Cripta Capucinilor de la biserica Santa Maria della Concezione dei Cappuccini

TIPĂREȘTE

Dorind sa vad si altceva decat coloane, bolovani sau picturi celebre, am cautat obiective turistice mai altfel, gen Roma underground sau catacombe cu scheleti, ceva care sa te infioare... Citind despre majoritatea catacombelor ca nu au asa ceva, am gasit detalii despte un osuar al unor calugari capucini, destinatie destul de frecventata de turisti, tinand seama de pozele care circulau pe net... Ok, am vazut locatia, am trecut-o pe lista si am asteptat zia sa mergem acolo.

La planificarea vizitelor, am tinut cont totusi de locatie ca sa le grupam in aceeasi zone si in ziua respectiva am fost la Cisterna delle Sette Sale, Baile lui Traian, Colosseum si Forul Roman.

Plecasem pe soare de la apartamentul nostru care era foarte aproape de acestea dar cand vizitam Forul a inceput sa ploua si sa bata vantul, ceea ce ne-au facut sa grabim pasul spre dezamagirea noastra.

Am asteptat cuminti la coada toaletei de la For, unde am avut noroc ca am stat daor 25 minute si ne-am continuat drumul spre Columna lui Traian si Altare della Patria, cu scopul sa ajungem la Fontana di Trevi si Cipta Capucinilor din Piata Barberini.

Ce sa faci frate pe ploaie, cu o mana pe umbrela si alta pe aparatul foto, batea si vantul rece plus picaturile de ploaie pe obiectiv, am zis ca dupa piata Venezia sa ne oprim undeva sa ne tragem sufletul la o cafea, un senvis, caldura, ceva... De unde, locatiile unde voiam sa intram marea majoritatea erau deja ocupate de turistii doldora de euro, care nu se uitau la nota de plata, incalzindu-se dupa vremea de afara, iar noi zgribuliti am ajuns sa intram intr-o biserica si sa ne tragem sufletul.

MARE noroc pentru noi turistii ca bisericile in Roma sunt foarte dese si frumoase, tinand loc totusi si de parcuri si banci, unde sa poti sta sa te odihnesti cum te asteptai la o metropola cum este aceasta. De unde, nu tu parcuri, nu tu banci, unde sa te feresti de ploaie decat in biserica?

Am oprit la Biserica di San Marcello al Corso, unde ne-am tras sufletul si ne-am incalzit dar ne era si foame...

Ne-am gandit ca in drumul nostru spre Fontana di Trevi, gasim noi o tersasa, ceva dar ciuciu, erau pline sau nu aveau preturile afisate, asa ca nu ne inspirau incredere sa intram. Am gasit un Mc Donalds, si am zis URA ca am dat peste el, dar surpriza, iesisera elevii de la scoala si era plin ochi, atat parterul cat si etajul, nu mai sun ce galagie si tipete... Amarati am comandat cate doua senvisuri si cafea la pachet si am mancat in picioare pe un cos de gunoi de langa Fontana, in ploaie sub umbrela...

Ploua de rupea asa ca am facut niste poze in voie, nefiind asa multa lume si am plecat spre Piata Barberini, mai increzatori dar rupti de picioare si umeziti de ploaie. Norocul nostru ca am plecat pregatiti de acasa urmarind Meteo si am avut atat umbrele cat si pelerine de ploaie, dar eu acum n-o luasem pe mine, asa ca aveam mana cu aparatul foto uda pana la subrat, cotul iesindu-mi de sub umbrela... bine c-o aveam in rucsac!

Din intrebare in intrebare, am dat de Piata Barberini iar biserica cu cripta am recunoscut-o din poze. Greu am ajuns, greu te descurci chiar si cu harta in mana la Roma, nu stiu cum v-ai orientat si ghidat aici, dar din ramificatia de stradute care dadeau din altele, m-am pierdut sincer fata de Istanbul unde in proportie de 95%, am ajuns din prima. Puzderia de stradute inguste care se ramifica, m-au dezorientat si doar intrebatul pietonilor m-a facut da ma descurc. Cu harta in mana, rusine!

Am ajuns intr-un final la Cripta unde am aflat cu stupoare ca la pretul biletului de 8 euro, fotografiatul in interior este interzis. What a hell, dau 8 euro sa nu am si eu un schelet acasa amintire? Pana la cripta se trece printr-un muzeu dedicat calugarilor capucini, cu istoria lor, obiecte ramase de pe urma lor, haine si alte chestii care sincer nu m-au impresionat.

Peste tot numai camere si n-aveai cum sa faci poze DAR ajunsi in cripta sau osuarul care apartinea de aceasta biserica Santa Maria della Concenzione dei Capucini, m-am orientat ca orice roman, am pus-o pe sotie sa stea in dreptul meu si eu am prins cateva cadre cu acesti fosti calugari expusi peste tot in aceste incaperi si care le decorau intr-un mod sinistru, cu un pattern ciudat si ma intreb ce rabdare si cu ce spor au lucrat aceea care au facut acest design special cu ramasitele celor peste 3500 de frati capucini. Mai multe informatii gasiti aici: en.wikipedia.org/wiki/Capuchin_Crypt.

Vreau sa spun ca paza chiar urmarea si patrula ca sa nu faci poze, dar fiind un culoar ingust iar sotia statea intre mine si biroul cu paznicii care stateau de vorba si isi mai aruncau ochii spre noi, am reusit sa imi scot parleala celor 16 euro platiti aici...

Cred ca altfel, drumul nu ar fi avut nici un rost, fara niste poze drept amintire, iar locatii gen Palatul Topkapi unde nu ai voie la fel, ma fac sa le ocolesc...

Este o atmosfera de pace aici in cripta, nu miroase a nimic, este sinistru, dar totusi imaginati-va ca acei oameni au trait, au respirat, au fost poate fericiti si acum au ajuns ca niste obiecte de decor si nimeni nu le poate aduce o floare sau o lumanare la capatai...Cripta si aranjarea acestor oase, este un alt fel de exprimare si elogiere a acesora de catre cei ce au gandit o asa expozitie, poate noi nu-i putem intelege de ce au facut-o...

La magazinul lor de suveniruri preturi de preturi, voiam ceva specific acestui loc, multe chestii erau decorate cu cranii, dar la multi euro, asa ca am ales niste magneti amarati ca suvenir, nu foarte expliciti ca la alte obiective turistice... Sa fie de capul lor, vor bani multi pe nimic.

Una peste alta, nu am batut drumul degeaba prin vand si ploaie pana aici, la intoarcere am luat-o pe alta parte ca sa ajungem in Piata Venezia, multe cladiri frumoase si vechi, multe exemple de parcari imbecile ale unor automobilisti in locuri strimte, iar odata ajunsi in piata, am cautat statia autobuzului care sa ne duca la Termini si grau am gasit pe cineva sa ne indrume si ce numar sa luam.

Sincer aveam o aplicatie pe telefon, nu mai stiu cum se numeste dar la ce vand batea si ce ploiae de ne-a rupt o umbrela, nici in ruptul capului nu mai scoteam telefonul, si-asa aparatul il infofolisem si in cele acca 25-30 de minute pana a venit si obositul si anticul autobuz pentru Termini, inghetasem de-a binelea iar la vederea acestuia plin, deja presimteam ca imi dau drumul la injuraturi crunte. Am avut totusi noroc si ne-a urcat, era aglomeratie de ominprezentii ai dreaq africani, care umplusera autobuzul si aveam indicii ca astia dadeau vastul la buzunare ca si romanii de altfel, numai ca astia aveau si fete de inculpati parca... :)

Am ajuns cu chiu cu vai la Termini iar cele doua statii de tramvai parcurse pe jos, umeziti si obositi, ni s-au parut o vesnicie. Am mers cu speranta la localul ''Bakery Roscioli Pietro'' unde mancasem niste paste al naibii de bune cu o zi inainte, dar fiind pe final de zi, am prins ce-a mai ramas din excelentele paste iar cele de acum parca nu ni se mai pareau asa bune...

Am mancat ce era sa facem, asa e la spartul targului si dupa aceea n-am dus la apartamentul nostru, cald si dupa un dus fierbinte, ne-am culcat devreme sa fim pregatiti pentru zilele si vremea neprietenoasa.

Recomand toate obiectivele si localul mentionate, nu recomand Roma pe ploaie si vant... e pacat de timp si banii cheltuiti ca sa ajungi aici!

---

VIZUALIZĂRI: 2753 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI