La Plăcinte – un brand moldovenesc de calitate bună

TIPĂREȘTE

Lanțul de restaurante „La Plăcinte” își are originea în Republica Moldova unde conceptul a apărut în 1999. Succesul afacerii a condus la propagarea peste Prut a ideii, Bucureștiul bucurându-se acum de 7 astfel de restaurante. Pe AmFostAcolo s-a scris periodic despre unul sau altul din aceste restaurante, dar parcă de cel din bulevardul Ion Mihalache nu am citit nici o recenzie. Am să înșir eu câteva cuvinte despre acest loc de servit masa situat în sectorul 1 al Capitalei.

Restaurantul este amplasat pe b-dul Ion Mihalache nr. 96-98, beneficiază de o firmă de mari dimensiuni vizibilă de la distanță și de locuri de parcare lângă trotuar (zona este însă foarte aglomerată). Programul de funcționare este de luni până duminică între orele 10.00-22.00. Fiind vorba de o zi de duminică, chiar de sărbătoarea Floriilor, am făcut rezervare telefonică în prealabil.

Am intrat în incinta restaurantului, am fost preluați rapid de un chelner și conduși la masa deja pregătită pentru mai multe persoane. Mi-a plăcut de la început designul interior, luminos, culori deschise, obiecte decorative și mobilier din gama rustică, dar care nu exemplifică impresia de „vechi și prăfuit”. Combinația cromatică, mixul de lemn cu plante verzi decorative creează o stare de bine. Interesante sunt și corpurile de iluminat, un fel de lampioane de mari dimensiuni create din dantelă/ață. Bogăția obiectelor decorative (până și tv-ul e încadrat de o ramă de lemn), motivele populare utilizate în multe situații, tablourile cu temă rurală și muzica la un volum scăzut completează atmosfera.

Am primit meniurile standard, cel tipărit fiind în mare parte identic cu cel pe care îl găsiți online (laplacinte.ro/ro/pages/menu/49). Culorile vii și fotografiile de mari dimensiuni îți stimulează mai dihai pofta de mâncare. Pe masă, lângă suportul pentru sare, piper, scobitori și șervețele, se află și un meniu special care concentrează produsele de post. Felurile de mâncare oferite nu sunt numeroase, găsiți câte ceva din fiecare categorie culinară (ciorbe, preparate calde, grătare, garnituri, desert, plăcinte), ele reprezentând întrucâtva specificul gastronomic moldovenesc.

Ce am „gustat” noi în acea zi de sărbătoare? Păi în primul rând preparate cu pește, fiindcă în ziua Intrării Domnului în Ierusalim este dezlegare la pește (pentru cei care țin post; atenție, produsele cu pește conțin și unt, cașcaval etc.): somon copt cu cartofi și cașcaval (36 ron) și păstrăv copt, umplut cu legume trase la tigaie, mujdei și mămăligă (32 lei). Am completat cu friptură de porc cu cartofi copți și ciuperci (33 lei) și fasole verde cu cartofi trase la tigaie. Preparatele au sosit în circa 30 de minute, fierbințe, îmbietoare din punct de vedere a aspectului și delicioase în privința gustului. Porțiile deși nu par foarte mari la prima privire sunt suficient de sățioase, rămânând destul de puțin loc pentru un desert sau o plăcintă.

Desertul ales este unul specific lanțului de restaurante: „căciula lui Guguță” – o piramidă din 6 clătite umplute cu vișine (18 ron) și o plăcintă „domnească” cu brânză dulce de vaci și stafide (18 lei) + o felie de tort „Smetanik” cu smântână, miere, vișine și nuci. Dar cine este acest Guguță? Este un personaj literar, un băiețel ștrengar inventat de scriitorul de peste Prut Spiridon Vangheli în anii '70 (edituradoxologia.ro/sites ... aby_final_1.pdf). Copilul care poartă o cușmă de ciobănaș trece printr-o mulțime de peripeții, isprăvile sale fiind traduse și în limba română. Nu au lipsit de pe masă paharul de izvăr (vin fiert), latte-urile, sucul și apa.

Am petrecut aproximativ două ore într-o atmosferă relaxată, bucurându-ne de întâlnire, conversând intens și savurând produsele comandate. Prețurile nu sunt tocmai mici, dar calitatea preparatelor este excelentă. Nota de plată a sosit într-un suport interesant de lemn traforat cu siluete umane și motive populare.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 730 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI