Drumul Comorilor - O minunatie de drum

TIPĂREȘTE

Fiind un mare fan al Bucovinei am avut ocazia sa parcurg de mai multe ori traseul de la Pojorata la Cabana Rarau si o singura data sa parcurg intreg traseu urcand dinspre Chiril spre Cabana Rarau si apoi sa l cobor spre Pojorata.

Acest drum a fost inceput in cursul anului 1989 dar a fost destul de rapid abandonat. Ulterior el a fost finalizat, asfaltat in totalitate si dat in folosinta in luna septembrie 2014. Acest traseu leaga Valea Bistritei de Valea Moldovei si ajunge in punctul cel mai inalt la cca 1400 m altitudine in apropierea Cabanei Rarau (actualmente Hotel Alpin). De aici in zilele frumoase se poate urca spre Piatra Soimului si Pietrele Doamnei.

Am descoperit acest traseu absolut intamplator. Era la inceputul lui septembrie 2014 si fiind in Bucovina ne-am propus sa urcam pe Rarau. Am aflat astfel ca traseul vechi pe care il stiam cu urcare din Campulung Moldovenesc nu mai era practicabil dar ca exista un alt traseu din Pojorata. Am urcat pe acest drum si am foat surprinsi de frumusetea si spectaculozitatea lui. Cu o oarecare frica l-am comparat cu fratii mai mari Transfagarasanu si Transalpina. Dupa ce l am parcurs de mai multe ori dar mai ales dupa experienta de azi mi am dat seama ca nu am gresit.

Portiunea care porneste din Pojorata este un drum impecabil cu o vizibilitate foarte buna, un traseu care unui sofer cu oarece experienta nu i poate ridica probleme. Portiunea de drum de la Rarau spre Valea Bistritei beneficiaza de asemenea de un asfalt foarte bun dar drumul este foarte ingust, cu multe curbe foarte stranse si trebuie abordat cu mai multa prudenta.

Am avut ocazia sa parcurg din nou portiunea de la Pojorata pana la Varful Rarau astazi. Am pornit de jos de la 3 grade si fara niciun fir de zapada. Dupa primii kilometri a inceput sa apara si zapada care pe masura ce urcam devenea tot mai mare. Pe sosea se vedea ca fusese imprastiat material antiderapant dar in zonele umbroase se forma gheataTemperatura scadea mereu pana spre -5 grade in varf... Am continuat sa urcam si nu am avut ce regreta. Cand am ajuns sus eram efectiv deasupra norilor iar in fata ni se arata o priveliste de ni se taia rasuflarea.

La sfarsitul acestui foarte scurt periplu in Bucovina m-am intors cu sufletul incarcat de bucurie. Nu avem nevoie sa mergem la mii de kilometri pentru a admira peisaje de vis, sunt chiar aici langa noi. Trebuie insa sa invatam sa le promovam si sa le vindem altora.

---

VIZUALIZĂRI: 1014 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI