O bază excelentă (inclusiv spa) pentru explorarea Budapestei

TIPĂREȘTE

Sărbătorile de Iarnă bat la ușă, prima zăpadă adevărată tocmai se așterne peste peisajul înconjurător, motiv de duioase aduceri aminte...

Crăciunul de anul trecut am hotărât să-l petrecem în familie, dar nu acasă, ci în Budapesta. De unde și până unde Budapesta, nu mai știu exact; cred că a pornit de la un vis pe care-l am periodic, în care mă imaginez murându-mă într-un bazin cu apă termală, în timp ce afară ninge liniștit (poa' să fie și viscolit, oricum nu mi-ar păsa!)... Vis la care ai mei au aderat cu mult entuziasm și Budapesta a rămas! Ca de obicei, Tati a fost responsabil cu biletele de avion, iar eu cu alegerea cazării.

Am zis că dacă-i bal, bal să fie; am rezervat inițial două camere duble (dintre care una cu vedere la Dunăre) la Hotel Gellert, deținător al uneia dintre cele mai vechi și mai renumite baze spa din Budapesta. Totuși, neputând dormi liniștită la gândul că tocăm atâția bani pentru un moft, am reluat căutările, păstrând filtrul „piscină interioară”; astfel, am găsit Panorama Wellness Apartments, cu notă 9,2, poziție bunicică față de centrul orașului, cam la jumătate din prețul de la Gellert. Rezervarea am făcut-o de pe contul de booking al lui Tati, nu mai știu din ce motiv (de-aia n-o găseam mai devreme în istoricul meu, hi, hi; și cât am căutat-o!) și în felul acesta tot lui i-a revenit onoarea de a ține legătura cu proprietarul. A costat 580 de euro pentru 5 nopți (22-27 dec) - apartament pentru 4 persoane, fără mic dejun, cu acces la baza spa și la sala de fitness (banii s-au retras de pe card la data când expira anularea gratuită, cu câteva zile înainte de începutul sejurului).

Zborul nostru a fost destul de devreme, dimineața, dar s-a mai întârziat cu degivrarea și am aterizat în Budapesta pe la prânz. Gyula, proprietarul apartamentului, ne dăduse indicații să luăm un taxi din aeroport, urmând să deconteze călătoria (un fel de bonus pe care a hotărât să ni-l acorde, să ne asigure transferul de la/spre aeroport). Mă felicit că de la o vreme am obiceiul să mai notez una-alta într-un „carnețel de vacanță”, așa că pot să vă spun că drumul cu taxiul de la aeroport până la apartament (cam 20 km, pe care i-am făcut în jumătate de oră) a costat 15000 ft, echivalentul a vreo 46 de euro.

Apartamentul nostru se află într-o clădire nouă, cu multe etaje, situată în zona sudică a orașului, chiar pe malul Dunării. Dealtfel clădirea cu pricina e una dintre alte asemenea ei, cartierul pare destul de nou și încă în plină dezvoltare. Adresa de pe booking este Lechner Odon fasor 3A, cum ar veni (sper să nu greșesc) aleea Lechner Odon, blocul 3A. De fapt, blocul are dublă intrare, de pe aleea asta și de pe strada Soroksary (pe care circulă destul de celebrul tramvai 2). Chiar peste drum se găsește Muzeul Zwack Unicum, aș zice că ăsta e cel mai bun reper! (Totuși, în cele 4 zile cât am stat la doi pași de el, n-am avut ocazia să-l vizităm...)

Așa cum ne-am înțeles, l-am sunat pe dl. Gyula imediat după ce taxiul ne-a debarcat la destinație, a apărut destul de repede să ne preia. Ușa de la intrarea în clădire are un sistem magnetic de deschidere, iar după ce am trecut de aceasta, ne-am trezit într-un hol spațios, modern, centrat de o coloană imensă, la rândul ei înconjurată de o băncuță capitonată cu piele roșie. Într-un colț era un pupitru la care ședea un tânăr (ca un soi de recepție, deși nu se adresa apartamentelor de închiriat, majoritatea păreau locuite de corporatiști; chiar nu știu care era rolul recepționerului acolo, dar n-o fi fost degeaba).

Holul este tapetat cu câte 2 lifturi pe părțile laterale, corespunzătoare celor 2 corpuri de clădire pe care le deservește. Totuși, nu erau lifturile de ne trebuiau nouă. După zona lifturilor, se face câte un coridor de-o parte și de alta, noi l-am urmat pe dl. Gyula pe cel din dreapta, care ne-a condus în alt hol mai mic și la alte lifturi.

Apartamentul A.7.2 ne aștepta - previzibil - la etajul 7. Gazda noastră a descuiat ușa și ne-a poftit înăuntru. O să revin imediat la descrierea locuinței, acum ne vom concentra un pic pe felul cum a decurs cazarea. În primul rând, am făcut împreună un tur complet și ni s-au prezentat, pe scurt, facilitățile. Pe urmă dl. Gyula a dorit să ne pozeze actele de identitate și, chiar dacă pe booking era specificată o garanție de 200 de euro pe care ar fi trebuit s-o plătim la venire și s-o primim înapoi la plecare în cazul în care n-am fi adus niciun prejudiciu spațiului, gazda noastră nu ne-a mai luat-o (păream oameni serioși pesemne). Ne-a oferit o hartă și ne-a explicat cum să ajungem pe jos și cu tramvaiul până în centru, precum și care e zona cu restaurante bune și ieftine, unde mănâncă localnicii (dezbatem în articolul următor, pentru că merită!). Ne-a povestit că la 5 minute de mers găsim un Spar (supermarket) bunișor, dar să fim atenți la zilele libere ce vor urma, când va fi închis. Ne-am dus apoi împreună până la baza spa a clădirii, care se află la etajul 1 și ne-a spus că avem acces nelimitat aici, conform programului de funcționare, bineînțeles.

Ne-a asigurat de permanenta sa disponibilitate pe toată perioada șederii noastre (urma să comunicăm de-acum pe WhatsApp) și am discutat, în principiu, despre plecarea noastră, care avea să se petreacă la o oră foarte fragedă a dimineții (a promis că un taxi ne va aștepta în fața clădirii, pe Lechner Odon). Ne-a urat vacanță plăcută și a plecat; n-a mai fost nevoie să vorbim decât cu o seară înaintea plecării, când i-am reamintit de transfer.

Și acum să vedem ce a însemnat „acasă” pentru 4 zile jumate pentru noi! Ca primă impresie, apartamentul este spațios și luminos, decorat destul de minimalist, modern și funcțional în același timp. Holul de la intrare, livingul și bucătăria împart un open-space, care se continuă cu un alt holișor, din care se intră pe dreapta în baie, iar pe stânga în dormitor. Nu există balcon, dar punctul forte al acestui apartament este fabuloasa priveliște oferită de o fereastră imensă, ce ține cât jumătate din peretele ce dă spre str. Soroksary! Aveam să petrecem multe minute (și în ultima seară, chiar ore) stând pur și simplu în fața acestei ferestre și urmărind spectacolul străzii - agitația oamenilor dimineața, curgerea mașinilor pe șosea, circulația tramvaielor (unul din ele era seara îmbrăcat integral în beculețe aprinse, l-am numit „tramvaiul lui Moș Crăciun” și, după frecvența cu care trecea prin fața ferestrei noastre, știam cam cât durează o cursă completă - 45-50 de minute). În plus, seara și Muzeul Unikum era foarte frumos decorat. O priveliște de ținut minte, ce mai!

Pe holul de la intrare aveam un dulap-cuier fixat pe perete și un alt corp de mobilier ce separă holul de living. Partea inferioară a acestuia e compactă (dulăpioare cu uși, în care am găsit seiful, rezerve de lenjerie, prosoape, perne și încă o pătură pentru oaspeții ce vor dormi pe canapeaua din sufragerie), iar partea de sus e formată din câteva etajere suprapuse. Tot mobilierul holului este din pal maroniu, o nuanță deschisă și plăcută, aceeași cu a parchetului laminat ce acoperă întregul apartament (mai puțin baia și bucătăria, evident, unde se află gresie).

În living am avut o canapea-colțar din piele albă, în ton cu restul mobilierului, care e tot alb: măsuța de cafea (acoperită cu un blat de sticlă), comoda pe care stă televizorul și locul de servit masa, format dintr-o masă și 4 scaune. Petele de culoare sunt date de cele câteva pernuțe colorate ce decorează canapeaua și plantele verzi din ghivece. Chiar și caloriferul e tot alb (apartamentul se încălzește prin centrală, l-am găsit destul de înfrigurat, dar am dat drumul la căldură și seara, când ne-am întors de la plimbare era altă viață!).

În prelungirea dulapului-cuier de pe hol este un fel de bar înalt ce separă livingul de chicinetă. În fața acestuia, 2 scaune cu picioare lungi, de bar (pe care nu le-am folosit, dar nici nu ne-au încurcat prea tare). Mi-a plăcut mult culoarea mobilierului de bucătărie, un verde-oliv. Și mi-a plăcut și felul în care a fost utilizat spațiul deloc excedentar, astfel că de jur împrejur îți veneau toate la îndemână. Am avut, desigur, chiuvetă și plită prin inducție încastrate, combină frigorifică, cuptor cu microunde, cană electrică, prăjitor de pâine, espresor de cafea cu pastile (plus rezerve). Prin dulapuri am găsit tot ce am avut nevoie, tacâmuri, veselă, pahare de mai multe dimensiuni, tot felul de vase și ustensile de gătit. Am avut detergent și bureți de vase, inclusiv detergent special pentru mașina de spălat vase (pe care n-am folosit-o).

Bucătăria e un spațiu foarte util pentru noi, căci micul dejun obișnuim să-l luăm în cameră și ne place să ne începem ziua cu cafeaua preparată de noi, după tabieturile de acasă. În plus, aici a trebuit să ne gospodărim și pentru vreo două cine, căci în ceea ce privește mâncătoriile, orașul este absolut mort începând cu prânzul Ajunului (când am mai găsit câte ceva deschis prin Târgul de Crăciun din centru, așa, pe ultima sută de metri) și până a doua zi de Crăciun! Și magazinele sunt închise vreo 3 zile, și fast-food-urile, tot! - de aceea ne atenționase dl. Gyula.

În dormitor am avut un pat dublu cu saltea foarte comodă, acoperită cu lenjerie albă de bumbac. Am avut câte o pernă și câte o pilotă de fiecare, îmbrăcate tot în bumbac, dar pe nuanțe de albastru. Blatul patului face corp comun cu cele două noptiere simple, pe care se află câte o veioză. Tablouri colorate cu motive abstracte decorează pereții. Și aici am avut două ghivece cu plante, care împrospătează și ele atmosfera. Un mic dressing pentru haine și o fereastră ce dă spre aceeași frumoasă priveliște. Am uitat să spun că toate ferestrele sunt protejate de un sistem de jaluzele acționate electric, astfel că noaptea pot fi acoperite complet.

Baia e destul de spațioasă și este decorată în alb (faianța) și portocaliu (gresia). Am avut, desigur, toate facilitățile obișnuite: vas de toaletă (mi-a plăcut că hârtia igienică era „de sezon”, desenată cu omuleți de zăpadă), chiuvetă, cadă, mașină de spălat rufe. Spațiul de sub chiuvetă e ocupat de un dulăpior cu două sertare, în care am găsit recipiente cu șampon, gel de duș și tot felul de alte smacuri, odorizante de toaletă, rezerve de hârtie igienică, uscător de păr etc. Deasupra chiuvetei - un recipient cu săpun, o etajeră și o oglindă. Pe un suport metalic ne așteptau prosoape albe de bumbac, de mai multe dimensiuni, precum și halatele de baie, agățate de ușă. Am uitat să zic de covorașul de ieșit din duș, dar se subînțelege că n-avea cum să lipsească! A, și caloriferul care încălzea spațiul băii corespunzător.

Din păcate, de zona de spa n-am putut beneficia pe cât ne-am dorit! Asta pentru că, deși în mod obișnuit programul de funcționare este de la 7 dimineața până la 10 seara, în zilele de 24 și 25 decembrie a fost închisă! Asta pentru că există în permanență o persoană care se ocupă de zona spa și socot c-o fi fost Crăciunul și pentru angajații aceștia (nici la recepția din hol n-am văzut pe nimeni în intervalul ăsta). Chiar și-așa, tot a fost bine!

Există o piscină cu dimensiuni generoase, cu apa care se adâncește treptat, pornind de la o adâncime de 120 cm. Într-un capăt al piscinei există un jacuzzi circular, în care încap lejer vreo 7-8 persoane (dar noi am fost singuri în prima seară, în a doua seară s-au mai perindat pe acolo vreo 3-4 tineri, probabil locatari; abia în ultima seară locul a fost pur și simplu invadat de un grup de asiatici cu mulți copii). Apa din piscină are 26 de grade, iar cea din jacuzzi 30.

Sunt și 2 sau 3 cabine de saună, trebuie să rogi îngrijitorul „să facă focul”, dar nu-i nicio problemă cu asta, că se încălzesc destul de repede. Pe mine una nu m-a interesat aspectul, nu suport sauna, dar copiii le-au testat pe toate (umedă, uscată) și s-au declarat mulțumiți. Deasemenea, există dușuri (și anunțuri peste tot, în care ești insistent rugat să folosești dușul înainte și după fiecare scaldă), precum și toalete.

N-am reușit să vedem zona asta de spa la lumina zilei (decât atunci când ne-am cazat, pentru un timp scurt), dar are vederi foarte frumoase asupra Dunării. Nici seara vederea nu e rea, iar spoturile luminoase colorează piscina în albastru, iar zona saunelor în galben. Evident, sunt câteva șezlonguri înșirate pe latura dinspre exterior a piscinei, printre care se intercalează vase cu plante verzi. Există și sală de gimnastică, dar pe asta chiar n-am vizitat-o!

În rest, ce să vă zic?! A fost un sejur tare frumos, ne-am plimbat - chiar dacă a fost cam geruț - în sus și-n jos prin superbul oraș gătit în haine de sărbătoare, inclusiv prin Insula Margareta, pe unde nu pășisem până acum. Am prins muzeele deschise doar pe 22 și pe 23, când am reușit să vizităm Biserica Sf. Ștefan, Palatul Parlamentului și Palatul Regal, apoi doar ne-am plimbat (dintre care o zi la Szentendre, un orășel de poveste, despre care poate o să scriu).

Panorama Wellness s-a dovedit o bază excelentă pentru plimbările noastre, v-o recomand cu drag, dar, dacă obiectivul principal al vizitei în Budapesta este baza spa, atunci evitați sărbătorile legale. În rest, locul are tot ce trebuie, gazda e foarte amabilă și de încredere. Stația tramvaiului 2 e la 100 m de ieșirea din clădire, în maxim 20-25 de minute sunteți la Parlament, după ce străbateți superbul chei al Dunării, cu vedere la Buda și la Castel. Pe jos se fac 30 de minute până la strada Raday, recomandată de dl. Gyula, unde se înșiră câteva restaurante bune (iar de aici, zona turistică e la o aruncătură de băț). O călătorie simplă, în oraș (maxim 15 km), costă 310 ft, aproape 1 euro. Noi am mers de câteva ori cu tramvaiul, dar în mare parte pe jos. Despre Spar v-am zis, e la capătul șirului de clădiri. Lângă el este și un McDonalds și un Outlet cu încălțăminte. Pe Lechner Odon se înșiră o cofetărie, un magazin de vinuri și un restaurant chinezesc, dar noi nu le-am nimerit niciodată deschise.

---

VIZUALIZĂRI: 605 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI