O nouă vizită în Marele Ducat, un nou restaurant descoperit: Madeira Stuff

TIPĂREȘTE

Și evident, tot întâmplător.

Am vrut de fapt să ajung tot la „Bei de Bouwen”, dar cum aceștia aveau în după-amiaza aia liber...

Din fața hotelului am pornit spre Fondation Pescatore, în apropierea căreia se află noul (pentru mine) Ascensor Panoramic Pfaffenthal cu ajutorul căruia am coborât în orașul de jos, iar de la ușa acestuia făcurăm prima la stânga și ne-am oprit mirați în fața ușii destinației noastre inițiale pe care am găsit programul ăla „ciudat” pentru noi. Din fericire, vis-a-vis am observat o altă cârciumioară - braseria Madeira Stuff.

Ne era foame și mie și colegului cu care eram, așa că am zis: no, hai să-ncercăm!

Și zău că nu ne-a părut rău.

Dar să nu sar peste poveste: intrăm și imediat, din spatele barului, suntem întâmpinați și întrebați cu ce intenții am intrat la ei. Păi... să mâncăm, zic. Bine, dar ce anume: o gustare, sau cina? Cina, adică să mâncăm oarece hrană gătită. Ei, în acest caz, vă rugăm să poftiți în salonul alăturat; aici (adică în încăperea unde se află și barul) e doar pentru un pahar de vorbă, mâncarea o servim dincolo.

Intrăm - salonul, gol. Și nu era nici prea devreme, nici prea târziu... În fine, ospătarul (cu fler de meseriaș) ne invită la o masă în apropierea ferestrei, ne oferă meniurile și se retrage să ne lase să deliberăm în liniște. Salonul e aranjat frumos, la parterul unei case vechi renovate cu mult bun gust; pe fiecare masă o lumânare aprinsă și o muzică în surdină completau ambianța plăcută.

După ceva studiu și reflexie, a revenit să ne întrebe dacă dorim ceva, un aperitiv (și a început să laude el ceva specialități portugheze - din păcate eu nu eram dornic să explorez chiar așa mult gastronomia lusitană) sau orice altceva... Am vrut în final să iau doar un pahar cu vin roșu, iar colegul - o cola.

Am dat și comanda pentru mâncare când a revenit cu băuturile - ne-am decis pentru un mușchi de vită în sos de vin Madera; mai greu a fost să comandăm gradul de „rumenire” a cărnii, dar după o scurtă bâlbâială, ne-am descurcat.

Până să fie gata felul principal, ne-a oferit o gustare din partea casei: un bol cu măsline aromatizate cu maghiran, usturoi și stropite cu puțin ulei de măsline, și un coșuleț cu pâine de casă (din maia) proaspătă. Un deliciu.

După o vreme a sosit și momentul adevărului: felul principal. A venit pe o farfurie mare, aranjată frumos, însoțită de un bol cu cartofi prăjiți și de altul cu salată asortată. Totul bine asezonat și potrivit de sărat, iar combinațiile de gusturi și arome erau perfecte. Ospătarul a revenit după ce ne-a lăsat să gustăm preparatul și ne-a întrebat dacă ne place, dacă e totul în regulă... I-am spus că ne place și suntem chiar încântați.

Între timp, probabil și văzând prin geam că mai sunt unii care mănâncă aici, localul aproape s-a umplut. Și, din câte mi-am putut da seama, și ceilalți clienți au fost foarte mulțumiți de ceea ce au primit.

După ce am terminat și ni s-au luat farfuriile, eram convinși că „rien ne va plus”... Aiurea! Veni colega tipului și ne pune pe masă lista cu deserturi. „Măi, dacă au înghețată, poate iau una” zic eu și m-apuc să citesc lista. Și îmi apare în fața ochilor ispita: „banana Madeira Stuff”, adică o banană flambată cu sos din zahăr de trestie cu frișcă și înghețată. Și suna așa bine că ne-a convins pe amândoi că una din asta e exact ceea ce ne lipsea ca să încheiem frumos o masă delicioasă. Iar când am primit farfuriile cu desertul... am realizat că a fost alegerea perfectă.

La final, am cerut și un digestiv care să mă ajute să prelucrez cele de mai sus...

Am plătit cu cardul; există și wi-fi (neverificat). Personal bine pregătit, amabil, fluent în engleză, franceză, germană și portugheză.

Recomand călduros.

---

VIZUALIZĂRI: 1022 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI