Bonifacio, dintr-o altă perspectivă

TIPĂREȘTE

Excursia mea din oct. 2018 a cuprins şi o zi în insula franceză Corsica în care urma să vedem oraşul Bonifacio aflat la cea mai mică distanţă de Sardinia. Lăţimea strâmtorii Bonifacio între marea Tireniană şi bazinul occidental al Mediteranei este de 7 mile (11,5 km). Intenţia mea şi a soţului în 2017 a fost să vizităm în 2018 Sardinia şi din Corsica oraşul Ajjaccio în care s-a născut Napoleon Bonaparte. N-a mai fost posibil şi cum îi promisesem, am mers cu o prietenă 6 zile în Sardinia şi una la Bonifacio din Corsica. Surpriza a fost că şi în acest oraş a locuit împăratul într-o casă care încă îi mai păstrează amintirea.

Cu câteva zile în urmă, pe Afa a apărut un review foarte valoros despre Bonifacio, scris de Mika vezi impresii. Nu am intenţia să reiau ce a scris Mika. Am simţit nevoia să fac unele precizări pentru cei care vin/ pleacă în Sardinia cât şi câteva mici şi poate utile completări, cu atât mai mult cu cât în curând voi intra în revizie + reparaţii capitale (doar ştiţi de la maşinile vechi) şi nu voiam să las o excursie neterminată.

Traversarea din Sardinia în Corsica

Distanţa dintre Alghero (aproape de hotelul Porto Conte în care am fost cazaţi) şi portul Santa Teresa di Gallura, cel mai nordic punct al insulei şi totodată cel mai apropiat de Corsica este de 19o km, respectiv 3 ore de mers cu autocarul. Cum companiile care administrează feriboturile pretind că dacă eşti pieton să fii cu ½ oră înainte de plecare şi dacă ai maşină cu o oră înainte, în acea zi trezirea a fost la 5.30. Micul dejun ni -a dat la un pachet pe care l-am suplimentat cu o cafea la bordul feribotului. Am ajuns la 8.30 şi la 9 am pornit spre Corsica. Traversarea a durat 50 min. şi a costat 17 eu dus+ 17 eu retur. În apropiere de Bonifacio am avut prilejul să vedem panorama unui oraş alb aşezat pe vârfuri de stâncă, dantela zidurilor cetăţii care coboară de sus până în apropiere de mare şi jos lângă port construcţiile care definesc oraşul nou. Traversarea s-a făcut pe o vreme însorită şi la întoarcere, de pe puntea vasului am admirat un apus de soare splendid.

Oraşul Bonifacio

Este populat de 4000 locuitori şi este cel mai sudic oraş din Franţa. Oraşul de jos înconjoară un golf de cca 100 m lăţime format natural de vânturile puternice care au săpat în stâncile calcaroase. Pe o parte a golfului este portul iar pe cealălaltă oraşul nou cu blocuri şi locuinţe moderne, cartierul numindu-se Marina.

Portul (N 41,38878 ° /E 9,1599575) a fost fondat de romani în sec I d. Hr. Astăzi înafară de Terminal Maritime de Bonifacio unde am debarcat, pe această parte golfului mai este căpitănia, ateliere de reparaţii şi antrepozite care sugerează dinamismul acestei căi de acces în insulă. În port se găsesc restaurante care servesc specialităţi de peşte, gelaterii italieneşti şi baruri de zi, birouri de turism care prin panouri publicitare oferă croaziere în jurul insulei sau explorarea unor peşteri. Poţi închiria ambarcaţiuni private de lux sau lua bilet la una din cursele care te duc în diverse porturi de pe Mediterană. Pentru întoarcere în Sardinia era o singură cursă la orele 18. Din port ai o perspectivă frumoasă asupra oraşului vechi ale cărui ziduri coboară parcă până în mare.

Partea de sus, la o înălţime de cca 70m este oraşul vechi clădit pe un versant de calcar lung de 1500m şi larg de 200m şi care cuprinde multe grote şi surplombe. Oraşul vechi s-a dezvoltat în jurul cetăţii şi este locuit, aşa cum sunt Rodos, Sighişoara şi probabil altele. Cum pentru mine urcuşul era dificil, contra sumei de 5 eu. am luat trenuleţul de pe cheiul Camparetti şi am urcat până în centrul oraşului vechi. Coborârea am făcut-o pe cele 187 trepte ale scării regelui D´Aragon despre care se spune că au fost tăiate de soldaţi într-o singură noapte în anul1420, pentru a intra în cetate.

Casele din oraşul vechi poartă amprenta secolelor care au trecut. La parter stăteau animalele domestice, în principal asinii. La etaj unde locuiau proprietarii se ajungea escaladând o scară cu multe trepte de lemn, cu o distanţă de până la 25 cm între ele, aşa cum veţi vedea în poze. Noaptea scara era blocată sau retrasă. Fiecare casă avea cuptorul său de pâine şi o cisternă de apă potabilă alimentată de sacagii, care strigau pe străduţe ˝Acqua, acqua fresca˝ Forţa acestor tineri îi făcea să urce găleţile pline până la capătul scărilor înalte. Bineînţeles că am mers şi pe strada celor doi împăraţi care la distanţă de 250 de ani unul de altul au locuit în case vecine:împăratul Carol Quintul între 3-6 oct 1541 la nr. 4 şi locotenentNapoleon Bonaparte de la 22 ian la 3 martie 1795 la nr. 7. Biserica Sainte Marie Majeure, cea mai veche clădire din oraş, cu o suprafaţă de 500mp apare în documente încă din 1238 şi a fost construită de meşterii pisani, aceiaşi care au ridicat biserica Santa Trinita din Saccargia Sardinia. În 1815 anunţând-se întoarcerea lui Napoleon din insula Elba, bonifacienii au ridicat steagul tricolor în vârful turlei de 25m a bisericii. Regaliştii au tras cu tunul în turlă distrugând-o. În faţa bisericii este o loggie cu arcade şi coloane sub care o imensă cisternă de 650000 l asigura alimentarea oraşului vechi. Interiorul bisericii este împărţit în trei nave fiecare conţinând un altar din marmoră policromă. În altarul cel mai înalt se află moaştele sf. Bonifaciu, patronul oraşului. În biserică sunt câteva statui valoroase: Sfântul Francisc, Fecioara Maria şi tablouri din sec XVIII.

După ce am ieşit din biserică am mai hoinărit pe străduţele medievale pline de mister, ne-am oprit pentru o porţie de paste pe din două şi două pahare de bere la o pizzerie şi am început să coborâm treptele scării regelui d´Aragon, minunându-ne la fiecare pas de priveliştea din faţa ochilor.

Acesta a fost cel de al 534-lea review scris pe AFA în nouă ani de colaborare. Toate au fost scrise cu dragoste şi determinare. Sper ca după ce voi ieşi din revizii/reparaţii capitale să-mi mai pot aduce modesta mea contribuţie, măcar prin ecouri la ceeace veţi scrie voi.

---

VIZUALIZĂRI: 4944 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI