O data, de doua ori, a treia data urmeaza - Restaurant Purlepaus, Kufstein

TIPĂREȘTE

Ce pot spune despre acest restaurant, am trecut pe langa acest restaurant de nenumarate ori, insa cand esti singura nu prea iti vine sa intri sa servesti ceva, dar acum ca am doua actiuni la activ, cred ca am sa ma bucur de acest loc chiar si singura.

Dar mai intai sa va spun unde se afla, este pozitionat atat de bine ca nu aveti cum sa il ratati. El pe dreapta si primaria pe stanga, va marcheaza drumul spre fortareata, sa spunem ultima suta de metri, si o sa vedeti in prima poza ce pozitie buna are.

Va avertizez de acum, poze multe nu am din diferite motive, de fapt unul pana la urma cred ca este un singur motiv, intotdeauna acolo este multa lume si nu prea se cade sa fac poze, asa ca prin local, destul de putine.

Dar hai sa va povestesc cum am ajuns acolo. Prima data am pus la cale o iesire cu doua colege romance, asta deoarece uneie dintre ele ii venisera parintii si am zis sa iesim impreuna, asadar am fos acolo cu vreo 2 zile inainte sa facem rezervarea iar la data stabilita eu am fost prima care am ajuns acolo, bucuroasa ca facusem rezervare si aflu cu stupoare ca rezervarea noastra nu era, desi notase de fata cu noi. Ma lamuresc usor, notase in alta zi. Am avut insa noroc, tocmai se eliberase o masa de patru persoane asa incat ne-a precati-o noua (noi fiind in final 5). Am apucat sa fac repede vreo 2-3 poze si a aparut colega cu parintii. Acum sa va spun cum am ametit si ospatarul. Colega vorbea cu parintii in maghiara (sunt din Targu Mures) iar cu mine in romana, ea cu ospatarul in germana, eu cu ospatarul in engleza, asa ca saracul nu stia ce sa schimbe cum sa vorbeasca cu fiecare, dar in final i-a iesit.

Localul este superb, si imi pare rau ca nu am avut timp sa il descopar mai mult si sa vi-l arat si voua, la ora la care am ajuns noi acolo era full, ba chiar in camera alaturata era un grup foarte galagios ca o pereche mai in varsta au cerut schimbarea mesei nemaisuportand galagia. Si aici fac o scurta pauza, dragi prieteni, oamenii aici zici ca sunt surzi, in birou cand incep 2-3 sa vorbeasca zici a dat cineva drumul la un roi de albine, iar eu nu sunt tocmai sensibila.

Dar sa revenim, de baut am baut bere, nici nu am mai fotografiat-o, acum se punea pronlema ce luam de mancare. Ideea este ca a fost ca un facut tuturor ne-au picat ochii pe acelasi lucru fiecare alegand alta varianta. Deci am ales un fel care se numeste flammkuchen si care as putea sa o aseman cu o pizza margherita dar cu alte compozitii. Insa nu este pizza, blatul este extrem de subtire si foarte crocant, intins neuniform iar pe el in primul rand se afla intinsa o smantana mai groasa apoi diferite variante, noi lund acestea: tiroleza (cascaval special, sunca si cartofi) eu am luat asta; italiana (sunca de Parma, rucola si parmezan); toscana (mozzarella, busuioc, rosii cherry), alsaciana (sunca, rosii cherry, ceapa verde). Si am inceput sa asteptam, sa ne hlizim, intre timp a mai aparut si cealalta colega care a comandat repede o jumatate de portie tot de flammkuchen sis pre surprindera si amuzamentul nostru a ei a venit prima. Si noi am asteptat in continuare si la un moment dat a venit ospatarul disperat sa ne spuna ca la bucatarie nu vazusera comanda noastra si-si cere scuze si o vom primi repede.

Adevarul este ca a venit repede, deoarece cred ca mai mult dura pregatirea ei decat coacerea propriu zisa. Stiti cum au fost? Belea de belea, am mancat cu o mare placere, servirea se face pe un platou din lemn, si ea este deja taiata bucati astfel incat sa nu ai nevoie de tacamuri desi iti sunt aduse. Nu am alte cometarii, totul a fost mai mult decat m-am asteptat. Iar preturile pentru acest fel nu sunt exagerate, bucata intreaga este intre 10 si 13 euro.

Si a fost o seara minunata, ne-am despartit la plecarea de acolo si fiecare a mers acasa la ea. Si zilele viitoare am ajuns din nou acolo cu o alta colega, direct de la munca si de data asta am ales sa stam pe terasa. Pentru mine alegerea s-a dovedit destul de grea, as fi luat tot flammkuchen, dar am zis sa scimb, asa ca pana la urma (sa nu ziceti ca nu sunt originala, dar imi doream cartofi prajiti), am luat snitel cu cartofi prajiti, cu lamiae si la care mi-au fost aduse cate un pliculet cu maioneza si ketchup si un mic borcanel (personalizat cu numele restaurantului) cu gem.

Colega mea era la regim, astfel incat cu ajutorul ospataritei si schimband cate ceva a incropit de o salata cu niste peste (fiert-copt asa parea). Eu bere, ea apa, asta e. Si a venit mancarea, pe a mea o mancai cu ochii, la a ei inchideai ochii ????. Si aici am avut parte de cea mai simpatica faza, am intalnit o viespe care tinea la silueta ei de viespe, si atat i-a dat tarcoale farduriei cu salata, si mai ales la peste, ca pana nu a rupt o faramita nu s-a lasat. A zburat cu bucatica dar s-a intors, si in final colega nu a mai rezistat si a omorat-o. La mine nu a venit nimeni, asa ca vorba “Ai o talie de viespe” e verificata de viespea ce manca de regim.

Aceastea fiind zise, am sa va las in compania celor cateva poze si daca vreti sa studiati meniul acesta este restaurant-purlepaus.at/speisekarte si gasiti cateva feluri interesanta si chiar desert care poate inlocui cu brio o masa.

O data, de doua ori, a treia data urmeaza.

---

VIZUALIZĂRI: 367 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI