Mancare de post sau de frupt

TIPĂREȘTE

Casa Baciu

Dupa cum am spus, la Obcina Bucovinei nu se poate manca si atunci, pentru prima seara a trebuit sa mergem prin vecini pentru a nu ne culca flamanzi. De la pensiunea noastra ni s-a recomandat Casa Baciu, aflata la cateva sute de metri de noi si la care proprietarul pensiunii avea si oarece interes, fiind putin rude si tot de la Casa Baciu am avut si preparatele din carne la micul dejun.

Casa Baciu, nu era o noutate pentru noi toti din grup, mai mancasem acolo de vreo doua ori, dar nu am scris nimic despre mancarea de acolo. A venit vremea sa dau din casa, adica sa va spun cam ce am mancat la Casa Baciu si daca a fost pe gustul nostru.

Ca si pensiune este in regula. Despre spatiile de cazare nu pot spune nimic, nu am fost cazati, dar stiu ca au camere deasupra restaurantului, in cladirea veche si mai au tot felul de casute imprasitiate in enorma curte. Curtea, foarte mare, are casute cu etaj sau fara, mai rustice sau nu, are spatii de relaxare si joaca, o sala imensa de evenimente, gratar, protap, piscina si muuulte flori. Nu stiu daca e un loc in care imi doresc sa ma relaxez pentru ca mi se pare foarte incarcata si aglomerata, dar fiecare cu gustul lui!

In restaurant, dupa modelul intregului domeniu, sunt foarte multe obiecte decorative, unele mai chicioase, altele nu, dar cum in restaurant mergi sa mananci am sa va spun despre mancare.

Pentru masa de seara aveau bors de cocos cu taitei, ciorba cu fasole, pastrav prajit sau la gratar, sarmalute de post si o tocanita de carne cu mamaliga. Pentru desert, de post galuste cu prune (gomboti) si pentru pacatosi coltunasi cu branza si smantana.

Cum eram cam singuri in restaurant, abia mai tarziu a mai intrat o familie, am primit repede ciorbele si nu a durat mult nici pentru felul doi. Borsul de cocos, era bun, dar nu oau, cam in acelasi ton si borsul cu fasole. La felul doi, pastravul meu cu putin gust de congelator, dar a mers, tocanita cu carne acceptabila, nimic deosebit. Cele mai bune au fost sarmalutele de post si ne-am cam dat cu totii... la gustat.

Desertul meu, adica coltunasii, a fost foarte bun si gustos si la fel si galustele, dupa afirmatia celor care au comandat asa ceva.

Una peste alta nu a fost o mancare cum ne obisnuisem sa primim in Bucovina, dar nu am plecat flamanzi de la masa.

Pentru ca nu am fost chiar foarte incantati de calitatea mancarii, dar multumiti de serviciile ospatarei, pentru a doua zi am decis sa mancam in alta parte.

Cum zona nu ne era straina si necunoscuta, inainte de a porni in drumetie, am oprit la o alta pensiune unde am fost candava cazati, ”La Moara” (vezi impresii) si am rugat-o pe proprietara sa ne pregateasca ceva de mancare si sa fie si de post si de”frupt”.

Dupa plimbarea facuta prin cheile Lucavei, dupa o scurta bulgareala cu zapada, acolo inca mai era ceva omat, ne intoarcem „La Moara” si ne ospatam pe cinste.

Gazda noastra, pregatise bucate de post si de frupt de sa te lingi pe degete!

Pentru inceput, s-a mancat un bors de gaina de curte si taitei de casa sau un bors de fasole, ambele (le-am gustat!) foarte gustoase. Borsurile au fost aduse in supiere si nu in farfurii la fiecare. Puteai sa mananci cat te tinea stomacul, dar fara sa uiti ca mai urma si felul doi si poate si un desert.

La felul doi, cei cu postul, au avut tocanita de hribi cu mamaliguta, iar ceilalti, hribi cu smantana si mamaliga sau tochitura moldoveneasca cu mamaliga. Si de aceasta data mancarea a fost adusa in castroane mari si fiecare isi lua ce dorea si cat dorea. Mi se pare un lucru deosebit sa-ti aduca asa mancarea si sa-ti iei ce doresti si cat doresti. Cam asa ar trebui sa fie la pnsiune. Nu esti la restaurant de „n” stele Michelin si e bine sa te simti acasa, iar „La Moara”, va veti simti acasa!

Impresii despre mancare?

Tocanita de hribi-delicioasa, hribii cu smantana-yami-yami:D, tochitura-te lingi pe buze:Psi toate astea stropite cu cate un strop de vin bun. Ce iti mai poti dori intr-o zi libera, la munte si dupa o masa delicioasa?!

Satui si relaxati ne trageam sufletul cand apare gazda cu o tava aburinda. Desetul, a fost comandat de prietenul din Bacau, care isi sarbatorea ziua. Si cum un tort de post era mai greu de facut, a fost pregatita o tava cu placinta cu mere ce ne-a intrecut orice asteptare. In cateva minute tava era goala, iar noi foarte satisfacuti de festinul pregatit cu drag de doamna „morarita”.

Nu stiu daca va ajunge sa citeasca aceste randuri, dar eu vreau sa-i multumesc pentru modul de a-si primi oaspetii si pentru bucatele foarte gutoase! Si prima data, cand am fost si cazati si acum, a fost la superlativ totul!

Va indem sa ajungeti „La Moara”, sa va cazati sau doar sa rugati sa vi se pregateasca ceva de mancare si cu siguranta nu veti regreta. Asta daca nu sunteti foarte, foarte mofturosi!;)

---

VIZUALIZĂRI: 3561 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI