Temuku Villas, paradisul din Ubud

TIPĂREȘTE

Pentru ultima cazare din luna petrecuta in Asia, ne-am dorit ceva special, ca doar tot eram in luna de miere. Asa ca am cautat o viluta cu piscina si cu vedere la renumitele campuri de orez.

Alegerea noastra a fost Temuku Vilas, cu note foarte bune pe toate siteurile de cazari online, alegere care s-a dovedit a fi mai mult ca perfecta.

Pentru cele 4 nopti petrecute in Ubud am optat pentru Rice Field View Villa, o viluta privata cu o mini piscina si vedere la campurile de orez.

Prima impresie

Am ajuns la cazare dupa-masa, dupa transferul combinat cu excursie din Nusa Dua. Soferul ne-a lasat la drumul principal, acolo unde apare semnul cu hotelul. Dar vilele nu se gasesc la drumul principal, ci mult mai in spate. Sunt retrase tocmai pentru a oferi intimitate si privelisti la campul de orez.

Stiam ca de aici trebuia sa contactam receptia ca sa trimita o masinuta buggy dupa noi sau sa parcurgem pe jos drumul ingust (masinile normale nu pot intra pe aici). Am avut totusi noroc: fix langa intrarea de la drumul principal se gasea o cafenea, iar dinauntru a iesit un baiat, care vazandu-ne dezorientati ne-a intrebat daca vrem sa ajungem la vile. Cum i-am raspuns afirmativ, s-a oferit sa sune el la receptie pentru a trimite o masinuta dupa noi.

Aparent, pe drumul ingust de duce de la sosea spre campurile de orez sunt mai multe hoteluri cu vile care au un sistem de management comun pentru transport si cafeneaua de la drum.

Dupa cateva minute de asteptare a venit si masinuta pentru noi. Semana mai mult cu o masinuta de golf in care nu incapeau mai mult de 2 persoane in spate si bagajele in fata, langa sofer. Foarte interesant acest mijloc de transport! Desi masinuta era mica, de foarte multe ori am avut senzatia ca o sa ne rasturnam in sant din cauza drumului foarte ingust si serpuit. Dar soferii pe care i-am avut de fiecare data au dovedit o maiestrie desavarsita in a manui aceste vehicule de transport.

Ajunsi la receptie am fost placut intampinati de cateva fete prietenoase. Dupa completarea a catorva hartii, una dintre ele a venit cu noi pentru a ne conduce la camera.

Dupa ce ne-a prezentat camera, cineva de la receptie a venit cu prosoape umede, bauturi reci si frigarui de fructe cu caramel. Asa primire mai zic si eu!

Camera

Fiecare vila are o intrare separata cu o usa frumoasa din lemn. Dupa ce treci de usa de lemn, o alee pietruita te duce pana la vila. Vila este una specifica arhtecturii balineze, din lemn masiv si cu acoperis inalt.

La interior este compartimentanta astfel: o camera mare cu dormitorul si camera cu dressing si baie. Dormitorul avea 2 pereti completi vitrati cu usi de sticla, care se puteau deschide pe 2 laturi. Patul era pozitionat cu vedere la terasa, iar in capatrul terasei se gasea piscina cu vedere la campul de orez. Langa piscina era un foisor acoperit, cu saltea, perne si prosoape, pentru o relaxare deplina.

Vila se gasea putin ridicata fata de drumul de access (cel cu buggy-uri), dar nu suficient de mult pentru o vedere panoramica, asa ca era delimitata in zona piscinei de un gardulet din vegetatie. Intr-un fel era rau fiindca nu aveai o vedre prea buna la campul de orez, intr-un fel era bine ca aveai mai multa intimitate, piscina fiind chiar la margine langa gard.

Privelistea, desi frumoasa nu era chiar spectaculoasa, campul de orez fiind mai de graba galben decat verde. Probabil in alt sezon arata mai bine.

Cea de-a doua incapere a vilei era chiar mai mare decat dormitorul. Cuprindea o zona de dressing cu dulapuri mari din lemn si zona de baie semi-deschisa. In zona de baie, doar chiuveta si wc-ul erau acoperite, iar dusul si cada se aflau pe o portiune pietruita cu un acoperis se sticla transparent, deschis in capat. N-am vazut niciodata o baie atat de mare si de frumoasa. Superb!

Bineintels ca exista si un dezavantaj la baia in aer liber: animalutele si insectile puteu circula liber. Am vazut de multe ori soparlele gecko, care nu deranjau cu nimic. Mai deranjant era sera cand se strangeau tantarii si alte zburatoare din cauza luminilor. Aveam ceva betisoare pe care le puteam arde, dar nu le-am folosit, nu ni s-a parut situatia atata de “grava”.

Asadar, o vila superba, confortabila si deosebita.

Micul dejun

In pretul cazarii a fost inclus si micul dejun, care putea fi servit fie la restaurantul hotelului, fie in camera. O singura data l-am servit la restaurantul hotelului, cand ne-am intors obositi din excursia de pe muntele Batur. In rest am optat bineintels pentru servirea micului dejun in camera.

La micul dejun puteam alege diverse preparate dintr-o lista cu 3 categorii. La fiecare categorie puteai alege un preparat: diverse tipuri de oua, orez sau taitei specifici, clatite, friganele, iaurt cu cerelale, fructe, suc de fructe, cafea sau ceai.

Pentru a comanda micul dejun trebuia sa sunam la receptie si sa spunem ce dorim si ora la care dorim sa vina mancarea. Noi sunam dimineata cand ne trezeam si pana ne pregateam, venea si fata cu mancarea. De fiecare data, micul dejun a venit repede, mancarea a fost delicioasa si prezentarea pe masura.

Facilitati

In afara de micul dejun pe care il puteai servi pe terasa de la vila, fara nici un cost suplimentar, am mai beneficiat si de alte gratuitati.

In constul cazarii am avut inclus si o sesiune de 10 minute de masaj. Pentru masaj ne-am programat la centrul spa al hotelului care se gasea in aer liber. Astfel am beneficiat de un masaj relaxant la spate.

Tot ca si gratuitate, putem servi dupa-masa (intre anumite ore) un ceai cu prajiturele. Din pacate nu am apucat decat intr-o dupa-masa sa profitam de acest serviciu, dar s-a meritat. Am savurat un ceai de lemongrass cu banane prajite, un deliciu!

Fiind mai departe de centrul Ubudului, hotelul oferea si sericiu de tranfer gratuit, la anumite ore. De la drumul principal, te urcai intr-un microbus care te lasa fix in centrul Ubudului. La intoarcere, tot de acolo luai minibusul. Am folosit des acest serviciu, fiindca faceam cam jumatate de ora pe jos iar drumul era destul de deluros. Partea naspa a acestui serviciu era ca orele de transfer erau destul de rare, iar ultima intoarcere din Ubud era la ora 5. Deci daca vroiai sa stai mai mult in oras seara, nu prea aveai decat optiunea mersului pe jos sau a taxiului.

Ar mai fi de mentionat aici, ca in camera aveam o mapa cu tot felul de informatii despre servicile si preturile pe care le ofera hotelul: excursii si tururi, masaj, taxi sau transfer la aeroport etc.

In vila ne mai bucuram de un cos cu fructe, umbrele, televizor, ceai si cafea, minifrigider si produse de toatele. As preciza si faptul ca e primul hotel intalnit unde in produsele de toaleta puse gratuit pentru oaspeti (sapun, gel de dus, sampon) am gasit si crema de corp. Toate erau dispuse in recipiente special personalizate cu sigla hotelului. Afara aveam terasa acoperita cu locul de luat masa, sezlonguri la piscina si foisorul.

Si poate cel mai important lucru dintre toate, am beneficiat de un telefon gratuit. Sa nu credeti ca era cine stie ce, semana a model vechi de digi, dar ne-a fost de folos. Puteam sa sunam oricand la ei si era util cand eram plecati in oras sa intrebam ora la care venea microbusul si sa ne rezarvam locurile, sau sa sunam cand ajungeam la drumul principal ca sa vina buggy-ul dupa noi.

Concluzii

Temuku Villas este o cazare speciala. Ne-am simtit cu adevarat rasfatati aici.

Personalul a fost amabil si prietenos si ne-au ajutat de fiecare data cu zambetul pe buze. In ziua plecarii ne-au tinut bagajele pana cand trebuia sa plecam la aeroport. Iar cand a fost ziua sotului am avut parte si de o surpriza. Desi am stat in oras pana mai tarziu, in momentul in care ne-am intors in camera ne-au intampinat cu o prajiturica cu lumanare cantand Happy Birthday. Un gest cu adevarat frumos pe care l-am apreciat.

Pentru cei care cauta o locatie mai retrasa de agitatia Ubudului, care vor liniste, relaxare si intimitate, le recomand Temuku Villas. Pentru noi, vor ramne intotdeuana o cazare de suflet, a carei amintire o purtam cu drag cu noi pana la o urmatoare (sa speram) reintalnire.

---

VIZUALIZĂRI: 790 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI