Din memoriile unei debutante la intâlnirea anuală AFA

TIPĂREȘTE

De vreo trei ani, urmăresc intâlnirile anuale ale membrilor AFA, și de fiecare dată, mi-am promis că anul viitor voi participa și eu.

Am vrut să particip anul trecut, la Alba Iulia, m-am inscris, dar până la urmă nu am reușit.

Anul acesta, in momentul in care am văzut anunțul lui Cornel care striga adunarea membrilor AFA, m-am și inscris.

Dar, dacă eu am fost foarte hotărâtă să particip, mai greu, sau mai bine zis, imposibil, a fost să il conving pe soțul meu să mă insoțească.

”Nu vin, ce să caut eu acolo cu două sute de oameni pe care nu ii cunosc? ”, imi spunea. Dar eu nu am dat inapoi și i-am spus că voi merge singură. ”Treba ta, dar să nu aud că mă suni și imi spui că te plictisești, că am avut dreptate să nu particip”, au fost ultimele lui cuvinte pe această temă.

Nu ii venea să creadă că după 32 de ani in care niciodată nu am plecat separat in vacanțe acum, dintr-o dată, eu m-am decis să plec singură. A incercat chiar să mă ademenească cu o ieșire la ski, chiar in weekend-ul cu pricina. Abia când a văzut că mi-am cumpărat bilete de tren și-a dat seama că nu glumesc, că dorința mea de a participa și de a cunoaște cât mai mulți dintre membrii AFA era mai mare decât supărarea lui că rămâne acasă și chiar decât plăcerea mea de a schia.

In fiecare zi citeam ce se mai scrie pe site referitor la plecare, numărând zilele rămase până pe 15 martie, ora 5.20 dimineața, când trenul pleca din București și mă purta spre una dintre cele mai frumoase aventuri.

Aproape că nu am dormit in noaptea dinaintea plecării, parcă eram un copil care abia aștepta să plece in tabără cu prietenii.

Am ajuns la gară, am urcat in tren și mi-am ocupat locul. In fața mea, o pereche, in jur de 60 de ani, am presupus eu. Doamna purta o frumoasă diademă cu flori roșii iar domnul mai citea din cînd in când ceva de pe telefon. La un moment dat, el îi spune soției: ” ia uite, Cornel scrie că ne așteaptă in gară. Să il anunțăm dacă trenul are intârziere”. Cum am auzit aceste cuvinte, m-am uitat și eu pe ultimele ecouri scrise și mi-am dat seama că vis-a-vis de mine stau doi membri AFA care mergeau ca și mine, la Herculane.

Nu le-am spus imediat despre descoperirea făcută, ci am scris un mesaj admin-ului, prin care il anunțam că trenul nu are intârziere, că am trecut de Drobeta și ajungem la timp.

Imediat domnul din fața mea a citit mesajul și a spus: ” ia uite, Mika scrie că ajungem la timp. Cine o fi Mika? ”. Nu m-am putut abține și am spus: ”Eu sunt Mika. Mergem in același loc”. A fost foarte mare veselie. Am făcut cunoștință. Doamna era Doinafil iar domnul Msdn.

Am ajuns in gara din Herculane unde, așa cum a promis, Cornel ne aștepta.

Am pus bagajele in mașină și am pornit spre hotelurile unde eram cazați. Am ajuns la hotel unde comitetul de primire, Roth și Vulpe Mihaela, m-a luat in primire, mi-au dat ecusonul și, ceea ce a contat cel mai mult, m-au imbrățișat și mi-au urat bun venit.

Cazarea foarte bună, am profitat din plin de saunele hotelului, chiar de cum am ajuns.

In așteptarea serii gastronomice, am făcut o mică plimbare urmată de un somn adânc, cum de mult nu am mai reușit să am.

A venit și ora la care trebuia să cobor la restaurant, unde avea loc seara gastronomică. Dacă mai aveam câteva gânduri cum că sunt singură, și ce o să fac eu la restaurant, acestea au fot imediat spulberate de la intrarea in restaurant, unde m-a intâmpinat Anilu. ”Cine ești? ” – m-a intrebat, ”nu ai ecuson”? . ”Ba da, am, dar nu l-am pus. Uite-l”, și mi-am agățat ecusonul cu numele meu de user. ”A... tu ești Mika, bine ai venit” mi-a urat cu căldură Anilu in timp ce mă imbrățișa.

Am intrat in restaurant, mai precis in locul in care se ținea seara gastronomică. Era un vacarm și o forfoteală mare, unii se indreptau cu farfuriile pline de bunătățuri spre mese, alții se duceau să vadă ce au adus colegii AFA-isti. O AFA-istă din Moldova, (imi cer scuze că nu știu cine era, nu am putut să ii cunosc și să ii rețin pe toți), mergea printre mese și cu o voce pe care nu aveai cum să nu o iei in seamă, ii indemna pe toți să guste din mâncărurile pregătite de moldoveni și să voteze cu Moldova. Am urmat sfatul, am mers la stand-ul moldovenilor, am mancat niște sarmale foarte bune și o varză cu cârnați care se topea in gură. Am ajuns și la Ardeal, am băut o rachie, am luat și de aici o sarma și am mancat o gustoasă plăcintă cu mere. De la colegii din Muntenia, am mancat prăjituri printre care și un gustos salam de biscuiți făcut de Doinafil. Am băut vin de la Dobrogea și Moldova. Am votat cu toți.

Intre timp, incercam să cunosc cât mai mulți dintre particpanți. Mă uitam la ecusoanele lor, și, incercam să văd cât de mult se potrivește imaginea pe care mi-o făcusem despre unii dintre ei citindu-le review-rile cu adevărata lor infățișare.

Prima surpirză am avut-o cu Tata123. Citesc mereu articolele scrise de el, și, nu știu de ce, credeam că este o persoană mai in vârstă. Am avut o plăcută surpriză când am văzut că este mult mai tânăr decât imi imaginasem eu.

Am lăsat mâncarea și am plecat in holul hotelului unde, pe cei care doreau să facă sâmbătă o drumeție pe munții din jurul stațiunii, ne aștepta ghidul care urma să ne insoțească, pentru a stabili traseul.

Printre doritori erau Dan&Ema (despre care știam că este un mare iubitor al muntelui), Dana2008 cu soțul, Ioana și Călin, și incă două perechi. Am stabilit traseul pentru a doua zi, iar ghidul nostru, pe nume Sebastian Pop, ne-a propus să incepem ziua de sâmbătă cu o plimbare matinală la niște izvoare binefăcătoare, unde să ne spălăm pe față și să ne clătim ochii. ”Dar mai bine, ne-a spus, ce ar fi să mergem chiar acum”. Zis și făcut. Impreună cu Călin, soțul Danei și Sebastian, singurii care s-au hotârât să meargă la plimbare la ora 22.00, am pornit la drum.

Nu era prea mult de mers, afară era plăcut, am ajuns la izvorul cu apă termală indicat pentru bolile de ochi, ne-am spălat pe față, ochi și dinți (Sebastian ne-a spus că apa este foarte bună pentru dinți) iar pe urmă am traversat Cerna și am ajuns la Băile Venerei. Aici era un mic bazin cu apă termală, amplasat chiar pe malul Cernei. Credeam că ghidul vrea doar să ni-l arate, dar, nici una nici două, se dezbracă și ne invită pe toți la baie. Nu eram pregătită pentru baie, nu aveam la mine costum, prosop, etc., aș că am refuzat și am stat pe mal uitîndu-mp cu invidie cum cei trei colegi de drumeții se bălăcesc când in apa caldă a bazinului termal când in apa rece ca gheața a Cernei. Nu-i nimic, mi-am spus, mâine dimineață nu mai ratez.

Și așa a fost. Dimineața la ora 7.00 erau prezenți in holul hotelului Dan&Ema, Călin, soțul Danei (imi cer scuze, nu i-am reținut numele) și incă o persoană de la care la fel imi cer scuze că nu i-am reținut numele.

Am refăcut traseul din seara anterioară dar, de această dată am făcut și eu o baie caldă in micul bazin de pe malul Cernei. A fost minunat.

Ziua a continuat cu o frumoasă drumeție până la Grota cu Aburi și o vizită prin centrul stațiunii.

Seara am participat la festivitatea de premiere, unde am primit și eu o diplomă, deși nu prea meritam anul trecut nu am fost prea activă, din lipsă acută de timp. M-am bucurat, și, atunci când Cornel m-a invitat să spun câteva cuvinte, de emoții, am refuzat.

A inceput și petrecerea, și incă o dată, mi-au fost alungate toate temerile că voi fi singură, că nu am cu cine să stau la masă, că nu voi avea cu cine să dansez, ... etc.

M-am distrat de minune. Am și dansat (numai dansuri liniștite...) am mâncat și mi-am făcut fotografii la cutia cu poze. Pe scurt, m-am simțit foarte bine. Parcă eram la o intâlnire cu colegii din facultate, simțeam că ii cunosc pe toți.

A doua zi am mai făcut o plimbare mai lungă prin Herculane, am vizitat frumoasa gară, iar la ora 17.00, impreună cu Doinafil, Msdn, Dianamea și Teo, ne-am urcat in tren și, cu părere de rău că s-a sfârșit, am plecat acasă.

Au fost trei zile minunate. M-am simțit foarte bine, am fost primită cu căldură de mai vechii participanți la intâlniri și am cunoscut mulți oameni care au un hobby comun – călătorille.

II mulțumesc și lui Cornel pentru organizare (știu că nu a fost ușor) și ajutoarelor lui, care au contribuit la reușita acestei intâlniri.

Ne vedem in 20-20!

---

VIZUALIZĂRI: 597 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI