Concert Andre Rieu - un spectacol desăvârșit

TIPĂREȘTE

Concertul marelui maestru Andre Rieu a fost cadoul meu de Crăciun de la scumpul meu soț care știa că îmi doresc foarte mult să îl văd într-un concert live. Biletele au fost puse în vânzare în noiembrie, iar în primele 20 de minute au fost sold out. Prima dată anunțată a fost 5 aprilie 2019, ulterior s-au introdus și datele de 4,6 și 7.

Biletele au fost rezervate pe internet și au venit apoi prin curier. Noi am avut la categoria II, prețul unui bilet la această categorie fiind de 380 lei. (credeți-mă, după concert am zis că aș fi dat și 1000 lei pe un bilet la ce spectacol am văzut)

Așadar, cu biletele luate și cazarea rezervată (am rezervat cazare tot atunci când am luat și biletele), am așteptat cu nerăbdare ziua cea mare.

Și aceasta a venit, în sfârșit. Am plecat din Reșița spre Cluj vineri, în ziua concertului. Dupa 5 ore am ajuns la Cluj, ne-am cazat, am mâncat rapid și, am plecat pe jos către Sala Polivalentă (BT Arena), locația concertului. Lume multă la intrare, însă rândul a mers destul de repede. Zona de jos (scaune) avea intrare separată, zona de tribune aveau 3 intrări, duble fiecare. După ce am trecut de controlul poșetei și controlul corporal, absolut necesare la astfel de evenimente, am intrat în holul sălii Nu aveai voie să intri cu obiecte băuturi și produse alimentare cumpărate din afara perimetrului locației, sticle (inclusiv sticle de parfum de orice cantitate, orice alte sticle sau deodorante), bidoane de plastic, cutii de băutură, artificii, bannere susținute de bețe, spray-uri, lasere, scaune, arme, obiecte contondente, lanțuri, umbrele, animale de companie, rucsacuri, căști de motociclist, bagaje voluminoase mai mari decât o coală A4, selfie stick-uri, aparate foto profesionale sau aparate de înregistrare audio-video de orice fel sau aparate GoPro.

În hol erau mai mulți tineri voluntari cu tricouri inscripționate corespunzător care ajutau oamenii să aleagă intrarea corespunzătoare în sală. Tot în hol erau și micuțe tarabe improvizate unde se vindea popcorn și nachos (se simțea și miros puternic de la ele). Personal nu le-am văzut rostul, mi se părea lipsit de bun simț și de respect să intri în sală, la un asemenea concert rumegând la popcorn și nachos. Dar, nah, fiecare le știe pe ale lui...

Am intrat în sală (cunoșteam sala, am mai fost aici acum 2 ani la Campionatele Europene de Gimnastică Artistică), ne-am găsit locurile repede, ne-am așezat și am așteptat începerea spectacolului. Spectacolul era anunțat la ora 20.00 și a început la ora 20.00 FIX! Exact la ora 8, orchestra, împreună cu marele maestru Andre Rieu și-au făcut intrarea în sală, străbătând intreaga sala, pe lung, pe un culoar special amenajat pe mijloc, în aplauzele publicului. Doamnele și domnișoarele din orchestra Johann Strauss – toate foarte frumoase și elegante, cu rochii cu crinolină, care mai de care mai frumoase, domnii – foarte eleganți, cu cămașă albă și frac, toți de o frumusețe și eleganță absolută. Cu toții au salutat publicul și și-au luat locurile pe scenă. Scena avea un panou mare și curbat în spate – pe care erau proiectate imagini reprezentative fiecărei piese interpretate. Acest panou era mărginit de-o parte și de alta de alte două panouri electrice mari – pe care erau proiectate imagini din timpul concertului.

Maestrul a salutat publicul și și-a manifestat bucuria de a susține primul concert la Cluj. A vorbit în limba engleză, dar a avut traducător, o dominișoară româncă elegantă, și ea îmbrăcată într-o rochie lungă și foarte frumoasă. Aceasta stătea pe un scaun într-un colț al scenei și se ridica de fiecare dată când trebuia să traducă.

Vreau să vă spun că de la prima piesă interpretată, de la primele acorduri, m-au cucerit definitiv. Cu toții sunt extraordinari! Profesioniști în adevăratul sens al cuvântului. M-am bucurat de fiecare acord, de fiecare piesă în parte, de fiecare moment pe care ni l-au oferit. Mi s-a făcut pielea de găină de nenumărate ori și m-au scăpat și lacrimile de câteva ori, atât de frumos au cântat. Au fost invitate 3 soprane care au interpretat piesa „Hallelujah”. Absolut divin! Sopranele, în viziunea meu, erau cam toate supraponderale... Aceste trei soprane erau ca trase prin inel, una mai frumoasă ca cealaltă și, îmbrăcate în rochiile lungi, albe, arătau fenomenal. Să nu mai spun de felul cum au interpretat! Senzațional! Una dintre aceste soprane a interpretat mai târziu piesa „You raise me up”, moment în care m-au scăpat lacrimile, atât de frumos a cântat. N-am auzit niciodată această piesă interpretată așa cum a interpretat-o ea. A fost divin!

Înainte de fiecare piesă, „Regele valsului” făcea o scurtă prezentare a piesei (compozitor, numele piesei, povestea). La fel proceda și când trebuia să intre pe scenă câte un invitat. Povestea, pe scurt cum i-a descoperit și cum au ajuns să cânte în orchestra sa. De fiecare dată când un invitat termina de interpretat și părăsea scena, întreaga orchestră se ridica în picioare.

La mijlocul concertului a fost o pauză de 20 minute, timp în care puteai să mergi la toaletă sau să servești ceva din holul sălii.

După exact 20 de minute a început partea a doua a concertului. Toată orchestra era pe scenă, Andre Rieu era pe scenă și... a așteptat în liniște pe unii întârziați de pe mijlocul sălii – care nu s-au încadrat în timpul pauzei. Ce am mai observat (stând aproape de una din uși) a fost că voluntarii stăteau la ușă, îi lăsa să intre pe cei intârziați, dar trebuiau să aștepte finalul unei melodii și să își ocupe locurile doar pe partea de aplauze.

Cea de-a doua parte a fost și mai impresionantă și a culminat cu apariția pe scenă a maestrului Gheorghe Zamfir, cu al lui celebru nai. A interpretat Ciuleandra la nai și a fost acompaniat de către orchestră. A fost aplaudat în picioare preț de câteva minute bune. La Bis a interpretat la nai și piesa „Mă sui în dealul Clujului”, moment în care toată sala a cântat împreună cu el. A fost impresionant! Au fost momente de neuitat, orchestra e si activă - și cântă și dansează, iar la un moment dat, de sus a picat zăpadă artificială – în timp ce orchestra interpreta o melodie de iarnă, iar pe panoul din spate era proiectat un superb peisaj de iarnă. Pe finalul concertului, tot de sus au picat sute de baloane colorate, spre deliciul copiilor din sală.

La final au venit pe scenă toți invitații (și sopranele și tenorii și cei trei din ruși și, bineînțeles, maestrul Gheorghe Zamfir). Au fost ropote de aplauze, momente în care orchestra mai interpreta câte un fragment din câte o piesă cunoscută. Concertul s-a terminat la ora 23. Ar mai fi multe de povestit, dar oricât de mult aș scrie, tot nu aș putea să exprim în cuvinte emoția trăită la acest concert. Cel mai bine ar fi să mergeți și să vă convigeți singuri, dacă vreodată veți avea ocazia. Credeți-mă, nu veți regreta!

Toate bune!

---

VIZUALIZĂRI: 351 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI