ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 29.11.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
NOV-2018
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 8 MIN

Palatul Cantacuzino - București, Muzeul Naţional “George Enescu”

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Dacă am vizitat două dintre cele trei grandioase construcții lăsate posterității de prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul) - Palatul "Micul Trianon" - Florești și Castelul Cantacuzino - Bușteni - credeți că am fi ratat ocazia de a o vizita și pe cea de-a treia? Nu. Cu atât mai mult cu cât aceasta se află în București, orașul în care locuim și noi. Am trecut adesea pe Calea Victoriei unde - la numărul 141 - o clădire minunată, bogat ornamentată, te face s-o privești admirativ oricât de grăbit ai fi. "Casa cu Lei" cum a mai fost denumit Palatul Cantacuzino din București, cu o intrare monumentală străjuită de doi lei, adăpostește în prezent Muzeul Național "George Enescu", precum și alte câteva instituții a căror activitate este în strânsă legătură cu viața muzicală.

Vizita la Muzeul Național "George Enescu" se dorea și ea un pas în completarea unui întreg - casele memoriale "George Enescu". Văzuserăm de curând Vila Luminiș - Sinaia, iar acum, după vizitarea Muzeului Național "George Enescu" - București, nu ne mai rămâne decât Casa Memorială Rosetti - Enescu de la Tescani, la 37 km de Bacău.

Actualmente, în cadrul Muzeului Naţional "George Enescu" - București se poate vizita (de Marți până Duminică între orele 10.00 - 17.00, cu ultima intrare la 16.30), doar expoziția permanentă din Palatul Cantacuzino, cu cele câteva săli dedicate marelui maestru, nu și Casa memorială "George Enescu" (aflată în spatele palatului).

Taxa de vizitare este: 5 lei/persoană - adulți, 2,5 lei/persoană - pensionari, 1,25 lei/persoană - elevi şi studenţi. De menționat că în data de 26 a fiecărei luni accesul este gratuit pentru toate categoriile de vizitatori. Dacă data de 26 este într-o zi în care muzeul este închis (Luni), gratuitatea se oferă în ziua imediat următoare. Am aflat toate aceste amănunte marți, 27 noiembrie 2018, când am ajuns acolo, așa încât am fost surprinși când portarul, amabil, ne-a spus: "Poftiți, intrarea este liberă!" Am mulțumit, apoi am întrebat dacă primim papucei protectori ai pardoselilor și în ce condiții este permis fotografiatul. Așadar, pot informa pe eventualii cititori, amatori de o vizită la Muzeul Naţional "George Enescu" - București, că aici nu se practică supraîncălțarea vizitatorilor și că pentru fotografiile cu telefonul nu se percep taxe.

Palatul Cantacuzino - București

Din punctul meu de vedere, Palatul Cantacuzino din Calea Victoriei, nr. 141, este cea mai frumoasă construcție din București. Înălțat în numai doi ani (1901-1903) de prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino - Nababul - unul dintre cei mai bogați oameni ai României acelei perioade, (fost primar al Capitalei, prim ministru și şef al Partidului Conservator), ansamblul a fost realizat după proiectele arhitectului Ioan D. Berindei în stilul baroc francez al epocii Ludovic al XVI-lea. Decorarea palatului a necesitat trei ani și a dat de lucru celor mai apreciați artiști ai vremii. G. D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu şi Arthur Verona s-au ocupat de pictură, Emil Wilhelm Becker de sculpturi și ornamentaţii sculptate, iar Casa Krieger din Paris de decorarea interioară (tapiserii, candelabre, aplice, vitralii).

Faţada atrage privirile din orice parte ai veni, dar dacă - impresionat de încărcătura decoraţiei sculptate - vei pătrunde în curte și vei da ocol palatului, vei observa că nu doar fațada este impresionantă. Cladirea are patru nivele - demisol, parter înalt, un etaj și o mansardă bogat decorată în jurul lucarnelor. Deasupra intrării, frontonul etalează emblema princiară a familiei Cantacuzino. Ferestrele sunt mari, în arc de cerc la parter și dreptunghiulare la etaj. Stucaturile cu îngerași, cu chipuri omenești sau cu motive florale, precum și șirul de balconașe din fier forjat, dau o notă cu totul deosebită fațadei.

Somptuoasa intrare, cu o scară înaltă, străjuită de doi lei, este protejată de o copertină în stil Art Nouveau, stil foarte apreciat în epocă. Dacă veți da ocol clădirii - trecând peste faptul că veți descoperi multe zone care ar necesita lucrări de reparații - veți remarca frumusețea scărilor rotunjite și a micilor decoruri sculptate. În spatele palatului, frumoasă cândva, încă mai dăinuie o construcție, se pare o clădire administrativă în vremea Nababului. După moartea acestuia, în 1913, palatul a trecut în posesia fiului său Mihai Cantacuzino şi a soţiei lui, Maria Rosetti-Tescanu.

În interior, nu am vizitat decât câteva încăperi, cele în care se află Expoziția permanentă "George Enescu". În prezent, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, redacțiile unor publicații muzicale și alte firme își au sediile în palat.

Muzeul Naţional "George Enescu" - București

Amenajat în 1956, Muzeul Naţional "George Enescu" este amplasat într-un spațiu de mare frumusețe, în Palatul Cantacuzino. Casa Memorială "George Enescu", clădirea din spatele palatului, în prezent este închisă. Poate fi admirată doar din exterior, cu scările ei frumoase, dar șubrezite și susținute acum cu grinzi de lemn. Cine știe dacă se vor găsi vreodată bani pentru consolidare, renovare și reintroducere a Casei Memoriale "George Enescu" în circuitul turistic? Deocamdată trebuie să ne mulțumim cu Expoziția permanentă din incinta Palatului Cantacuzino.

Organizată în trei săli, Expoziţia permanentă a muzeului prezintă cronologic fotografii, manuscrise, partituri ale lucrărilor enesciene, diplome, decoraţii, desene, busturi, instrumente muzicale - două piane, dar și vioara pe care Enescu a primit-o cadou la vârsta de 4 ani. Ochelarii, un costum de scenă (frac), precum și costumul de membru al Academiei Române (frac, sabie și bicorn), prețioase cadouri primite cu ocazia unor concerte în străinătate sunt doar câteva dintre obiectele personale ale maestrului expuse în muzeu. Mai pot fi văzute documente legate de viaţa şi activitatea muzicianului, iar în două vitrine, lângă pian, masca mortuară şi mulajul mâinilor artistului. În sala 2, o vitrină întreagă etalează decorații românești și străine oferite lui George Enescu de-a lungul carierei sale, iar alături, pe două file - în română și engleză - sunt înscrise câteva detalii referitoare la acestea.

De asemenea, în expoziție se mai pot vedea numeroase afise și spicuiri din presa vremii relatând despre activitatea și succesele muzicale ale maestrului. Vizitatorii pot ajunge și în mica sală de audiții, frumoasă ca cea mai aleasă dintre bijuterii, în care periodic au loc concerte.

Cei care doresc să vadă Expoziția permanentă de la Muzeul Naţional "George Enescu", până a ajunge personal acolo, pot accesa acest film de prezentare.

George Enescu la Palatul Cantacuzino

Care este legătura dintre George Enescu marele nostru muzician - violonist, pianist, dirijor, compozitor, profesor - cu Palatul Cantacuzino și familia Cantacuzinilor, cred că știe tot românul. Pentru întregirea subiectului tratat în acest articol se cuvin totuși câteva precizări.

După moartea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul), în 1913, palatul a trecut în posesia fiului său Mihai Cantacuzino şi a soţiei acestuia Maria Rosetti-Tescanu care - după decesul prematur al soţului (1929) - se va recăsători, în 1937, cu George Enescu. În 1945-1946, Enescu și soția sa - unica moștenitoare a ansamblului arhitectural Cantacuzino - vor locui în clădirea din spatele palatului, clădire destinată iniţial personalului administrativ și devenită ulterior Casa memorială "George Enescu". Nu știu dacă se mai află ceva în această casă. Cum spuneam, de mai bine de un an, Casa memorială "George Enescu" este închisă pentru publicul vizitator. Se vizitează doar expoziția din palat.

Final…

După ce am terminat turul prin cele trei încăperi ale expoziției, admirând încă o dată toate obiectele care amintesc de cel mai mare muzician român și din nou admirând decorațiunile pereților și ale tavanelor încăperilor din palat, înainte de plecare am achiziționat o broșură în care se prezintă amănunțit viața și activitatea muzicală a marelui Enescu. Nu intenționez să intru în amănunte, dar pentru că mi-au plăcut foarte mult, redau câteva fragmente:

Considerat a fi un copil-minune, micul Jurjac (aşa cum îi spuneau familia şi cei apropiaţi) visa să devină compozitor încă de la vârsta de 5 ani: "Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor", îi declara mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio.

La vârsta de 3 ani a avut una dintre experienţele muzicale hotărâtoare, când a auzit întâmplător, pentru prima oară, un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal. Impresionat de ceea ce auzise, copilul a încercat a doua zi să imite instrumentele tarafului: vioara printr-un "fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn" (Amintirile lui G. Enescu, de B. Gavoty), ţambalul cu ajutorul unor beţe de lemn, iar naiul, suflând printre buze.

Primele noţiuni muzicale le primeşte de la tatăl său, la vârsta de 4 ani. Văzând preocuparea pentru arta sunetelor, părinţii îi dăruiesc viitorului muzician o mică vioară cu trei coarde. Supărat că nu este luat în serios şi că nu a primit o vioară adevărată, copilul aruncă jucăria în foc. Abia după ce primeşte vioara mult visată, începe să cânte după ureche, pe o singură coardă, cu un singur deget, melodii auzite în sat.

Ce a urmat, cum a urmat..., dacă sunteți interesați, căutați informații pe internet!


[fb]
---
Trimis de iulianic in 29.11.18 11:16:38
Validat / Publicat: 29.11.18 16:02:06
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.

VIZUALIZĂRI: 1313 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

18 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Palatul Cantacuzino - București, Muzeul Naţional "George Enescu". Fațada.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 41600 PMA (din 31 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

18 ecouri scrise, până acum

iulianicAUTOR REVIEW
[29.11.18 11:35:30]
»

@webmaster: Vă rog, atașați

https://www.youtube.com/watch?v=bZ1X8ieSjOM

Mulțumesc!

webmasterX
[29.11.18 15:59:20]
»

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Alte muzee ale Bucureştiului, BUCUREȘTI" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: BUFFER CĂLĂTORIE]

--

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

webmasterX
[29.11.18 17:06:32]
»

Mutat în rubrica "Palatul Cantacuzino și Muzeul Naţional George Enescu, BUCUREȘTI" (nou-creată pe sait)

webmaster26
[29.11.18 17:33:16]
»

@iulianic: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

iulianicAUTOR REVIEW
[29.11.18 17:45:52]
»

@webmaster26: Da, este OK!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
liviu49
[29.11.18 18:26:37]
»

@iulianic: Da' stiu ca in seara asta am bafta de primul ecou!

Cladirea este, si dupa parerea mea, cea mai frumoasa cladire din Bucuresti. Si e prima data cand recunosc cinstit acest lucru si mai gasesc pe cineva care imi da dreptate.

In anul 1969, la STACO, la cursul de istoria arhitecturii, profesorul nostru, arhitectul Justin Vladescu, ne-a dus, mai ca era la doi pasi de noi, sa vizitam aceasta cladire. Din pacate am vizitat-o numai pe exterior, pentru ca inauntru, cu toate insistentele sale, nu am putut vedea nimic.

Respectivul profesor, ne-a plimbat prin curte cam doua ore (o ora academica) si ne-a tot vorbit de cladire asa de convingator ca pe foarte multi ne-a entuziasmat aceasta cladire, pe care nimeni dintre noi nu o vedea pentru prima oara. I-am ramas recunoscator acestui dascal pentru felul in care ne-a invatat invatat istoria arhitecturii romane si multe din lucrurile pe care le stiu i le datorez.

Desi am mai trecut de multe ori pe langa cladire, pana in anul 1995, cand lucram la IPIPS Bucuresti, pe Calea Victoriei, nu am mai avut timpul si, de ce sa nu recunosc, tentatia de a vizita macar Muzeul Enescu.

Iti multumesc pentru aceasta bucurie pe care mi-o faci cu acest articol.

Numai bine si calatorii placute!

webmaster
[29.11.18 18:35:53]
»

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

===

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Radu Tudoran
[29.11.18 20:07:52]
»

Cred ca mai este un muzeu George Enescu si langa Dorohoi. L-am vizitat cand eram mai tanar.

iulianicAUTOR REVIEW
[29.11.18 20:50:04]
»

@webmaster: Mulțumesc!

@Radu Tudoran: Da, știam că mai există o modestă Casă Memorială "George Enescu" în Liveni, satul în care s-a născut și care astăzi îi poartă numele. Enescu n-a locuit acolo mult timp, dar locul e important pentru noi, pentru istoria muzicii, pentru că acolo s-a manifestat de foarte timpuriu talentul de muzician al marelui Enescu. Dacă vom ajunge vreodată și în acel îndepărtat colț al României, cu siguranță nu vom ocoli Casa Memorială "George Enescu". De altfel Județul Botoșani - în care nu am ajuns încă niciodată - are multe de arătat.

iulianicAUTOR REVIEW
[29.11.18 21:09:24]
»

@liviu49: Mă bucur că articolul meu a reînviat frumoase amintiri pentru tine. Pentru fiecare dintre noi întoarcerea la vremurile tinereții este o mare bucurie.

Eu nu mă pricep la arhitectură, dar am un oarecare simț al frumosului care vibrează puternic în mine ori de câte ori trec pe lângă o construcție deosebită. Mi-ar fi plăcut să iau parte la lecția de istorie a arhitecturii desfășurată în curtea Palatului Cantacuzino. Cu siguranță, aș fi înțeles mai multe lucruri decât am înțeles acum, privind pur și simplu niște pereți frumoși. Din păcate, trecerea timpului își pune tot mai serios amprenta pe zidurile exterioare. Chiar și în interior, în sălile care se vizitează - adică în cele alocate muzeului - am observat din loc în loc, pe decorațiuni, lipite bucățele mici de hârtie. Am dedus (nu știu dacă chiar foarte bine) că acelea sunt porțiuni care cer o grabnică renovare.

Mulțumesc pentru ecou și îți doresc numai călătorii frumoase în viitor! Poate chiar și la Palatul Cantacuzino - Muzeul Național "George Enescu".

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
mihaelavoicu
[29.11.18 22:34:04]
»

Dragă Iulia, jos pălăria! Ești un mare ”enescolog AFA”.

Dar cu acel, nu ne mai rămâne decât Casa Memorială Rosetti - Enescu de la Tescani, la 37 km de Bacău, , nu cred că s-a terminat ”Suita Enescu”. Te rog, dacă tot stai în București, fă o vizită și fotografiază monumentul funerar al Nababului din Cimitirul Bellu. Te descurci tu, îl găsești. Trage un rev. despre ce este acolo, că ai ce spune. Oho... și încă câte altele...

Dar, acelnu ne mai rămâne decât Casa Memorială Rosetti - Enescu de la Tescani, la 37 km de Bacău, stai așa că tot nu s-a încheiat. Mormântul marelui Enescu din Pere Lachaise, Paris, unde odihnește alături de Maruka lui.

Dacă vei continua cu mausoleul, amintește de mormântul său și eu te voi premia adăugând o poză, în cazul când nu ai vreo una.

Te îmbrățișez!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
doinafil
[29.11.18 23:50:06]
»

@iulianic:

Am vizitat „Casa cu Lei” - cum i se mai spune Palatului Cantacuzino - cred că prin 2005. Mi-am luat atunci concediu de odihnă tocmai pentru a descoperi locuri și clădiri pe care mi le doream de mult să le văd.

Atunci am avut bucuria să merg la Mogoșoaia (să văd Palatul în stil Brâncovenesc, unde scriitorii români se retrăgeau să scrie), la Buftea, (să văd Palatul Stirbey - unde regina Maria își petrecea, uneori, timpul), la Mânăstirea Pasărea, Căldărușani și-n alte locuri renumite.

Spre bucuria mea am văzut în interior casa din spate, unde - pentru o perioadă au locuit soții Enescu, cred că după naționalizarea casei, impusă de comuniști.

Mi-a fost dat să văd acolo simplitatea în care au fost obligați să trăiască pentru o perioadă, de necrezut, parcă, după ce Maruca trăise în lux, ca noră a Nababului.

Am văzut acolo obiectele de strictă necesitate ritualului toaletei de dimineață a ambilor soți -băi mici, separate -desigur, patul, dulapul de haine, scaunul și masa mică - la care mai compunea muzicianul, ce să-ți mai spun?! Cuvântul potrivit ar fi că acea simplitate m-a „izbit! ”. Acolo am avut voie să fotografiez, și-am făcut poze.

În Palat am intrat și l-am vizitat, însă, la acea vreme fotografiatul cu aparatul era taxat cu o sumă destul de mare, care mai că m-a speriat, și am renunțat. Pentru filmat plata era de peste 200 lei, parcă!

Felicitări pentru articol și poze! Am votat cu drag!

mihaelavoicu
[30.11.18 00:17:19]
»

@doinafil: Cuvântul potrivit ar fi că acea simplitate m-a „izbit!

Simplitatea înseamnă libertate sunt cuvintele marelui Enescu. Când îmi este mai greu și mă încurc de țoale prin casă, îmi amintesc de Enescu, câtă dreptate a avut!

iulianicAUTOR REVIEW
[30.11.18 11:00:16]
»

@mihaelavoicu: Mulțumesc pentru aprecieri!

Da, "Suita Enescu" nu se termină cu cele trei case în care a locuit muzicianul - temporar, pentru că un artist ca el are o viață mai aparte. Casa din satul natal este trecută pe listă, dar cine știe când îi va veni rândul? Casa Memorială Rosetti - Enescu de la Tescani este mai în drumul nostru spre Moldova copilăriei mele, de aceea sper că ne va fi mai ușor să ajungem acolo. Cât despre mormântul lui Enescu din Pere Lachaise… nu știu ce să spun. La Paris încă nu am ajuns.

Referitor la celălalt aspect - vizita la Cimitirul Bellu. Știu, n-ar fi o problemă să găsesc monumentul funerar al Nababului. Am fost de mai multe ori la Cimitirul Bellu, iar în primul meu an de AFA, am și scris un review așa cum m-am priceput. Este vorba despre Bellu - orașul celor dispăruți, articol care a stârnit mare vâlvă la vremea respectivă. S-a lăsat cu câteva cartonașe de penalizare, precum și cu închiderea firului de discuții care deraiase destul de mult.

iulianicAUTOR REVIEW
[30.11.18 11:50:30]
»

@doinafil: Mulțumesc pentru aprecieri!

Într-adevăr, Bucureștiul are multe de arătat celor care doresc să se întoarcă pentru câteva momente în trecut. Și împrejurimile lui abundă de obiective interesante. Palatele Bucureștiului, fiecare cu povestea sa, cu personajele sale, sunt ca niște filme... adevărate.

… am văzut în interior casa din spate, unde - pentru o perioadă au locuit soții Enescu, cred că după naționalizarea casei, impusă de comuniști.

Din câte știu, Enescu și soția lui au locuit în casa din spatele Palatului Cantacuzino în 1945-1946, în anul următor plecând pentru totdeauna la Paris. Unele scrieri spun că Maruca - ultima moștenitoare a domeniului din București - a donat totul statului român. În ce condiții s-a înfăptuit acest lucru… nu știm, dar aproape știm. Cert este că locuința lui Enescu de la Palatul Cantacuzino este astăzi abandonată și - din cauza rezistenței sale slăbite - nu mai poate fi vizitată.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
doinafil
[30.11.18 11:58:04]
»

@mihaelavoicu: Așa e, Mihaela! Aș adăuga că mai înseamnă și frumusețe!

Și eu mă „împiedic”, câteodată, prin casă, dar nu de țoale vechi, ci de suveniruri adunate de pe unde am umblat. Închipuie-ți că am adus într-o casă ce am adunat, fiecare separat (eu și Mihai, înainte de a ne stabili la el). Aș mai renunța la unele din ele, daaaaar, mi-s dragi și-mi stârnesc amintiri plăcute despre locurile acelea.

Ba, mai mult, de pe unde mai mergem acum, împreună, tot mai cumpăr câte un lucru frumos, pe care nu prea mai am unde să le pun.

Mulțumesc pentru că ai citit ecoul meu!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
doinafil
[30.11.18 12:06:16]
»

@iulianic: Cred că ai dreptate, nu am făcut „săpături” pe net să aflu mai multe!

Cum s-a făcut „donația” Palatului către comuniști, bănuim!

De aceea au concediat personalul de-acolo și s-au mutat ei. Naționalizarea cred că s-a făcut mai târziu.

Mulțumesc pentru răspuns!

mihaelavoicu
[30.11.18 15:55:46]
»

@iulianic: Am citit reviewul cu Cimitirul Bellu. Superb! Am aflat că autorul bustului lui Benvenitto Celini de pe Ponte Vechio Florența, Rafaello Romanelli, are lucrări în cimitirul Bellu, dar că este și înmormântat acolo. Eu zic, dar uite că acest ultim amănunt, nu-l mai rețin exact, dacă este sau nu înmormântat la Bellu, pentru faptul că cititind, mă gândeam la ce spui tu acum, cum că au fost discuții contadictorii. Oamenii sunt diferiți și foarte bine că ecourile unora au dispărut. O curățenie din când în când, nu strică.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, iulianic, liviu49, mihaelavoicu, Radu Tudoran
Alte impresii din această RUBRICĂPalatul Cantacuzino și Muzeul Naţional George Enescu:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.072701930999756 sec
    ecranul dvs: 1 x 1