Fermecat, fermecător

TIPĂREȘTE

5 Martie reprezintă data la care eu şi viitoarea mea soţie ne-am cunoscut într-o discotecă din Iaşi, acum nişte ani.

Din acest motiv, în anii din urmă, încercăm să ne plimbăm pe undeva la această dată aniversară.

Anul acesta a fost să fie Agadir.

Mai fusesem în Maroc la Marrakesh acum doi ani şi ne-a plăcut, am zis deci că... de ce nu?

Am luat excursia în sistem all inclusive cu zbor, hotel, mese incluse, mai puţin transfer, pe care l-am rezolvat separat.

De cum am fost aşteptaţi de către şofer, amintiri ale excursiei de acum doi ani au revenit.

Un nene s-a repezit să ne ia bagajele, neîntrebat, arăta de vai de mama lui, slab, muream de jenă că îmi târâia mie la aproape 120 de kile altul valizele, dar neam de-l poţi opri.

Evident, într-o franco/arabă/engleză/esperanto mi-a spus că acceptă şi euro când i-am spus că nu am bani. Ba chiar cred că era mai mulţumit cu euroii.

Ne cazăm, spălăm, alea alea, plecăm spre souk, piaţa adică, unul dintre motivele alegerii Marocului pentru a doua oară.

Taximetristul re 50 dhm, adică "dârhami" pronunţat, cu un accent scurt pe "r", 50 de dhm face vreo 5 Euro, sărim în maşină.

Abia a doua zi, aveam să aflăm de la un localnic că o cursă hotel/souk face cam 20 dhm şi că ÎNTOTDEAUNA negociezi un preţ ÎNAINTE de a te urca în taxi.

Souk ul, merită un review separat, este ceva spre incredibil, o experienţă unică, o întindere imensă, mii de comercianţi, toate limbile pământului, mii de produse, de la ierburi, fructe, mirodenii, la chiloţăraie, pielărie, viagra, mâncare, televizoare din alea cu tub vechi, chinezării de toate felurile, îmbrăcăminte marocană, kitsch uri sumedenie, tricouri şi genţi "de firmă", turte calde, piaţă de peşte, păsări viii ce-ţi sunt decapitate pe loc, la cerere, jumulite, scoase intestinee şi împachetate frumos.

Favoriţii mei, alt motiv de ajungere acolo, florile de cactus, costă între 1 dhm şi 5, funcţie de mărime, un deliciu, vânzătorul ţi-i decojeşte în faţa ochilor şi îl papi pe loc, atenţie, un roşu foarte intens care pătează!

Cu greu faci faţă valului de comercianţi care te întâmpină, trebuie să fii ferm că nu vrei produsele, altfel rişti să te laşi implicat într-o târguială eternă.

Dacă chiar cauţi ceva, trebuie oferit din start o treime din preţul cerut.

Nu există acolo preţ fix sau preţ afişat al produselor, nope, totul este pe târguială.

Pe cureaua (de piele) luată mi s-a cerut iniţial 350 dhm, imens, am luat-o cu 100 (mult şi aşa dar nu mai scăpam de vânzător).

Ne-am întors la hotel extenuaţi, cu gândul să revenim în ziua plecării pentru a mai lua ceva cadouri.

Pentru a doua zi neavând nimic plănuit, după o căutare pe net am decis să luăm o excursie de o zi în "miniSahara", după citirea câtorva review uri.

Ne-am prezentat la ora cerută în hol, nimic după jumătate de oră, deşi alţi turişti plecau la drum în microbuzele sau maşinile de 7 locuri, am sunat la firmă... "aaa, scuze, nu am primit aseară confirmarea, dacă mai vreţi să mergeţi /vrem, vă trimitem o maşină imediat".

Marele avantaj a fost că, deşi cu cca 45 de minute întârziere, am avut maşina toată numai pentru noi doi.

Şoferul vorbea o engleză bună, ne-a spus că a fost "smuls" din ziua sa liberă dar că e bucuros totuşi, acasă ar fi trebuit să stea cu soţia şi fetiţa lui de... 17 zile.

O zi excelentă, cu vizitarea unui sat de pescari aflat la malul oceanului, adică cu camerele de locuit săpate în stâncă, "dormitorul" de 2x1.5 metri maxim, un pat acolo, o sală mică pentru o masă şi trei scaune, un ceai marocan servit pe fugă, căci priveliştea era insuportabil de frumoasă, valurile oceanului se spărgeau la 5 metri de "locuinţa" omului.

De acolo ne-a dus un pic pe "off road", cu căţărare pe dune de nisip, oprit să admirăm turme de capre, sau cămile, sau oi, vizitarea unui mic orăşel Tiznit (oraşul vechi e mic, înconjurat de zidurile înalte de vreo 4 metri).

De acolo am ajuns într-un mic sat berber, unde am servit masa, un tagine de pui, servit fierbinte, încăperea era curată, protocolul cere spălarea pe mâini cu apă turnată de către gazdă din ibric plus, obligatoriu, intratul descălţat pe covoarele camerei.

Tacâmuri pentru servitul mesei se oferă doar la cerere, desertul este compus din mandarine extrem de dulci şi desigur, nelipsitul ceai marocan.

De acolo a plecat spre un baraj unde s-a stat pentru poze, apoi am mai oprit la un cuptor/fabrică de obiecte de lut, inclusiv celebrele tagine, dar nu am cumpărat nimic căci au preţuri speculative.

Ca bonus pentru minutele întârziate şoferul ne-a dus să vizităm şi hala de peşte din Agadir, plus, la cererea noastră, ne-a dus la unul dintre puţinele magazine din oraş unde poţi cumpăra o bere decentă.

Tot el ne-a informat despre preţurile reale la una alta prin Agadir.

Ziua următoare, după o petrecere de pomină seara la hotel, când desigur că am câştigat concursul de dans organizat, lucru ce ne-a oferit aşa o notă de... vedete pentru zilele rămase, ne-am trezit deci târziu şi am vizitat doar "Kasbah ", dealul ce străjuieşte oraşul, locul unde în 1960 şi-au pierdut viaţa cca 15000 de persoane în urma unui cutremur.

Zidul vechi a rămas intact însă.

Vederile de sus asupra oraşului şi falezei de nisip care este plaja Agadirului sunt superbe şi merită deplasarea, care costă maxim 100 dhm (şi nu 250 cum ni se ceruse iniţial de către taximetrist).

A fost o călătorie hazlie, cu un şofer plin de umor, care din "Ali Baba " nu m-a scos pe mine, a schimbat ţigările lui cu ale soţiei şi ne-a protejat sus de cetele de "pozari", ori copii cu cămile, ori indivizi îmbrăcaţi în costume tradiţionale care vin să facă poză cu tine, vrei nu vrei, contra cost desigur.

Pentru dupăamiază am decis să revenim la souk căci, "agăţat" cu două zile mai devreme de către un frizer care-mi promisese că ma face "Barad Pitt", am decis să încerc.

Cresc din lene/lipsă de timp o răgălie de barbă pe care, un ochi atent a identificat-o ca ceva potenţial de muncă.

Revenim aşadar seara respectivă, nu-l găsesc chiar pe ael dar sunt alţii zeci, intrăm în ceva speluncă unde am experienţa vieţii mele.

Adică omul, un profesionist de profesionist!

O oră şi un sfert m-a ţinut pe scaun, pentru doar 5 Euro (i-am dat 10 de ruşine).

M-a tuns, m-a bărbierit, a flambat briciul (nema Gilette acolo nene) în faţa mea, l-a uns cu chestii, mi-a scos coşurile (pe care habar nu aveam că le am dreaq) de pe nas, iar m-a uns cu una alta, apoi, când credeam că-s gata, nope, mă ia la "aţă", chestie pe care am mai văzut-o aici în UK folosită de către indience în special, la conturarea sprâncenelor, căci mai foloseau soţia şi Ioana (fata mea), eu râzând mânzeşte când le vedeam cu lacrimi de durere. Well, mi-a venit şi mie rândul!

Băi nene, nu ştiam că are omul atâta păr prin urechi, nas, şi alte locuri inaccesibile briciului. Când chiar nu mai puteam şi dădeam să mă ridic, omul mă împingea gentil de frunte şi o chema pe doamna în ajutor " madam, ici, ici, ici), indicând adică locurile unde mai avea treabă.

Finalmente, m-a mai luat odată la brici, răzuind milimetru cu milimetru adânc, la barbă şi mustaţă s-a mai foit încă vreo douăzeci de minute de mă exasperase, dar când m-o gătat, ce mai, giugiuc! Vă spun, o experienţă unică!

Ultima zi, reântoarcere la souk, căci avionul era târziu spre seară, de unde am luat ceva suveniruri, plus servit masa, sardine făcute la grill, contra unor sume derizorii, adica 15 dhm, un gust excelent. Evident, nu vei găsi neam de bere rece pe acolo, dar scăpăm cu viaţă din greaua încercare. Fiind singurii europeni care am pătruns în micul local plin dealtfel, omul s-a simţit cumva răspunzător pentru bunăstarea noastră şi nu ne-a lăsat să plecăm până nu ne-a servit şi cu un ceal marocan, făcut chiar de el (patronul coşmeliei) în faţa noastră, repetând constant "cadou, cadou sir, cadou madam".

Nici acolo desigur nu există tacâmuri, doar la cerere.

După ce papi, te poţi spăla pe mâini la chiuveta din colţ, chiuvetă care arată... cum arată.

Spre hotel, am dat cred peste singurul taximetrist cu aparat de taxat din Agadir care a pus deci ceasul iar cursa a costat exact 12 dhs. Deci, în prima zi, plătisem de patru ori mai mult.

Bou? Bou!

Pe lângă cinstit, a fost şi cel mai glumeţ taximetrist care, după ce m-a întrebat dacă am apucat să cumpăr "berber viagra" pentru a putea face "tout la nuit" pe "Ali Baba, Ali Baba", a oprit apoi pentru câteva secunde în dreptul clădirii poliţiei şi ne-a indicat

"best hotel in Agadir sir, zero stars, but stay for free"

---

VIZUALIZĂRI: 5366 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI