Biserica Domnească și Biserica Olari – valori culturale în Curtea de Argeș

TIPĂREȘTE

Curtea de Argeș sau Curtea Argeșului, singurul loc din România care poartă acest nume arătând o reședință domnească, scria în 1937 istoricul Nicolae Iorga într-unul din volumele sale de „Istoria românilor”.

Capitală a Țării Românești în epoca de început a statului muntenesc, Argeșul (cum era numită așezarea inițial), devine începând cu veacul al XVI-lea: Curtea de Argeș. Situat într-o frumoasă zonă subcarpatică, înconjurat de dealuri și străjuit în depărtare de crestele Carpaților, orașul deține o serie întreagă de „nestemate” culturale. În această toamnă, între vizitele la fosta mănăstire Tutana, în căutarea cărămizii reprezentând un „extraterestru” (vezi impresii) și mănăstirea Aninoasa, patria crizantemelor (vezi impresii), m-am oprit puțin și în Curtea de Argeș la cele două obiective menționate în titlu.

Biserica Domnească „Sf. Nicolae”

Locașul de cult este ușor de identificat după ce intri în oraș venind dinspre Pitești, el se află pe strada Negru Vodă la nr. 2, vis-a-vis de Muzeul Municipal. În piațeta înconjurată de aceste obiective turistice se află o parcare contracost, suficient de spațioasă. Deși era o zi de luni am găsit ansamblul religios deschis și chiar am beneficiat (colateral) de câteva explicații chiar din partea preotului paroh.

Biserica Domnească ascunde încă multe secrete pe care cercetători și istorici de acum și altădată au încercat să le dea de urmă. Istoriografia consemnează numeroase ipoteze de lucru, mai mult sau mai puțin fundamentate în legătură cu etapele construcției edificiului religios, ctitorii săi, mormântul M10 din interior și multe altele.

Curtea domnească de la Argeș a Basarabilor e reprezentată de o incintă patrulateră neregulată, înconjurată de ziduri de apărare și înzestrată cu turn de poartă fortificat; în interior s-a aflat inițial o capelă, apoi biserica și casele domnești.

Am pătruns în interiorul Curții domnești pe sub turnul de poartă al fostei incinte bisericești, construit în 1837, care a avut rol de turn-clopotniță. În curte tronează destul de stingheră biserica în stil bizantin care poate fi considerată un leagăn de civilizație românească. Șirurile alternative de cărămidă și piatră de râu creează o imagine plăcută ochiului, dar fără a te atrage neapărat.

Biserica bătrână ce se sprijină în cârjile reparațiilor noastre are o formă neobișnuită la noi: ea desfășoară în șiruri de bolovani încadrați de cărămizi subțiri, linii de bazilică bizantină, redusă la proporțiile sărace ale începuturilor domniei muntene. (…) Meșteri din Constantinopol au întins o zugrăveală în stil mare, cu puternice figuri izolate, vânjoase, luptătoare, în cupola centrală, ca și în altar, și astăzi, în 1915, ele au ieșit la iveală, prin ostenelile inteligente ale pictorului Norocea, de supt straturile de nouă picturi așternute rând pe rând în cursul a cinci sute de ani. Pe un stâlp din cele ce fixează cele trei împărțiri în lungul bisericii, ctitorul apare în armură de luptător, iar deasupra ușii el se vede îngenuncheat, oferind prinosul evlaviei sale. Morminte mai nouă, din al XVIII-lea veac, s-au așezat sfios în umbra umedă de la intrare – descria Iorga interiorul bisericii voievodale de la Curtea de Argeș la începutul secolului al XX-lea.

Intrăm în biserica construită după lupta de la Posada (1330) pentru a vedea așa numitele rarități cultural-istorice existente în interior. Pictura din secolul al XIV-lea acoperă circa 60% din suprafața interioară (130 de scene) fiind considerată o valoroasă frescă în stilul Renașterii paleologe începută la Constantinopol. În naos apare Sf. Nicolae în icoana Deisis (în locul Sf. Ioan Botezătorul), dar și domnul Nicolae Alexandru fără coroană, îngenuncheat. În pronaos vedem pe domnul Vladislav Vlaicu ținând macheta bisericii, alături de soția sa. Compozițiile picturale și stilul de reprezentare a personajelor sugerează existența a doi pictori (chiar trei, în alte studii) provenind de la școala de la Constantinopol, bine pregătiți.

Deosebită este scena „Recensământului lui Quirinus de la Bethleem” care o înfățișează pe Fecioara Maria însărcinată. Se pare că o asemenea imagine se mai păstrează doar la biserica Chora din Istanbul și într-o biserică din Serbia. De altfel, există o serie de șapte scene în care sunt prezentate episoade din viața Fecioarei Maria, o raritate fiind și logodna Mariei cu Iosif.

Altă scenă puțin întâlnită în iconografia creștină este așezarea lui Iisus Hristos într-un colț de masă, nu în mijlocul apostolilor, în timpul „Cinei cea de Taină”. Altă reprezentare deosebită este „Drumul Crucii” unde Hristos pășește alături de cei doi tâlhari. Pe unul din stâlpi se află patru scene din viața „Sf. Filofteia de Târnovo” (realizată în secolul al XVIII-lea de Radu Zugravul), moaștele acesteia fiind primite de Mircea cel Mare în dar și așezate 400 de ani în biserica „Sf. Nicolae” din Curtea de Argeș.

Preotul arată vizitatorilor cu ajutorul unui pointer cele mai valoroase fresce. Vedem straturile succesive de pictură, dar și inscripția în limba slavonă care consemnează anul morții lui Basarab I: „Leat 6860 la Câmpulung a răposat marele Basarab voievod”.

Cel mai controversat element existent în biserică este mormântul princiar – în timpul cercetărilor arheologice întreprinse între 1920-1921 de Virgil Drăghiceanu au fost descoperite 14 morminte printre care și cel cu nr. 10. Când s-a dat la o parte lespedea sarcofagului a apărut scheletul unui personaj îmbrăcat în veșminte de mătase, purtând inele, diademă și o pafta de aur. Imediat au apărut ipotezele: este Radu Negru, Basarab I, Radu I sau Vladislav Vlaicu? Mai nou se vorbește despre un fiu al lui Basarab I (jurnaluldearges.ro/morman ... ala-a-romanilor). Am privit lespedea care e marcată cu elemente simbolice: soarele, arborele vieții, crucea templierilor, un cerc cu patru triunghiuri echilaterale.

În pronaos se află mai multe lespezi funerare aparținând familiei Brătienilor: Constantin Brătianu (bunicul lui Ion C. Brătianu) și soția sa, Anastasia Brătianu, Ilinca Brătianu – mama lui Ion C. Brătianu.

Chiar dacă nu e foarte atrăgătoare în exterior, Biserica Domnească „Sf. Nicolae” e o bijuterie prin elementele interioare: pictură, inscripții, morminte, lespezi funerare. Nu ezitați să efectuați o vizită la acest obiectiv și dacă aveți norocul unui ghidaj bun veți descoperi multe lucruri interesante.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” - Olari

De la Biserica Domnească am urcat în dreapta pe strada Cuza Vodă la nr. 134 unde se află alt edificiu religios interesant. Parcăm într-un colț de stradă pentru 20 de minute, timp necesar să explorăm în exterior locașul de cult (încuiat la acea oră). Purtând numele breslei olarilor care își desfășurau activitatea în această parte a așezării, biserica a fost ctitorită în secolul al XVII-lea de monahia Salomiia, alături de alte personaje, femei și bărbați.

Prima impresie de admirație ne este dată de coloratele fresce exterioare, apoi suntem atrași de turnul clopotniță, scara acoperită și acoperișul de șindrilă. Întregul aspect denotă o ctitorie modestă, cu aspect rural, dar cu un impact vizual deosebit. Specialiștii vorbesc de o influență a stilului moldovenesc în arhitectura acestui locaș de cult. O perioadă în biserică au fost păstrate moaștele „Sf. Filofteia”.

Frescele realizate în registrul superior al fațadei sudice de un zugrav anonim în a doua jumătate a secolului al XIX-lea înfățișând o succesiune de profeți și apostoli; deasupra ferestrei altarului se află icoana de hram: „Adormirea Maicii Domnului”. O reprezentare cu rol moralizator este imaginea Morții, un schelet înaripat, pictură în stare de degradare accentuată. Cele mai multe materiale scriu despre caracterul de unicat al acestei reprezentări pe peretele exterior al Bisericii Olari din Curtea de Argeș, dar nu e chiar așa – imagini ale morții există și pe alte biserici din țară (vezi de exemplu cele din Vâlcea: vezi impresii).

Concluzii. Orașul Curtea de Argeș ne întâmpină cu file întregi de istorie, monumente deosebite și povești frumoase. Dacă Biserica Domnească impresionează prin frescele de secol al XIV-lea și misterul mormântului princiar, Biserica Olari atrage prin pitoresc. Nu ocoliți aceste monumente istorice dacă ajungeți în urbea argeșeană.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 750 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI