În vacanță în Iordania doar patru zile. Chestiuni practice și organizatorice

TIPĂREȘTE

Mi-am dorit să ajung la Petra de mulţi ani, cred că de când am văzut primele fotografii cu faţada Trezoreriei, despre care pe atunci nu ştiam mai nimic. Pentru mine, vreme îndelungată, a fost doar o destinaţie în care speram, cel puţin teoretic, să calc într-o zi, foarte greu de crezut că va fi tangibilă cândva. După dezamăgirea trăită în noiembrie anul trecut în Eilat, când excursia la Petra era cât pe-aici să se materializeze, dar rămânând tot la stadiul de Fata Morgana, am aflat că Ryanair a deschis o nouă rută Bucureşti-Amman cu preţuri mai mult decât accesibile. O ocazie excelentă de a încerca o vacanţă pe cont propriu. Problema cea mai spinoasă a fost că nu puteam sta o săptămână, ci cel mult patru zile, din raţiuni de număr limitat de zile de concediu. Pentru a evita pe cât posibil riscul ca vremea să fie iarăşi nepotrivită, am ales, după ce am tot căutat informaţii despre cele mai bune perioade de a merge în Iordania, în speţă, la Petra, luna aprilie, a doua jumătate.

Iordania a devenit în ultimii ani o destinaţie din ce în ce mai căutată de turiştii români şi nu numai. Evident că după introducerea unei curse a companiei aviatice Ryanair, numărul românilor care au ales să călătorească în Iordania a crescut simţitor. Biletele low-cost s-au vândut la un moment dat chiar cu 10€/persoană/sens (numai cu bagaj de mână), însă noi le-am prins cu 17 €/persoană/sens, la care am adăugat al doilea rând de bagaje de cabină împreună cu îmbarcare prioritară şi locuri rezervate în avion, per total, (108 €), excelent, fără discuţie. Orarul de zbor a fost convenabil, am avut zbor de pe Otopeni la orele 18,05 cu sosire la Amman la 20,45, iar la întoarcere plecare din Amman la 21,10 şi sosire la Bucureşti la 23,50, de fiecare dată cu jumătate de oră întârziere. Am avut patru zile pline de minivacanţă. Nici prea rău, dar nici foarte bine!

Fac parte şi eu din categoria celor care se informează foarte mult înainte de a pleca într-o destinaţie necunoscută. Prefer să ştiu mai mult decât aş avea nevoie, poate, contrar vorbei care spune că „ce e mult strică”. Chiar şi aşa neprevăzutul îşi bagă coada şi intervine mai mereu cu câte ceva surprinzător în călătoriile noastre, aşa încât uneori mă înteb ce m-aş face dacă nu m-aş documenta mai deloc înainte să plecăm undeva. Probabil, că „la barza chioară îi face Dumnezeu cuib”, ar fi o zicală care mi-ar plăcea să ni se potrivească şi nouă, dar, pentru mine prudenţa a devenit de multă vreme defect profesional, şi nu prea pot să las nimic la întâmplare. De aceea, de multe ori soţul îmi spune că nu mai sunt spontană, că prea ştim dinainte tot ce se va întâmpla, că nu prea las nimic la voia întâmplării, dar recunosc că eu doar încerc pe cât se poate să evit situaţiile neplăcute şi lucrurile care ar putea pune în pericol reuşita unei vacanţe.

După câteva zile de la achiziționarea biletelor de avion, ne-am „făcut” un grup de şase prin alăturarea a încă două perechi de prieteni buni, vechi companioni de vacanţe mai scurte, iar organizarea sejurului nostru devenea o treabă mai complicată și mai dificilă.

Aşadar, am început cu moneda națională a Iordaniei, dinarul iordanian (JOD), o monedă puternică în comparație cu leul nostru, paritatea fiind de 6 lei la un JOD. Mai tare ca lira sterlină! Cel mai bine de achitat pe acolo este, evident, în JOD. Am avut de-acasă în numerar ceva dolari și euro pe care i-am schimbat la o casă de schimb în Amman primind 0,7 JOD pentru un dolar și 0,78 JOD pentru un euro. În plus, imediat cum am ajuns, deoarece aveam nevoie să plătim, spre exemplu, transportul din aeroport în centrul vechi al capitalei unde am avut cazarea, am scos bani de la bancomat, imediat la ieşire din aeroport în stânga, suma maximă permisă la acel ATM fiind de 200 JOD, de preferat așa pentru că operațiunea de emitere de numerar se comisiona cu 3,5 JOD/tranzacție, fiind avantajos să fie extrasă suma maximă posibilă de cash. Cursul am văzut acum pe extrasul de cont că a fost de 5,99 lei/JOD.

În rest, nu ne-am folosit de card, am plătit cu numerar peste tot. Din ce am văzut, nu se poate achita cu cardul decât pe alocuri, de pildă în deșert, beduinul cu care „am bătut palma” pe internet pentru ziua petrecută în deșert, m-a avizat că nu există bancomate și POS-uri în Wadi Rum, neapărat să avem cash cu noi, în JOD.

Deci, e bine să avem atât cash (și să fie o sumă suficientă), de preferat JOD, dar şi alte monede, cât și cardul pentru orice eventualitate.

Viza de intrare în Iordania este absolut obligatorie și pentru noi, românii, și costă 40JOD/persoană, achiziționându-se destul de repede, în aeroport. Ar mai fi, din ce am citit, viza ASEZA, gratuită, care se obține din Aqaba, legată de zona economică (liberă) Aqaba, cu condiția ca turistul să ajungă în 48 ore acolo pentru a-i fi pusă ștampila free pe pașaport.

O altă variantă ar fi JordanPass care este un pachet turistic foarte avantajos ce înglobează, pe lângă viza necesară intrării în Iordania, și accesul liber la cele mai multe obiective de mare interes ale țării, printre care Petra, Jerash, intrarea în deșertul Wadi Rum, Amfiteatrul Roman din Amman, Citadela din Amman, etc. Tocmai pentru numărul de intrări la Petra, prețul acestuia pornește de la 70 JOD/persoană pentru acela care conține o intrare, 75 JOD pentru acela cu două intrări, ajungând la 80 JOD pentru cel cu trei intrări. De care să luăm, că am vrea să intrăm la Petra de două ori? La prima privire, părea simplu fiindcă am fi avut nevoie de cel de 75 JOD (JordanPass Explorer), dar la o privire mai atentă, văd chiar pe saitul lor cum scria clar că e vorba de două zile CONSECUTIVE, lucru care nu se mai potrivea cu programul nostru. Așadar, am fost nevoiți să cumpărăm JordanPass Expert care asigură trei zile consecutive, pentru a putea vizita practic Petra în două zile, în prima și în cea de-a treia zi incluse în Pass, lucru confirmat și de cei de la JordanPass în răspunsul pe care l-au oferit întrebării mele adresate pe e-mail. Am plătit efectiv 164,53 JOD/două persoane (aprox. 987 lei), 4,53 JOD reprezentând taxe de procesare.

JordanPass se achiziționează obligatoriu înainte de a intra în Iordania online de pe jordanpass.jo şi este valabil două săptămâni de la validare (prima utilizare), însă poate fi cumpărat numai dacă șederea în Iordania este de minimum trei nopți. Noi l-am tipărit pe hârtie şi l-am prezentat la fiecare obiectiv vizitat, dar, la fel de bine, se poate folosi descărcându-se pe telefon.

Despre cartelă de telefon și internet, nu vă pot spune decât că există trei firme mari de la care se pot achiziționa acestea:Umniah, Orange și Zain. Noi nu am cumpărat, ne-am mulțumit cu wi-fi-ul de la hoteluri, iar de vorbit la telefon ne-am putut dispensa câteva zile. Prețul cartelelor începea, din ce am citit, de la 8 JOD în sus, evident devenind mai scumpe pe măsură ce conțin mai multe minute și mai mulți GB de trafic.

După cum spuneam la început, am ales luna aprilie crezând că ne vom pune total la adăpost de vreme rea, adică să evităm pe cât posibil riscul de a avea vreo ploaie în peisaj. Pe când eram în Eilat (Israel), ştiam sigur că o excursie opţională va fi la Petra, dar nu s-a organizat pentru ziua când rezervaserăm noi din cauza ploilor care se abătuseră asupra Petrei, cu o săptămână în urmă având loc nişte inundaţii catastrofale (greu de crezut pentru deşert), soldate cu victime şi câteva mii de turişti evacuaţi forțat din sit.

De data aceasta am avut o vreme superbă, preponderent însorită, potrivit de caldă, dar cu vânt la Petra şi în deşertul Wadi Rum. Și în Amman şi la Jerash am scăpat de ploaie la limită, având parte doar de câteva picături sporadice, soarele ieșind mai mereu de după norii jucăuşi. Nopțile au fost destul de reci, dar ziua temperatura urca până pe la 25-26 grade.

De fapt, din ce am citit şi din ce ni s-a spus şi pe acolo, am mers în plin sezon turistic, perioada cea mai potrivită (lipsită de ploi, fără temperaturi fierbinţi) fiind de prin februarie până la jumătatea lui mai şi din a doua jumătate a lunii septembrie până în prima săptămână din noiembrie.

Iordania are renumele de a fi una dintre cele mai sigure țări și, cu mâna pe inimă, declar că așa este, nu ne-am simțit în nicio secundă în pericol, în plus, echipaje de poliție am văzut peste tot chiar și în locurile mai greu accesibile, controalele acesteia pe șosele sunt destul de dese verificându-se și microbuzele, și taxiurile, nemaivorbind de mașinile închiriate.

Localnicii sunt destul de prietenoși și ospitalieri, gata să sară în ajutor în orice moment. De cum ne auzeau vorbind, ne zâmbeau și ne urau „Welcome to Jordan! ”, oriunde: pe stradă, în mijloace de transport sau în magazine. Majoritatea ne luau drept italieni, până să apucăm să spunem de unde suntem. Nu erau agasanți, dacă le spuneai șoferilor de taxi care te claxonau în ideea că ai avea nevoie de o mașină, că nu vrei, imediat erai lăsat în pace, nici vânzătorii beduini din Petra nu au fost prea insistenți, deși citisem că ar fi, nici alții de prin alte locuri turistice.

De asemenea, am încercat să evităm discuțiile în contradictoriu despre religie, despre conflictele dintre palestinieni și israelieni, din politețe și pentru a nu crea momente penibile între noi și localnicii cu care am interacționat.

Iordania nu este nici cea mai curată țară din lume, dar nici cea mai murdară, însă pe o scară pe care ar fi reprezentat nivelul curățeniei, e clar că Iordania ar ocupa un loc mai codaș în clasament. Pe de altă parte, face parte din natura lor să nu fie tocmai sclipitor de curat pe-acolo, iar noi ne autoeducaserăm de-acasă ce așteptări să avem, mai bine zis ce așteptări să nu avem pe-acolo, tocmai pentru a nu fi impresionați negativ în acest sens și să ne stricăm cele câteva zile de vacanță. Cu toate acestea, am avut parte atât de surprize plăcute, dar și de surprize neplăcute, nereușind să rămânem chiar mereu imuni în fața murdăriei din orașe, hoteluri, localuri, de pe străzi.

Citisem deja că Iordania este o ţară scumpă, dar la faţa locului, dimensiunea preţurilor din această ţară m-a dat pe spate destul de repede. Chiar dacă totul se negociază, târguitul fiind un must, nimic nu este ieftin, în plus, încearcă să profite din orice, de aceea este nevoie de răbdare și tact, uneori din prețul cerut inițial, după tatonări succesive, fiind posibil ca acesta să rămână la jumătate. Asta nu înseamnă că nu sunt ospitalieri, dar face parte din structura lor ca oameni să negocieze orice, deci, nu acceptați niciodată prețul cerut la prima strigare, ci încercați să obțineți cât mai puțin din acesta.

De mâncat am făcut-o pe unde am apucat, timpul limitat nu ne-a lăsat să descoperim în voie restaurante fel de fel, încă de acasă mă orientasem la două localuri despre care citisem de bine: unul în Amman (Hashem), situat în Downtown, în apropierea hotelului unde rezervaserăm cazarea, altul în proxima vecinătate a hotelului din Wadi Musa pe care-l aleseserăm drept cazare pe timpul cât am fi vizitat Petra și Wadi Rum, practic lângă intrarea în sit și stația de bus, pe nume Sand Stone. Pentru ultima zi, taximetriştii tocmiţi pentru Jerash s-au gândit să ne ducă şi la Marea Moartă la o plajă privată unde există şi un mare complex (Amman Beach Tourism Resort) unde am luat masa în stil bufet.

Prețurile la mâncare la localul din Amman erau ok (5-6 JOD/două persoane), fiindcă era vorba de salate gen meze, dar la cel din Wadi Musa o masă pentru două persoane cu mansaf (mâncarea tradițională iordaniană, pe bază de miel și orez), salate, ceaiuri, depășea 25 JOD/două persoane. Mâncarea stradală nu era scumpă, iar în Amman am experimentat și kanafeh, desertul tradițional, o variantă a künefe-ului turcesc, cataif cu brânză dulce elastică, însiropat din belșug.

În rest, de exemplu, apa plată la 1,5 l era în magazinele mici de la 0,5 JOD, până la un JOD, alcoolul se vindea numai în magazine specializate numite Liquor Store în Amman la prețuri moderate, iar la restaurantul din Wadi Musa era excesiv de scump: o bere la 0,5 l cam 7 JOD, o sticlă de vin 25 JOD, un pahar de vin 6 JOD.

O sarcină foarte grea s-a dovedit construirea unui program concentrat, dar realizabil în cele patru zile, mai ales că vroiam să vedem cât mai multe obiective şi să facem cât mai multe lucruri, ce să mai vorbim, să umblăm cât era ziulica de lungă, cu condiţia să ne ţină picioarele.

Chiar dacă obiectivele de atins au fost clare de la început pentru toată lumea, conturarea itinerarului m-a costat ceva timp de documentare, calcule, analize, simulări pentru a rezulta ceva fezabil, având norocul să fim toți șase cam de aceeași condiție fizică (destul de bună, recunosc).

Programul a fost cam așa: în prima seară sosire și cazare târzie în Amman, a doua zi o scurtă vizită în Amman, ajuns la Wadi Musa, cazare, parcurs prin Petra cât s-a putut, participat la spectacolul „Petra by night”. Pentru a treia zi, făcusem rezervare în deșert pentru Full Day in Wadi Rum, iar a patra zi era dedicată orașului antic Petra, de dimineață devreme până la orele 16,00 când trebuia să ne retragem spre autocarul care urma să ne ducă la Amman, iar seara aveam să ne cazăm în Amman și să luăm pulsul orașului noaptea. A cincea zi, încă un pic de Amman, apoi Jerash, Marea Moartă, Muntele Nebo și, în fine, aeroport. La un moment dat, la ajustarea programului, m-a ajutat colega @mprofeanu pe care am îndrăznit s-o consult și care mi-a dat cu amabilitate cele mai bune indicații.

Iniţial, ne-am gândit să închiriem maşină, apoi, fiindcă ne făcuserăm un grup de şase persoane şi negăsind o singură maşină pentru toţi, ne-am hotărât să călătorim cu autobuzele locale, microbuzele şi unde nu am fi găsit soluţie la acestea, să luăm două taxiuri ale căror costuri am convenit de-acasă că ar fi echitabil să le împărţim la trei, chiar dacă, poate, într-unul vor fi mers patru persoane şi-n altul doar două. Până la urmă, scopul nostru era să vedem cât mai mult din ceea ne propuseserăm, timpul fiind destul de limitat, de aceea am fi fost dispuși să călătorim poate mai scump, dar fără timpi morți.

Din țară am reuşit să facem rezervare online la autocarul JETT pe ruta Petra-Amman plătind cu cardul câte 11 JOD/persoană, iar de la Petra la Wadi Rum știam că trebuie să cerem recepției hotelului în care stăteam să ne facă rezervare la microbuzul care pleca la 06,00 din zona Centrului de Vizitatori către Wadi Rum și cu alți turiști care-și făcuseră același aranjament ca și noi, preț 8 JOD/persoană. De la Wadi Rum înapoi la Petra, i-am cerut beduinului la care am rezervat excursia în deșert să ne găsească două taxi-uri cu care să ne întoarcem, dat fiind că revenirea în Petra se făcea după apusul soarelui, după orele 19,00 și ne-a aranjat pentru 45 JOD/mașină. Acestea au fost dinainte stabilite, în rest totul a fost ad-hoc, mergând cu taxi-urile de Amman la Petra pentru 60 JOD/mașină, de la Amman la Jerash, Marea Moartă, Muntele Nebo și înapoi la aeroport pentru 100 JOD/mașină.

Aceasta a fost vacanța noastră în Iordania, pe cât de scurtă, pe atât de intensă și concentrată, dar foarte plăcută și inedită, pe scurt o reușită din toate punctele de vedere. Faptul că am fost un grup de șase persoane și am avut un program variat și încărcat a contribuit major la a defini excursia de către prietenii noștri ca fiind cea mai wow vacanță avută până acum, ceea ce pentru mine reprezintă un motiv de mândrie și de satisfacție, mai ales că e vorba de oameni destul de umblați prin lume.

Concluzia mea este că Iordania merită vizitată fiindcă are ce arăta, în ciuda faptului că e scumpă, iar acum momentul este prielnic datorită curselor low-cost puse la dispoziție de Ryanair, deci nu ezitați dacă vă doriți să vedeți Petra sau să vă petreceți ziua și/sau noaptea în deșertul Wadi Rum, nemaipunând la socoteală multe alte atracții ale acestei țări.

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI