Crampeie de Izmir

TIPĂREȘTE

Turcia, Izmir, Octombrie 2018. Despre Izmir este pretentios sa urc un articol complet. Din doua motive foarte mari si foarte late. Unu, Izmir insusi este un oras “foarte mare si foarte lat” si sunt necesare cateva zile ca “sa il acoperi ceva mai acoperitor” si, doi, eu nu am avut acest timp. Desi abia al treilea oras turc ca populatie este de peste doua ori mai mare ca Bucuresti-ul si de peste 10 ori mai mare decat alte orase din tara noastra.

Regiunea a fost populata inca din perioada preistorica. Vestigii arheologice dovedesc existenta oamenilor aici inca din mileniul VII iH. Pe aceste locuri a existat cetatea greaca Smyrna (sec XI iH). A trecut mai apoi sub ocupatie romana si a fost reconstruita de Alexandru cel Mare. Din secolul al XV-lea Imperiul Otoman a administrat aceste meleaguri. Pot fi vizitate vestigii istorice in acest sens.

In istoria moderna, Republica Turcia fondata de Atatuerk, acum aproape 100 de ani, s-a deschis catre lumea vestica, a renuntat la unele canoane si restrictii religioase, femeile au obtinut drepturi si au un statut egal cu barbatii, turcii au sau pot avea orizonturi largi. Dublarea populatiei tarii nu a dus la saracirea turcilor, chiar daca exista si la ei extreme, pentru ca Turcia s-a dezvoltat fantastic in ultimii 30 de ani si nu numai in industria turismului. Ataturk este indiscutabil simbolul Turciei moderne.

Cele mai populate orase turcesti sunt megalopolisul Istanbul – orasul de pe doua continente, cu o populatie mai mare decat a intregii Romanii, apoi capitala Ankara si pe locul trei Izmir. Populatia Izmir-ului numara peste 4 milioane locuitori in zona metropolitana si peste 3 milioane in cea urbana.

Administrativ orasul Izmir face parte din Provincia Izmir. Aria metropolitana acopera peste 7.000 kmp, iar strict orasul ca. 900 kmp.

Izmir-ul este un port la Marea Egee. Metropola este intinsa in special de-a lungul coastei Golfului İzmir si a deltei raului Gediz.

Centrul Izmirul si polul densitatii turistice este districtul Konak, din care voi povesti in cele ce urmeaza impresiile mele.

Izmirul este un oras cu trafic aglmoerat, in stil turcesc, anume haotic, cu dificultati in a gasi locuri de parcare. Pe placile de identificare auto veti citi indicativul 35 pentru Izmir (Istanbul are 34). Pentru soferii turci, acest 35 spune ceva despre tupeu, despre nerespectarea regulilor de niciun fel, ca si 34 de altfel.

Sa incep cu locurile prin care am avut placerea a ma plimba. La pas, caci acesta este un amanunt important. Mai ales ca am fost cazat in centru, accesul la obiectivele centrale se recomanda a fi facut per pedes.

Prima seara am urmat traseul Hotel Renaissance – Bd. Gazi Osman Pasa – Ataturk Aniti – Cumhuriyet Myd. (str. Republicii) – (aleea) Park Ici Yolu – Alsancak Gundogdu – Ataturk Cd. – Izmir Merkez – Ataturk Aniti – hotel.

La Ataturk Aniti este un rond in care converg mai multe artere de circulatie, dar si aleile de pe malul marii. Rondul este dominat de palmieri inalti, luminati seara. Am inspirat mirosul marii. Batea vantul, se formau valuri, nu foarte mari, dar care se spargeau in malul amenajat. De aici am intrat pe aleile parcului care se intindea in lungul tarmului. Loc clasic de promenada. Tineri liberi stateau pe iarba si socializau. Chitarile asigurau fondul sonor in grupulete. Mult verde, seara, marea, Izmirul luminat. Intrucat Izmirul este un golf, “peste mare” se vedea alta parte a orasului. Am remarcat mai multe blocuri turn cu zeci de etaje, unele cu arhitectura futurista. Nu erau cu vreo 20 ani in urma cand mai trecusem pe aici. O prima impresie excelenta de libertate si modern.

Punctul terminus al primei parti de mers seara pe malul marii a fost in dreptul unei noi piatete, Alsnacak Gundogdu. Aici fluturau multe drapeluri turcesti, inca un semn cat de mandri dunt turcii de tara lor, Si au de ce!

Nu v-am spus ca pe tot drumul de-a lungul tarmului pe aleea parcului, se putea la fel de bine merge pe strada de pe extermitatea exterioara a parcului, pe care erau insirate una langa alta terase, care spre seara se umpleau de clienti turci si straini. O zona in care multa lume se plimba, o zona de vizitat. A urmat cina la una din terasele cu specific pescaresc, Baryum Baik.

In a doua seara de la hotel am luat-o spre stanga, se poate incerca orice strada perpendiculara pe bulevardul pe care am pornit cu o seara inainte. Dupa ce am traversata Bd. Fevzi Pasa, am intrat in bazar (kemeralti) . Am urmat mai multe ulite ale bazarului dar am pastrat directia generala stanga luata la inceput de la hotel. Astfel m-am apropiat de tarm, dar fara a traversa Bd. Mustafa Kemal Sahil care este o artera foarte circulata insiruita in lungul tarmului. Tinand directia buna si cu o harat primita la hotel, am ajuns fix in centru in Piata Konak (Meydani) . Piata este numita dupa Vali Konagı (Conacul guvernatorului) al provinciei İzmir, care este situat aici. Piata este centrul absolut al Izmirului. Are o forma patrata, pe o latura fiind conacul amintit, dar si Primaria. Piata este populata cu porumbei care vin in numar mare sa fie hraniti de trecatori. Pe o latura a pietei este o foarte frumoasa fantana.

Tot aici mai gasim doua obiective. Chiar la intrarea in piata este Moscheea Konak (Yali) . Am vizitat-o repede fiind un lacas mic si simplu. A fost ridicata in anul 1748 de Ayse Hanim. Este construita intr-un plan octogonal si are o singura incapere. La intrare trebuie sa te descalti.

In centrul pietei se află simbolul Izmirului, Turnul cu ceas (Saat Kulesi) construit in anul 1901. Monumentul a fost proiectat de francezul Raymond Charles Père si a comemorat la inaugurare 25 de ani de la urcarea pe tron a lui Abdulhamid II. Ceasul a fost primit in dar de la Imparatul German Wilhelm II. Constrcutia este ridicata si decorata in stil otoman. Turnul este inalt de 25 metri si este inconjurat de patru fantani in forma de cerc. Coloana turnului este de inspiratie maura. Turnul cu ceas de la Izmir a aparut si pe bancnota de 500 lire care a circulat timp de 6 ani in secolul trecut. Si acelasi simbol al orasului era pe peretele de la capul patului in camera mea de hotel.

Dupa pauza cuvenita la obiectivele centrale ale orasului am traversat Bd. Mustafa Kemal Sahil. prin statia de tramvai, unde soseaua intra in pasaj subteran si am ajuns pe malul Marii Egee in statia de vapor urban Konak Vapur Iskelesi. A fost extremitatea traseului din ziua a doua. Am urmat malul marii catre dreapta printr-un parc pe aleile Kent Tarihi Park Ici Yolu. Am depasit inca o statie de vapor. Am vazut si o amnbarcatiune pe post de nava-gunoiera care strangea mizeriile aruncate in apa marii. Mai incolo am intalnit si un post de pompieri cu nave dotate pentru asemenea operatiuni de stingere a incendiilor pe apa.

De aici aleea se numeste Ataturk Cd. Pana la urmatoarea statie in dreptul Ataturk Aniti unde fusesem si cu o seara in urma. Si aceasta faleza, care este de fapt in prelungirea celei battue in prima zi, este la fel de circulate. Mie mi-a plavut mai mult prima insa. Catre Ataturk Aniti au inceput sa apara si terasele aliniate una dupa alta. Eu am cautat una dupa rondul amintit, in zona unde mancasem si cu o seara in urma.

Aici am cautat din nou un loc de cina apoi am revenit la hotel.

Seara a treia am prestat plimbarea cea mai lunga. Am urmat Bd. Gazmin Osman Pasa putin in sens invers fata de zilele anterioare. Apoi am traversat catre stanga si am urmat cat de cat strazile paralele cu tarmul dar la circa 200 metri de acesta. La inceput am mers pe o ulita in caldaramul careia erau incastrate numele unor stele turcesti, dupa modelul de la Hollywood, raspandit de acum in mai multe locuri ale lumii. Terase, magazine, tarabe, strazile laterale stanga ajung toate la tarm, iar strada urmata de mine converge incet catre tarm si ea, pentru ca tarmul face o bucla catre port. Strada m-a condus pana in apropierea portului. Ajuns la tarm, am facut stanga pe aleile Park Ici Yolu. Repede am ajuns la prima statie de vapor la Alsancak Iskelesi pe unde trecusem si in prima seara. In acest sector vizitat, am remarcat putin altfel de lume. In primul rand procentul turcilor era mai mare. Strada a fost subimpartita pe sectoare. A fost o zona de talcioc practicat sub niste lampioane chinezesti, apoi mai multe fast fooduri. Strazile erau flancate de palmieri foarte inalti, care se gaseau in numar mare si in curtile proprietatilor pe langa care am trecut. Mai apoi am intalnit ceva magazine si mai catre capat terase. Terasele aratau bine si m-a batut gandul sa ma opresc la una din ele, dar am continuat plimbarea. Intamplator nu avea sa fie o decizie buna.

Revenind la malul marii, pe drumul urmat spre Ataturk Aniti, am ales din nou o terasa pescareasca, Ayvalik Balikcisi, unde am ramas flamand, o alta poveste.

Mi-a placut si tura asta a atreia si recomand acest traseu.

Izmirul mai numara si alte obiective turistice decat zona Konak cu Turnul cu Ceas, faleza si parcurile si terasele de la tarmul Marii Egee. Unul din acestea este (Tarihi) Asansor, adica ascensorul. Se gaseste in cartierul Karatas. A fost construit in anul 1907 ca o lucrare de serviciu public de catre un bogat bancher evreu si comerciant al acelei perioade, Nesim Levi Bayraklıoğlu, pentru a usura trecerea de la baza Karatasului catre partea de sus a bunurilor si oamenilor.

Kadifekale inseamna castelul de catifea si este alt obiectiv. Este denumirea dealului din zona urbana dar si al vechii cetati de aici. De aici exista o perspectiva frumoasa asupra orasului si a golfului.

Parcul natural Sasali - Cigli a fost deschis in anul 2008 si este gradina zoo a orasului, dar si cel mai mare parc natural din Europa. Aici vietuiesc peste 100 de animale din 128 de specii.

Acestea au fost crampeiele Izmirului. Sper ca va placut, Mie cu siguranta si as vrea sa ma mai intorc aici. Izmirul o dovada vie a Turciei moderne, un oras vizitat de turisti, nu neaparat o destinatie estivala de stat la plaja, dar una unde ai ce vizita si unde poti simti pulsul unui mare oras al Turciei.

Numai de bine!

Va invit sa ascultati putina muzica turceasca linistita, placuta, ca Ege Deniz (Marea Egee).

@webmaster: Rog inserare videoclip youtube.

Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1957 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI