Restaurant Elisa Belciugatele

TIPĂREȘTE

De ani buni avem aceeasi problema, urmata de aceeasi cautare google: unde mergem langa Bucuresti. Evident, aceleasi vesnice raspunsuri: Snagov, Comana, Mogosoaia. Bine, si Transalpina e pentru unii tot langa Bucuresti.

Desi mai fusesem acum doi ani la Belciugatele, acum am gasit pe net o alta locatie: Restaurant Elisa.

Bine tot pe net, Valea Izvoarelor parea o locatie de vis, cu piscine imense, restaurant, terenuri de tenis si fotbal, spre care am plecat cu mari sperante, insa realitatea gasita la fata locului a fost mult mai trista.

Am zis totusi sa mai acordam o sansa Belciugatelor ca si asa nu aveam alternative.

Am plecat pe la 11, ceea ce ne-a oferit un avantaj evident la start. Pe malul baltii erau doar cativa pescari, terasa restaurantului efectiv goala, parcarea tot goala, cativa muncitori udau florile si faceau curatenie. Si pajistea tot aproape goala, la dispozitia noastra. Ne-am hotarat sa ne plimbam putin, sa stam pe patura la soare, urmand sa mancam mai tarziu.

Era asa liniste ca se auzea fiecare greiere, fiecare gugustiuc, pana si “baldabic-ul” facut in apa cand arunca undita cate un pescar.

Spre deosebire de Valea Izvoarelor, locatia din Belgiugatele unde ajunsesem data trecuta, aici ai unde sa te plimbi, pe drumul forestirer din jurul iazurilor amenajate in zona. E drept ca am pecat cu pantofii destul de prafuiti, dar mi se pare destul de important sa poti plimba macar putin... papansu’ :D

Stand pe iarba, la ceva timp dupa pranz, au inceput sa curga masini pe langa noi, masini care insa se indreptau catre o alta locatie decat cea din planurile noastre; se duceau toti mai in vale, spre Terasa Rustica Diana.

Asa ca dupa ce ne-am plimbat si perpelit vreo doua ore pe patura la soare, ne-am hotarat sa mergem sa mancam, era deja ora 2.

Am mers in inspectie, sa vedem de ce toate masinile se indrepau spre celalta terasa decat cea la care ne planificasem noi sa mergem. Cand ne-am aproiat, am aflat si de ce: mesele terasei erau pozitionate pe malul iazului. Insa avand in vedere pozitia strategica cu vedere la balta, evident ca toate mesele erau rezervate... Asa ca vom reveni aici cu alta ocazie si cu rezervare.

Ne-am indreptat catre restaurantul pozitionat ceva mai sus, restaurant Elisa. Si de la mesele de pe terasa se vedea lacul, vremea era frumoasa, si in plus fata de aglomeratia de pe malul baltii, aici era destul de liber.

Un minus ar fi faptul ca piscinele nu fusesera curatate de apa de la ultimele ploi si de frunze. Alt minus, acela ca, la putin timp inainte ca noi sa plecam cei de la restaurant s-au hotarat sa mai porneasca un rand de boxe, astfel incat muzica destul de tare a devenit deranjanta. Norocul nostru ca atat cat am stat a terasa am avut parte de muzica in surdina.

Mancarea buna, plating adevarat, iar preturile acceptabile: 4 lei un mic, nu am luat, insa am comparat cu 8 lei ultimii mici pe care ii mancasem in urma cu 2 saptamani la Cernica.

Noi am ales Piept de pui Elisa si Specialitatea bucatarului Elisa si am fot multumiti de alegerile facute. Carnea bine facuta, legumele al dente, sosurile excelente, platingul de bun gust; si chifla era de casa, proaspata, cel mai probabil facut acolo chiar in ziua respectiva.

Aceasta este pagina lor: elisadinei.ro/Restaurant.

Pentru o zi lnistita de primavara, recomand restaurantul pentru ca am mancat mancare bine gatita si asezonata, iar locatia pentru liniste si pentru zona de plimbare de pe marginea iazurilor.

---

VIZUALIZĂRI: 2359 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI