mare. Uneori saream din pat si fugeam pe plaja pustie, ajungeam acolo intr-un minut si fotografiam sau filmam aparitia din mare, a astrului zilei. Era primul spectacol al zilei. Dupa care, puteam ramane pe plaja sau sa ne intoarcem la hotel si sa asteptam ora 7, cand incepea la restaurant “all-inclusivul”. Care avea cam de toate, mai putin preparate din carne de porc. Mancarea era mereu aceeasi dar buna, iti alegeai cateva meniuri ce-ti faceau placere, astfel incat, la un moment dat, chiar asteptai sa se faca ora mesii.

Poate ca, la acel “all”, doar cafeaua de dimineata nu era grozava dar pe-aceea ti-o puteai prepara in camera de hotel, daca aveai cafea solubila si apa imbuteliata. Noi cam asa faceam in fiecare dimineata, pe balcon. Era al doilea spectacol al zilei. Sarvuram in tihna cafeaua “3 intr-unul” pe balcon, urmarind soarele cum se ascunde, impleticindu-se printre palmieri si in final, dupa ce se juca cu noi de-a “v-ati ascunselea”, se-nalta maret, deasupra marii, chemandu-ne la plaja.

Ajuns pe plaja, lasai habitualul ciubuc de un euro sau un dolar baiatului (mereu acelasi) ce-ti prelua bagajele (sacul si prosoapele de plaja le gaseai la hotel) si te conducea langa apa marii sub o umbreluta mai ca lumea si-ti aseza sezlongul in pozitia dorita si, daca era vant, iti aseza “para-vantul”, in pozitie corecta si-apoi, gata! Incepea baia de soare si cea de ultraviolete. Si sedintele foto.

Pe la ora 9-10, se adunau cam toti turistii din cele 2 hoteluri, Grand Hotel (bratara verde) si Grand Resort (bratara rosie). Multi erau din Romania. Ne-ntindeam la povesti. Mai faceam cate o baie. Mai povesteam despre agentii turistice si preturi. Mai barfeam, mai glumeam. Timpul trecea usor si noi deveneam tot mai negri.

Pe la pranz, soarele era puternic, ne trageam la umbra, sub umbrele. Foloseam crema cu factor de protectie 50. Pe la ora 11, rasuna pe plaja o muzica ritmata si incepea “Acva-gimnastica”, sustinuta de trupa de tineri animatori a hotelului (care aveau program si-n fiecare seara de la ora 21, pe una din terasele hotelului). Apoi, plecai sa servesti masa de prenz, lasandu-ti prosoapele pe plaja, fara grija, si te-ntorceai si ramaneai acolo pana pe la ora 17, cand soarele nu mai avea putere si se hotara si el, infierbantat, sa faca o baie in mare. Dupa care, pe la ora 18,30, disparea cu totul.

In jurul Grand Hotelului, e-o superba gradina, intretinuta de-o armata de gradinari, care au un sistem sofisticat de a uda vegetatia, uneori chiar la radacina palmierilor sau plantelor. Unii turisti erau in Hurghada a 7-a, 8-a oara si venisera, nu pentru a vizita de fiecare data piramidele sau Luxor-ul si Karnak-ul, (care, ajunge sa le vezi odata), ci pentru conditiile grozave din resorturi si eventual pentru cateva deplasari pe alte plaje din insula Giftun (Orange Beach si Paradise Beach), unde puteai face si “scuba” sau “snorkeling” deasupra unor recife de corali, unele aflate doar la un metru sub suprafata apei.

Resortul Grand Hotel, avea in interior, 3 terase in aer liber, una era chiar langa holul receptiei, alta langa piscina si a treia chiar langa plaja. La ora 10 se deschidea cea de pe plaja. Coada mare la bere dar si la bauturile racoritoare. Nemtii luau cate 5-6 beri si se-asezau la mesele terasei si ramaneau acolo mult si bine. Puteai sa iei si 20 de beri sau cafele gratis, totul era inclus in sistemul “all”. La fel era, si cu ceea ce serveai la barul piscinei. Puteai servi, pe langa bere si cafea Capucinno, “wiskey-Cola”, Cola sau apa plata, pe care ti le puteai transporta pe una din cele trei terase amintite sau pe masuta de pe plaja, de sub umbreluta. Daca aveai un recipient propriu, acesta ti se umplea cu orice lichid cereai. Sau, primeai lichidele in pahare speciale de plastic, care mai apoi erau recuperate. Pe plaja, de la ora 11, apareau maseurii si baietii care te tentau cu cocteiluri mai sofisticate (contra cost), sau unii angajati ai agentiilor turistice locale, ce te imbiau sa cumperi excursii optionale.

In resorturi, magazine, piete, 99% din personal, era masculin. M-am imprietenit cu Imam, un baiat tanar si mai istet, care auzise de Romania, si care facea curatenie zilnic prin camere, pe etajul lui. I-am dat 20 de dolari. Cand a vazut banii, i-a venit sa planga. Suma reprezenta aproape 20% din salariul sau lunar. Timp de 2 saptamani, ne-a adus zilnic in camera, cate 2 sticle de jumatate de litru de apa imbuteliata, prosoape noi, kilometri de hartie higienica, ne facea paturile la milimetru.

Imam, muncea intreaga zi, aparea dimineata de pe la ora 10 si termina lucrul seara la 17. Avea 20 de camere pe coridorul sau (camerele 250-270). Era Ramadam. In acest interval, de la 3 dimineata si pana la 18,30 seara, el n-avea voie sa manance si sa bea nimic. Si acum am inca senzatia ca i-am lasat prea putini bani acestui baiat harnic si cu mult bun simt. Avea la el si solutie de alungat furnicile, care uneori apareau in camera sub cosul de gunoi sau daca uitai prin camera ceva comestibil. In camera, am avut si tantari, asa ca am cumparat si un spray contra tantarilor.

Camera era "spartana", simpla, doua paturi, noptiere, un dulap, un frigider, o oglinda mare, un televizor la care se vedeau prost vreo 10 posturi straine, mai ales rusesti si nemtesti. Baia era OK, era curat, aveam foen si apa calda mereu la dus. Din partea casei, aveam expuse si cateva sampoane de par, sapun, balsam dar nu prea le-am folosit, fiecare-si aduce trusa proprie de baie. La priza aveam curent de 220 de volti (nu 110 ca-n Cipru) iar hartia higienica nu trebuia aruncata la cos, ca-n vilele din Grecia. Balconul era “cel mai cel”, imbracat in verdeata si leandrii iar imaginile ce-ti apareau de pe balcon, erau fotogenice si relaxante.

Holul hotelului era mare. Gaseai acolo doua sali de servit masa, fotolii pentru odihna, un pian, la care uneori seara, cineva ne incanta cu muzica clasica sau moderna, un coridor cu suveniruri, un afisier cu toate excursiile organizate de firma-mama, numere de telefon in caz de urgenta, o sala in care aveai “wi-fi”, dar numai uneori. La hotelul ”frate”, de peste drum, la Grand Resort, semnalul era mai puternic, asa ca cel mai adesea, mergeam acolo pentru a telefona acasa sau internet. Acolo s-au cazat verisorii mei. Grand Resort are 5 stele si se pare ca le merita. Grand Hotel are doar 4 stele, dar cel putin camerele hotelului, nu par a avea decat 2 sau 3 stele. In Grand Hotel, n-are sens sa ramai in camera, totul e mult mai frumos in afara ei.

La iesirea din hotel, gasesti, 3 magazine, doua sunt cu suveniruri dar al treilea este un “mini-market”, de unde te poti aproviziona cu apa imbuteliata, Cola, Fanta, Schweps, cafea solubila, biscuiti, ciocolata Milka, alune, etc. Daca vrei sa treci drumul (soseaua) la Grand Resort, vei intalni mai intai, un baiat, pe care noi l-am numit “omul semafor”, care, cu zambetul pe buze, va opri putinele masini sau taxiuri ce trec prin fata hotelului (soseaua are sens unic). In Egipt nu prea intalnesti treceri de pietoni, sensuri giratorii sau semafoare dar, la traversari de strazi, am vazut ca cei ce merg mai incet, pietonii, camilele sau magarusii, au prioritate. Sau, se negociaza, care trece primul.

Odata iesit din hotel, te afli pe-o mare si lunga promenada (Hurghada Promenade), unde vei gasi zeci de magazine sau buticuri cu de toate... suveniruri, parfumuri, medicamente, haine, tricouri de bumbac, incaltaminte araba sau europeana, agentii turistice, coafura, cafenele sau... camile ce stau linistite pe asfaltul promenadei si care, pentru 2 euro, se ridica in picioare, cu tine-n spinare, pentru o amintire de neuitat.

Nici un produs de pe Promenada, nu are pretul afisat la vedere. El ti se comunica verbal si apoi, incepe negocierea. Ti se cere un prim pret, tu, e bine sa oferi cam o treime sau o jumatate din cat ti s-a cerut. Vei ajunge, in final, prin negociere, la pretul real. Arabii, se bucura dar raman consternati daca nu negociezi si le oferi ”din prima”, pretul cerut de ei.

Concluzie

Spre deosebire de unele insule grecesti, pe unde m-au mai purtat pasii, aici, in Egipt, intr-o saptamana, n-ai timp suficient, pentru a epuiza toate atractiile ce ti se ofera. Iar daca ai venit pentru a vizita cat mai mult si nu doar pentru plaja, balaceala sau pentru a ramane doar prin resort”, cazarea la Grand Hotel, e locul ideal.

I'll be back!

---

VIZUALIZĂRI: 5517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI