Bine ai venit Bucovina in Romania!

TIPĂREȘTE

Aveam pregatit, mai corect spus, scris deja un articol despre unirea Bucovinei cu Romania, inca din octombrie 2015, cand am pus pe hartie impresiile mele despre Bucovina. Dar asa cum mi s-a intamplat si in concediul din Bucovina, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. In ziua in care programasem postarea acestuia, a aparut un articol deosebit semnat de @tata123, despre acelasi eveniment. Cum deja publicasem un articol despre Bucovina in acea zi, un articol despre Unirea Bucovinei cu Romania deja aparuse, mi s-a parut nefiresc sa mai public si eu un articol, care relua o mica parte din cele prezentate de @tata123.

Intre timp articolele, dar mai ales ecourile aparute la acestea, avand ca subiect, marea sarbatoare care va fi maine, cred ca nu ar fi lipsit de interes sa public acest articol, din care am eliminat pasajele care semanau cu ce a scris @tata123.

Acest articol incearca sa va aduca in atentie evenimente sau detalii pe care unii le-au uitat, altii nu le cunosc, despre Unirea Bucovinei cu Patria Mama.

Legat de aceasta unire cred ca este interesant de detaliat contextul istoric in care a putut fi posibil un asemenea act istoric. Se pare ca in luna noembrie 2018, astrele s-au aliniat pentru a asigura Romaniei un viitor mai bun, cu intregirea intr-un singur stat a teritoriilor locuite de romani.

Se stie ca in Parlamentul Austriei Bucovina avea 6 reprezentanti. Este vorba de deputatii Gheorghe Grigorovici, Alexandru Hurmuzachi, Constantin Isopescu-Grecul, Aurel Onciul, Teofil Simionovici si Gheorghe Sarbu. Acestia in toamna anului 19+18, in Parlamentul de la Viena au insistat mereu pentru autonomia romanilor din Bucovina. Unirea Basarabiei cu Romania la 27 martie a stimulat eforturile romanilor din Bucovina de a-si dobandi autonomia. Un alt element favorizator a fost declaratia presedintelui americam Woodrow Wilson, prin care se prevedea dreptul popoarelor din Imperiul Habsburgic de a avea autonomie in organizarea lor statala. Daca populatiile slave (polonezii, cehii, sarbii, croatii, slovenii) si maghiarii solicitau independenta fata de Viena, reprezentantul nostru, in numele deputatilor romani solicita la 4 octombrie 1918 cerea o autonomie larga pentru romanii din Austria si Ungaria, in cadrul unei monarhii federative. Manifestul imparatului Carol I din 16 octombrie 1918, intitulat “ Catre popoarele mele “ incerca o solutie de salvare a monarhiei sale, sub forma unei federatii compusa din sase state pe criterii etnice: autriac, ungar, polonez, ceh, iugoslav si ucrainian. Despre cele 4 milioane de romani din imperiu nicio precizare explicita. In sedinta Parlamentului din 22 octombrie 1918 consacrata dezbaterii acestui proiect, deputatul rpman Constantin Isopescu-Grecul cere ca romanii din Bucovina si Ungaria sa-si organizeze propriul stat in cadrul noii confederatii propuse de imparat. Deputatul Gheorghe Grigorovici a intarit propunerea colegului sau si a criticat solutia propusa de un deputat ucrainian, Nikolai Wasilko, care a propus impartirea Bucovinei inre romani si ucrainieni, dupa acesta propusese initial includerea Bucovinei in statul ucrainian. Ultima sedinta a Parlamentului la care au luat cuvantul deputatii romani a fost cea din 22 octombrie 1918, iar la ultima sedinta din 28 octombrie 1918, au participat doar doi deputati romani (Constantin Iosipescu-Grecul si Teofil Simionovici), care nu au mai luat cuvantul, in timp ce ceilalti patru erau deja la Cernauti pentru pregatirea unirii care urma sa se petreac in scurt timp.

In acest timp in imperiul Habsburgic evenimentele se precipita si se deruleaza rapid. La nici o saptamana de la ultima sedinta a Parlamentului, Austro-Ungaria solicita un armistitiu si incetarea ostilitatilor, iar la 8 zile acelasi lucru il face si Germania. Semnarea armistitiului de la 11 noembrie 1918, la Compiegne inseamna de fapt incetarea primului Razboi mondial, inceput pe 28 iulie 1914. La aceasi data, imparatul Carol I de Habsburg abdica, iar monarhia Austro-Ungara se desfiinteaza, locul sau finnd luat de o republica. Urmeaza apoi disolutia imperiului, iar miscarile centrifuge in cadrul acestuia conduc la aparitia unor state noi, cum ar fi Cehoslovacia sau Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, viitoarea Iugoslavie.

In Bucovina lucrurile nu stau pe loc, ba din contra se accelereaza proceul de autonomie a Bucovinei. Disensiunile si diferentele de pareri si solutii au continuat. Astfel Alexandru Hurmuzachi, care era si presedintele Dietei (parlamentului) Bucovinei agrea o solutie de loialitate fata de autoritatea centrala a imperiului, iar Aurel Onciul prefera o integrare in Ucraina. O alta tabara era cea a intelectualilor bucovineni aflati in exil la Iasi, condusa de Ion Nistor si George Tofan. In acel context de divergente, profesorul Sextil Puscariu incaerca in mai multe randuri unificarea eforturilor pentru autonomia Bucovinei. In urma initiativei sale apare ziarul Glasul Bucovinei, care va milita activ pentru drepturile nationale ale romanilor din Bucovina. La 15 octombrie 1918, divergentele dintre Alexandru Hurmuzachi si Aurel Onciul impiedica luarea unei hotarari in legatura cu actiunile care urmeaza a fi initiate. A doua zi soseste in Cernauti cel care va deveni port stindardul miscarii nationale de emancipare a romanilor din Bucovina, un binecunoscut opozant al impartirii Bucovinei pe criterii etnice, Iancu Flondor. In acelasi timp ucrainienii continuau eforturile pentru realizarea unei Ucraine mari, prin integrarea Galitiei de Est si a partii nord-vestice a Bucovinei in noua Ucraina. Se contura in acelasi timp si o solutie agreata de majoritatea liderilor ucrainieni de creare a unui stat autonom ucrainian in cadrul imperiului Austro-Ungar, care sa cuprinda si Bucovina. Numai ca liderii romani s-au miscat mai repede decat ucrainienii si la 27 octombrie 1918 convoaca o adunare nationala a romanilor din Bucovina. Aceasta adunare se proclama constituanta si adopta o motiune care prevedea “ Unirea Bucovinei integrale cu celelate tari romanesti intr-un stat national independent “ Tot atunci se constituie si Consiliul National Roman, format din 50 de membri, condus de un Comitet Executiv condus de Iancu Flondor si mai cuprindea pe Dionisie Bejan, Dori Popovic si Sextil Puscariu, vicepresedinti, Vasile Bodnarescu, Radu Sbierea si Laurentie Tomoioaga, secretari, iar Gheorghe Bancesu era casier. Din acelasi Consiliu mai faceau parte si cei sase deputati ai romanilor din Bucovina in Parlamentul Austriei, respectiv Gheorghe Grigorovici, Alexandru Hurmuzachi, Constantin Isopescu-Grecul, Aurel Onciul, Teofil Simionovic si Gheorghe Sarbu.

Era un prim pas important, care avea nevoie si de sprijinul Regatului roman. Guvernul condus de Alexandru Marghiloman, semnatarul tratatului de pace din martie 1918, trebuia sa respecte tratatul si nu putea sprijini o actiune de secesiune teritoriala din alt stat. In aceasta situatie romanii bucovineni au ales solutia, temporara de unire cu romanii din celelate teritorii locuite de romani din cadrul imperiului, respectiv Transilvania, Ungaria si Banat. Tot la acead data se alege Consiliul National Roman, cu un Comitet Executiv condus de Iancu Flondor. (vezi articolul lui @tata123). Guvernatorul austriac nu accepta refuza predarea puterii catre Consiliul National Roman, iar in timpul acesta se constituie Consiliul National Ucrainian, care voteaza impartirea Ucrainei pe criterii etnice. Propunerea guvernatorului austriac de impartire a Bucovinei intre cele doua consilii nationale nu este agreata de Iancu Flondor, care intre timp isi intensifica contactele cu guvernul Romaniei din acea perioada, pentru a trimite ajutor militar, prin intermediul lui Vasile Bodnarescu.

Ziua de 6 noembrie 1918 va fi ziua in care s-a hotarat decisiv soarta romanilor din Bucovina, pe fondul unor incidente intre romani si ucrainieni la Cernauti, devastarea sediului Palatul National Roman, dar si al gestului nesabuit (dupa parerea mea) al deputatului Aurel Onciul, care convine cu ucrainienii impartirea Bucovinei in doua entitati. Partea de sud urma sa fie condusa de un guvern roman, iar cea de nord de un guvern ucrainian. Cernautiul urma sa aiba o administratie comuna romano-ucrainiana, iar Aurel Onciul, initiatorul acestui proiect devine, fara sprijinul reprezentantilor roman Comisar National Roman. Din fericire in aceasi zi, 6 noembrie 1918, vestile bune vin de la Guvernul Romaniei. Guvernul Alexandru Marghiloman demisioneaza, iar la conducerea noului guvern este numit generalul Constantin Coanda. Noile autoritati romane se misca foarte repede. Astfel dimineata in Suceava Gura Humorului si Campulung intra primele detasamente romane de jandarmi si graniceri, iar pana seara in Burdujeni (astazi cartier al Sucevei si posesorul unei foarte frumoase gari) se instaleaza deja comanda Diviziei a VIII, condusa de generalul Iacob Zadik, care a doua zi, in urma ordinelor primite de la generalul Constantin Coanda, porneste spre Cernauti pentru restabilirea ordinii. Aurel Onciul, dupa ce nu reusise sa-l convinga pe generalul Zadik sa nu treaca de raul Siret in zona pe care el o considera a ucrainienilor, merge la Iasi pentru a incerca oprirea dsrumului trupelor romane spre Cernauti. La 9 noembrie 1918, dupa imprastierea din avionul pilotat de Vasile Niculescu (sper ca este corecta aceasta informatie) de manifeste ale generalului care anunta intrarea trupelor romane in Bucovina, dupa sosirea in Cernauti a unui detasament de 180 de soldati romani lugojeni, venind din Basarabia, Consiliul National Roman preia conducerea celor mai importante institutii din Cernauti, iar preotul Gheorghe Sandru devenea primarul capitalei Bucovinei. Doua zile mai tarziu, in ziua incheierii primului razboi mondial, fara a trage niciun foc de arma, trupele romanesti conduse de generalul Iacob Zadik intra triumfatoare in Cernauti, spre bucuria miilor de locuitori din piata centrala. Trupele romane isi continua marsul si dincolo de Prut controland intregul teritoriu al Bucovinei.

In ziua de 12 noembrie 1918, Consiliul National Roman voteaza Legea fundamentala provizorie asupra puterilor in Tara Bucovinei, iar tot in aceasi zi se constituie guvernul Bucovinei condus de Iancu Flondor. Componenta primului guvern al Bucovinei era urmatoarea:

-Prezidiul guvernului Iancu Flondor

-Secretariatul de stat pentru afaceri externe Sextil Puscariu

-Secretariatul de stat pentru afaceri interne Dorimedont Popovici

-Secretariatul de stat pentru finante Nicu Flondor

-Secretariatul de stat pentru justitie ad interim Iancu Flondor

--Secretariatul de stat pentru apararea tarii ad interim Dorimedont Popovici

-Secretariatul de stat pentru agricultura George Sarbu

-Secretariatul de stat pentru culte Ipolit Tarnavschi

-Secretariatul de stat pentru comert si industrie Maximilian Hacman

-Secretariatul de stat pentru afacerile sociale si alimentatie publica Vasile Marcu

-Secretariatul de stat pentru afacerile lucrarilor publice si reedificarilor Aurel Turcan

-Secretariatul de stat pentru afacerile de comunicatiune, posta si telegraf Cornel Tarnovietchi

-Secretariatul de stat pentru afacerile salubritatii publice Octavian Gheorghian

Principala atributie a Guvernului si a Consiliului National Roman era restabilirea ordinii publice in Bucovina, dar mai ales pregatirea Bucovinei pentru Unirea cu Patria Mama. Astfel in ziua de 22 noembrie revine la Chisinau si grupul de circa 100 refugiati la Iasi si Chisinau, in frunte cu profesorul Ion Nistor, care se va alatura Consiliului National Roman in eforturile sale pentru unirea Bucovinei. In aceasi zi, Sextil Puscariu decide ca ziarul pe care il conducea, Glasul Bucovinei, sa apara zilnic, tocmai a incuraja si sustine eforturile Consililui. In 25 noembrie 1918, sedinta Consiliului National Roman, condusa de vicepresedintele Dionisie Bejan, hotaraste cooptarea a noi 50 de membri, printre care se aflau si 12 refugiati bucovineni dintre care remarcam pe Ion Nistor, George Tofan, Gavril Rotica, Filaret Dobos, Aurel Morariu, Dimitrie Marmeliuc, Teodor Stefanelli, etc. Se stabilesc totodata si ultimele pregatiri pentru evenimentul care va avea loc la 28 noembrie, la Cernauti.

In ziua mult asteptata, in sala marelui sinod de la Resedinta Mitropoliei din Cernauti are loc Congresul National al Bucovinei. Sunt prezenti alaturi de cei 74 de membri ai Consiliului National Roman, 6 delegati ai comunitatii poloneze, 7 ai comunitatii germane, 13 locuitori din satele ucrainiene. Congresul a fost onorat de prezenta in sala a reprezentantilor Basarabiei (alipita deja la Romania din 27 martie 1918) Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Ion Buzdugan si Grogore Cazacliu, reprezentantii romanilor din Transilvania si Ungaria, Gheorghe Crisan, Victor Deleu si Vasile Osvada, precum si reprezentantii armatei romane, in frunte cu generalul Zadic.

Lucrarile, conduse de Iancu Flondor, au inceput cu un comunicat al prof. Ion Nistor despre anii de ocupatie a Austriei a Bucovinei, dupa care raprtorul a solicitat Congresului sa adopte motiunea propusa. Au urmat declaratii de sustineresi sprijinire a demersului de unire cu Romania facute de reprezentantul delegatiei poloneze, Stanislaw Kwiatkowski si cel al delegatiei germane, prof. Alois Lebouton. Declaratia Congresului General al Bucovinei, care hotara “Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei, in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu Regatul Romaniei a fost citita de Iancu Flondor si aprobata de Congres. Astfel se confintea Unirea Bucovinei cu Patria mama, la 28 noembrie 1918. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. In ziua de 29 noembrie 1918, o delegatie a Congresului General al Bucovinei condusa de Iancu Flondor pleca la Iasi pentru a inmana solemn regelui Ferdinand si guvernului Romaniei actul de unire a Bucovinei cu Romania. Din delegatia de 15 persoane faceau parte printre altii mitropolitul Vladimir Repta, Ion Nistor, Dionisie Bejan, Radu Sbierea, Gheorghe Sandru, Octavian Gheorghian, Vasile Bodnarescu, Stanislaw Kwiatkowsi, etc. A urmat apoi deplasarea la Bucuresti cu trenul special, in care se mai aflau familia regala, guvernul Romaniei, dar si comanda armatei romane. O alta aliniere fericita a planetelor pentru poporul roman, a facut ca primirea familiei regale, a guvernului roman, a delegatiei bucovinene sa aiba loc la 1 decembrie 1918, chiar in ziua in care la Alba Iulia Transilvania si Banatul intregeau Romania Mare.

Unirea Bucovinei de la 28 noembrie 1918 a fost confirmata prin Decretul-lege nr 3744/1918, semnat la 18 decembrie 1918 de regele Ferdinand. Tot in aceasta zi regele semna si Decretul-lege nr 3745/1918, prin care se reglementa administrarea Bucovinei si se numeau in functia de ministru secretar de stat fara portofoliu pentru Bucovina a celor doi lideri ai miscarii de unificare. Iancu Flondor avea resedinta la Cernauti, iar Ion Nistor la Bucuresti. Cele doua decrete au intrat in vigoare la data publicarii lor in Monitorul Oficial, la data de 2 ianuarie 1919.

Aici se incheia marele si rapidul effort depus de romanii din Bucovina pentru revenirea lor la Patria Mama.

Oricat m-as considera eu de destept nu as fi putut termina acest articol daca nu as fi apelat la lucrarile despre Unirea Bucovinei scrise de Radu Economu, Flavius Catalin Siulescu.

Ar mai trebui vorbit si despre eforturile Romaniei in anii 1919-1920, pentru comfirmarea, prin dure tratative diplomatice a granitelor obtinute prin vrerea populatie in anul 1918, ca si despre scurta prezenta in componenta Romaniei, doar 22 de ani, a Bucovinei intregi. Iar ca o ironie a sortii demersurile nereusite ale deputatului Aurel Onciul de impartire a Bucovinei pe criterii etnice intre Romania (sudul Bucovinei) si Ucraina (nordul Bucovinei) au fost realizate de Uniunea Sovietica in iunie 1940. O fi stiut el ceva atunci?

Dar despre Bucovina dupa Unirea cu Patria Mama, intr-un nou episod.

Branesti, 16 octombrie 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 407 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI