To Steki Tou Meniou, simplu, ușor de reținut, ușor de găsit

TIPĂREȘTE

Primul popas în cătunul de la munte a fost la... cârciumă. De la acest restaurant încep pietrele mute, începe Parthenonas - vezi impresii. Eu doream la cel renumit, la Paul, dar domnul C s-a oprit unde a văzut mese, turiști, măslini și floricele.

O afacere de familie, într-o casă veche, ridicată din piatră, clădirea adăpostește acest micuț restaurant, o moștenire de familie.

Parcarea este largă, terasa superbă, măslinii încovoiați asigură umbra meselor cadrilate... Acestea sunt din lemn, așezate pe pietriș. Scaunele lemnoase erau în așteptare de turiști, toți cei prezenți au plecat în viteză, habar nu aveam de ce:-?? .

Pe fiecare masă erau niște cutii metalice din care ieșea fum. Ne-am așezat la o masă, sub moșnegii stăpâni acolo de 1000 de ani.

Din senin parcă, a apărut un domn, ne-a salutat, ne-a lăsat meniurile și ne-a zâmbit călduros. :)

Meniul semăna cu un caiețel, fiecare filă era „rurală”, oferta și prețurile erau scrise cu mâna, în greacă, engleză, germană și rusă. Prețurile erau acceptabile, un souvlaki de pui 8 euro, o fripturică de porc 7.80 euro, kebap 7.80 euro, mousaka 7.50 euro, salata grecească 7.5 euro.

M-am mirat, în vârf de munte, în satul părăsit pe jumătate, oferta casei era bunicică și destul de bogată.

N-am apucat să comandăm ceva că ne-au invadat albinele:(. Atunci am înțeles rostul fumului din cutiile metalice, atunci am realizat de au fugit turiștii în interiorul restaurantului. La fel am procedat și noi dar aveam o problemă: țigara:(. Doamna de-a invitat înăuntru, ne-a așezat la o masă retrasă, în stânga restaurantului, departe de restul lumii, ne-a adus și scrumieră :D

Oau, îmi venea să pup albinuțele, nimerisem într-un loc minunat, exact ca la țară, nimic fițos.

Geamurile erau acoperite cu jumătăți de perdeluțe brodate, pereții erau împodobiți cu tablouri de familie, șemineul era împopoțonat cu statuete, diplome, cupe, desene, o pușcă veche stătea-ntr-o rână agățată de șemineu.

Am descoperit și toaletele, erau curate, aveau și consumabile.

Într-un colț era improvizat un mic magazin cu suveniruri.

Fiecare pas prin restasurant era un wow pentru mine. Am admirat coșul cu flori de tei, punga cu cimbru, bufnițele confecționate din resturile copacilor dar și țepoșii arici care păzeau sticla cu rakiu :D.

Nu lipseau nici bibelourile: două familii de animale faceau dragoste pe raft=))

Bucătăria era la vedere, barul la fel.

În celălalt salon mesele se scăldau în soare, aveau fețele albe, iar lângă ele se odihnea o sobă din fontă.

Pardoseala era acoperită cu gresie, zidurile din piatră erau nefinisate, în opinia mea erau perfecte. Pe tocurile din lemn atârnau nestingherite niște vase din alamă.

I-am cerut doamnei permisiunea de a fotografia, a fost foarte drăguță.

Mâncasem o înghețată în Neos Marmaras, domnul C o negresă cu înghețată, nu prea țipa burtica de foame dar totuși, nu puteam rata o gustare de prânz :).

Așa că am comandat un buiurdi, o porție de chifteluțe din brânză, o cafea, o apă la 1.5 l și un pahar cu vin. Foarte gustoase toate, porțiile de mâncare erau micuțe dar au fost sățioase.

Consumația noastră a costat 15 euro, din partea casei am primit și desert, m-am sacrificat eu :) și l-am dovedit.

Familia locuiește acolo și pe timp de iarnă, sunt printre puținii localnici permanenți ai satului.

Doamna ne-a arătat poze cu zăpada din Parthenonas, ne-a invitat acolo și iarna, mi-a spus că totul este foarte frumos.

Cu drag recomand un popas la acest restaurant, poate aveți noroc să nu întâlniți albinuțele și vă puteți relaxa sub măslinii bătrâni.

---

VIZUALIZĂRI: 1928 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI