Domul din Napoli și Biserica Gesu Nuovo, două ipostaze ale rafinamentului artei baroce

TIPĂREȘTE

După cum spuneam în reviewul anterior, prima zi a fost dedicată unor obiective turistice – și cele de care am auzit în primul rând (inclusiv din review-uri) sunt cele două biserici – Domul din Napoli și Biserica Gesu Nuovo. Le-am ales nu doar pentru notorietate și recomandare, dar și pentru că erau mai accesibile, noi trebuind să fim nu mult după prânz înapoi în zona Castel dell’Ovo.

Am găsit Domul relativ ușor, străbătând via Toledo mai întâi, apoi am cotit la dreapta pe via Benedetto Croce (mers cam 20 de minute), apoi am mers la stânga (câteva minute) pe via Duomo. Catedrala Santa Maria Assunta cum i se mai spune (adresa via Duomo, 147) este nu doar o catedrală impresionantă ca mărime, ci conține încă două biserici (li se spune capele, dar au mărimea unor biserici) lipite de clădirea principală, una în stânga, alta în dreapta (și accesibile prin interior). Catedrala a fost construită în secolele XIII-XV pe locul unei biserici foarte vechi, Santa Restituta, ridicată în secolul IV pe vremea împăratului Constantin. Ce a mai rămas din această biserică (se pare că a fost renovată în secolul XVIII) se regăsește în capela din partea stângă, inclusiv elemente construite pe vremea Imperiului Roman. Capela din dreapta, Capella del Tesoro di San Gennaro, a fost finalizată abia în secolul XVII - fapt dovedit și de pictura și decorațiunea interioară, care aparțin clar barocului târziu).

Deși este închinată în mod formal Adormirii Sfintei Fecioare, catedrala este dominată de prezența lui San Gennaro, sfântul martirizat în anul 305 și care se crede că a protejat Napoli de ciumă, erupții vulcanice și alte dezastre. În afară de relicvele lui San Gennaro (care pot fi vizitate într-o criptă de la subsol) catedrala adăpostește și rămășițele unor personaje importante ale vremii, papa Inocențiu al IV-lea și regele Charles I de Anjou. În cee ace privește capela din dreapta, cea închinată lui San Gennaro, aceasta a fost decorată în mare parte de Domenichino (care a pictat și tavanul superb împreună cu Lanfranco), dar conține și o lucrare de Ribera (San Gennaro nevătămat lângă rugul aprins). Sculptura deosebit de fină (unele statui se remarcă, fiind lucrate în marmură neagră) a fost creată de Cosimo Fanzago. Fiecare din cele trei elemente care fac parte din Dom (cele două capele și clădirea centrală) are o personalitate distinctă și se constituie în trei întrupări ale unor epoci istorice și artistice diferite.

Cealaltă biserică pe care am ales să o vizităm, Gesu Nuovo (via Benedetto Croce, intrarea aproape de statuia Imaculatei), face parte dintr-o epocă istorică mai nouă, cum îi spune și numele. Biserica a fost la origine un palat al lui Robert Sanseverino, principe de Salerno. Clădirea a fost confiscată și apoi vândută către iezuiți în secolul XVI pentru construcția unei noi biserici. Din palat nu a mai rămas decât fațada, neconvențională pentru o biserică. Sculptorii care au lucrat frescele sunt Belisario Corenzio, Paolo de Matteis, Giovanni Lanfranco și Massimo Stanzione.

Structura bisericii este una clasică, o secțiune centrală, sprijinită pe coloane, iar în părțile laterale o serie de capele (capela Sf. Francis Xavier, Capela Sf. Francis Borgia, Capela Nativității, Capela Buneivestiri). În aceste capele, după obiceiul bisericilor catolice din perioada gotică și barocă, se găsesc și câteva morminte (conducători religioși și politici, sau sfinți)

Închei acest review într-o notă puțin deosebită față de aceste impresii artistice. Ca sentiment religios, este impresionant să vezi o densitate așa de mare de biserici creștine (în Italia este cea mai mare densitate, după opinia mea). De asemenea, ca iubitor de cultură și artă te bucură enorm această densitate de muzee gratuite, a căror vizitare poate fi un instrument excelent de educație artistică. Pe de altă parte, în calitate de locuitor al unui Pământ mai evoluat, în secolul XXI, nu se poate să nu te întrebi de ce s-au cheltuit avuții impresionante pentru a ridica biserici splendide din doi în doi pași, în timp ce sărăcia, întunericul și lipsa de educație făceau ravagii și decimau la propriu populația obișnuită a acelor vremuri…

Va urma

---

VIZUALIZĂRI: 1828 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI