Lucy Home Oxford

TIPĂREȘTE

Aflasem din gura unui fost coleg de-al meu stabilit prin regat că în privinţa cazării Oxfordul este foarte scump. Pe lângă acest aspect trebuia să avem în vedere şi faptul că suntem cu maşina iar pentru o vizită de câteva ore odihna acesteia în oraş avea să ne mai coste încă ceva lire întrucât hoteluri care să îţi ofere parcare gratuită nu prea sunt. Gratuitate aveai doar lângă bordură şi pe timpul nopţii.

Într-un final de trieri posibilităţi de cazare cu avantaje şi dezavantaje mă hotărăsc asupra unui proprietăţi găsite pe Airbnb care îmi atrăsese atenţia încă de la început prin posibilitatea de a folosi bicicletele puse la dispoziţie gratuit de proprietăreasă pentru vizitarea centrului univesitar. Iar cum amândoi suntem fani ai pedalatului şi nu mai vizitasem în şa până acum un oraş din afara graniţelor României, această caracteristică a ofertei avea să încline balanţa în alegerea locaşului în care să ne odihnim.

Casa pe două nivele este situată într-o la vreo 10 minute de mers cu bicicleta de centru, la intrarea în oraş dinspre Cotswolds, pe drumul principal şi este gospodărită de o doamnă cu origini câtuşi de puţin apropiate saxonilor. Cu ochii oblici, faţa galbenă şi răspunzând la numele Lucy, doamna a corespondat cu noi încă din momentul confirmării rezervării, aspect pe care îl consider foarte important când intenţionezi să mergi într-o ţară străină.

Ne-a trimis un mesaj inclusiv în ziua sosirii la destinaţie prin care ne anunţa că intervenise ceva urgent şi nu ne poate aştepta când sosim, însă ne indicase locul în care pitise cheia de la intrare.

Numai că noi, prea puţin atenţi la telefon – doar eram în concediu – nu băgasem de seamă primirea respectivului mesaj pe mail, drept pentru care am aşteptat în maşină, seara târziu, să ajungă Lucy acasă. Obosiţi, pe când ne calculam ce haine pot fi adaptate drept perne şi în ce unghi ar fi mai indicat să înclinăm scaunele din faţă pentru a le transforma în sofa, primim izbăvitoarea veste transmisă de un claxon: sosise jupâna acasă şi trebuia să mişc puţin maşina pentru a încăpea şi a ei în parcarea din faţa reşedinţei.

Ne urcăm calabalâcul la etaj unde primim o cameră curată şi primitoare, nu foarte mare dar confortabilă.

Baia se situa pe aceeaşi linie, anume curată şi cu cele trebuincioase unei şederi de o zi sau două.

A doua zi dimineaţa coborâm la micul dejun ce ne-a fost servit într-o bucătărie nu foarte mare dar care oferă prilejul ideal pentru a interacţiona cu alţi ocupanţi temporari ai casei. Astfel am avut ocazia să ascultăm unele povestiri interesante ale unui astrofizician american ajuns cu treabă pe la unul din colegiile renumitului aşezământ universitar.

Compus din croasante, pâine cu unt şi dulceaţă, cereale, iaurt şi ceai sau cafea, nu pot afirma că micul dejun s-a dovedit foarte pretenţios, însă a fost cam ceea ce ne trebuie înainte de pedalat.

Ni se predau bicicletele, plecăm în explorare şi lăsăm maşina parcată în faţa casei până revenim.

Am găsit foarte utilă această cazare atât prin prisma posibilităţii de a face mişcare cât şi datorită preţului în care era inclus micul dejun.

Dacă cineva va ajunge în zonă şi este interesat vreodată de acest tip de cazare îi stau la dispoziţie cu datele de contact ale gazdei.

Nu am ataşat fotografii întrucât seara când am intrat în cameră doar la ele nu ne-a fost gândul...

---

VIZUALIZĂRI: 266 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI