Smilovene, gazdă ospitalieră într-un oraş-muzeu

TIPĂREȘTE

Situată la poalele Munţilor Sredna Gora, pe valea râului Topolniţa, la 90 km.de Plovdiv şi la 100 km.de Sofia, Kopriviştiţa este un oraş muzeu care conservă un bogat patrimoniu cultural şi istoric, păstrând mare parte din atmosfera romantică, specifică Renaşterii Naţionale Bulgare. Una dintre legendele legate de întemeierea acestui prosper orăşel de munte spune că, după ce turcii au cucerit Veliko Târnovo, mai multe familii bogate s-au retras în această zonă ferită de năvălirile otomanilor şi au fondat o nouă aşezare. Cu timpul, Imperiul Otoman a acordat orăşelului Koprivştiţa însemnate privilegii care au dus la dezvoltarea economică a întregii zone, la înflorirea meşteşugurilor şi a negoţului. Bandele de tâlhari, atrase de prosperitatea Kopriviştiţei, au jefuit şi incendiat oraşul de mai multe ori, de fiecare dată locuitorii Kopriviştiţei găsind resursele necesare pentru a ridica din cenuşă o aşezare mai frumoasă şi mai bogată.

Kopriviştiţa reprezintă pentru poporul bulgar simbolul luptei de eliberare de sub îndelungata stăpânire otomană. Revolta antiotomană din aprilie-mai 1876, înăbuşită în sânge de armata Imperiului Otoman, a izbuncnit la Kopriviştiţa. În oraş s-au păstrat câteva case ale eroilor bulgari, transformate astăzi în muzee memoriale.

Casele vechi din Kopriviştiţa, clădite pe la jumătatea secolului al XIX-lea, dovedesc prosperitatea familiilor care le-au construit. Sunt case trainice, cu parter înalt din piatră şi etaj zugrăvit în culori vii. Străduţele pietruite din Kopriviştiţa, cu fântâni şi poduri arcuite din piatră, seamănă izbitor de mult cu cele din cartierul vechi al oraşului Plovdiv. Aceleaşi case frumoase, viu colorate, cu ferestre mari şi obloane din lemn, înconjurate de ziduri groase din piatră, având la parter câte o mehana, cafenea ori câte un cochetă prăvălie cu obiecte de artizanat... La Plovdiv suntem într-un oraş mare, totul este mai înghesuit, mai aglomerat în timp ce la Kopriviştiţa, casele au grădini, pot respira, îşi pot etala mândre frumuseţea.

Multe case vechi, restaurate cu grijă, au fost transformate în pensiuni cu condiţii bune de cazare şi preţuri convenabile. Noi am poposit o singură noapte în orăşelul de poveste în care timpul pare a sta în loc, mult prea puţin pentru a-i cunoaşte istoria şi a savura din plin atmosfera romantică a locului...

Gazdă ospitalieră ne-a fost hotelul Smilovene, aflat pe Uliţa Bor nr. 7, la poalele pădurii de pini ce mărgineşte oraşul, în apropiere de râul Byala, afluent al Topolniţei. Hotelul Smilovene se află la marginea oraşului, la capătul drumului asfaltat care se opreşte chiar în faţa hotelului. Se poate ajunge uşor în centrul Kopriviştiţei, într-o plimbare plăcută pe uliţele pietruite, mărginite de case mari, viu colorate. Podul de piatră peste râul Byala, cunoscut sub numele Parva Puşca, se află la mică distanţă de hotel. La 20 aprilie 1876, pe acest pod a fost tras primul foc de armă care a aprins revolta antiotomană din aprilie. Destul de aproape, la distanţe aproximativ egale, sunt două muzee: Casa poetului Dimcho Debelianov şi Casa revoluţionarului Todor Kableshkov, important lider al luptei de eliberare de sub dominaţia otomană. Frumoasa pensiune Bonchova Guest House, despre care ne-a scris Ţestosu, se află ceva mai jos de hotelul Smilovene.

Hotelul Smilovene este nou, construit în stilul Renaşterii Bulgare, cu parter înalt din piatră şi un singur etaj, zugrăvit într-o nuanţă caldă, roz pal. Pentru că ne aflăm într-un oraş-muzeu, ocrotit prin lege, toate pensiunile şi hotelurile noi au fost clădite în deplină armonie cu istoria şi tradiţia locului.

Turiştii cazaţi la Smilovene au la dispoziţie o mică parcare gratuită, chiar în faţa hotelului. Din stradă, urcăm câteva trepte de piatră până la poarta grea din lemn masiv. Dincolo de poartă, păşim într-o curte mică, pietruită, pustie şi întunecată la început de noiembrie când am ajuns noi la Smilovene. În timpul verii, curtea care desparte cele două corpuri ale hotelului se transformă într-o terasă decorată cu flori şi obiecte tradiţionale, cu măsuţe la care turiştii pot mânca sau bea o cafea, la aer curat de munte.

Recepţia şi restaurantul se află în corpul din strânga, la parter. Îmediat ce am ajuns, am primit cheia camerei noastre, situată în corpul din dreapta, prin urmare ca să ajungem la restaurant trebuia să traversăm micuţa curte pietruită. Hotelul Smilovene nu este mare, are 19 camere cu pat matrimonial sau cu paturi separate şi un apartament cu şemineu în living. Doar câteva dintre camerele de la etaj au balcoane. Specială este Odaia Albastră, amenajată ca o cameră de oaspeţi dintr-o casă de oameni înstăriţi din Kopriviştiţa secolului al XIX-lea, mai mare decât toate celelalte camere, zugrăvită într-un albastru puternic, cu multe ferestre cu perdele frumoase şi draperii grele de catifea.

Ni s-a repartizat o cameră la etaj, spaţioasă, luminoasă, cu ferestre pe două laturi ale încăperii şi balconaş cu vedere spre stradă. Foarte curat, aerisit, caloriferele fierbinţi... am fost încântată! În tot hotelul, turiştii au acces gratuit la internet wireless. Prietenele noastre care au fost cazate la parter n-au fost la fel de mulţumite, camerele nu au balcon, ferestrele sunt mai mici... au rugat să li se schimbe camera şi în cele din urmă, toate problemele s-au rezolvat.

Uşa camerei se deschide cu cheie obişnuită, agăţată cu sfoară de o mică talangă metalică pe care este trecut numărul camerei. Pe cât posibil, la Smilovene se încearcă îmbinarea confortului modern cu tradiţia... eu cred că au reuşit foarte bine! Mobila este confecţionată din lemn masiv, camera este pardosită cu duşumea lăcuită, tavanul are lambriuri din lemn, pereţii sunt proaspăt zugrăviţi într-o nuanţă caldă,galben-pai.

Pat matrimonial mare cu două noptiere, saltea bună, pilote şi perne confortabile, aşternuturi albe, uşor apretate... linişte deplină în timpul nopţii, cum să nu dormi bine? La capătul patului, pe o bară din lemn sunt agăţate două perne mari cu motive tradiţionale, cu rol decorativ dar şi practic (înlocuiesc tăblia patului). Mai multe prosoape albe, pufoase din bumbac de bună calitate, aşteptau împăturite pe cuvertura patului. În cameră se mai află un pat mic, de o persoană, potrivit pentru un copil, suportul de bagaje şi un dulap cu două uşi în care se găsesc perne şi pături de rezervă. Pe birou este aşezat un televizor model vechi, pentru noi doar un simplu obiect de decor. Sub birou se află minibarul.

Covoraşele ţesute în casă, cu motive populare, perdeluţele crem din in tivite cu danteluţă, strânse cu fundiţe, oglinda cu ramă de lemn asortată cu mobilierul, corpurile de iluminat electric obţinute din lămpi cu gaz întregesc atmosfera delicată, romantică. Nu sunt draperii, cei care vor întuneric-beznă pot închide obloanele grele, din lemn. Nu este cazul meu... mie îmi place lumina!

Baia, dotată cu cabină de duş, este foarte mică dar curată, cu gresie şi faianţă în nuanţe plăcute, cu instalaţii sanitare care funcţionează bine. Am avut uscător de păr, săpun lichid, hârtie, baia nu are fereastră de aerisire dar ventilatorul este eficient... n-am niciun motiv să mă plâng.

Am mâncat seara la restaurantul hotelului, numit Bela Rechka, o mehana autentic bulgărească cu muşcate înflorite în ferestre, podea pietruită şi mese din lemn acoperite cu ştergare colorate. Toţi oamenii care lucrează la Smilovene, începând cu proprietara hotelului, sunt amabili, calzi, primitori, mâncarea a fost teribil de gustoasă, am petrecut o seară frumoasă alături de prieteni la Bela Rechka. Dimineaţa am revenit pentru micul dejun care a fost simplu, dar însoţit de un zâmbet şi de o vorbă bună ne-a mers la suflet. Scovergi calde pudrate cu zahăr, ayran şi o cafea bună, pentru mine a fost suficient... cei care-şi doreau un mic dejun consistent, au fost un pic dezamăgiţi.

Smilovene oferă condiţii de cazare excelente pentru un hotel de 2 stele. Nu mă pricep la astfel de clasificări dar, după mine, ar merita cu prisosinţă încă o steluţă. Curat, confortabil, decorat în stil tradiţional, îşi primeşte oaspeţii ca pe cei mai buni prieteni, veniţi de departe. Preţul unei camere duble cu pat matrimonial este rezonabil, 30 euro pe noapte, mai scumpe fiind apartamentul şi Odaia Albastră.

Îmi doresc să revin cândva la Kopriviştiţa, un orăşel frumos de munte care îşi respectă istoria şi păstrează cu sfinţenie tradiţiile. Dacă se va întâmpla, voi alege cu siguranţă hotelul Smilovene. Să vă spun un secret... mi-a rămas gândul la Odaia Albastră!

---

VIZUALIZĂRI: 537 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI