O vacanță frumoasă!

TIPĂREȘTE

Pe 4 oct. în ăst an, am plecat într-o, speram noi, frumoasă excursie (și chiar așa a fost – minunată) spre niște tărâmuri din Europa, pe care nu le mai vizitasem (nu că am vizitat noi pre multe): Elveția, în principal, Italia și Franța.

Un sejur contractat în cadrul unui program pentru seniori de peste 55 anișori, de la o anumită firmă (nu-ș dacă-i pot zice numele). Programul cuprindea, în afară de 2 excursii gratuite de câte o jumătate de zi (!) – veți vedea voi de ce m-am mirat -, la Torino și Aosta, 5 excursii opționale, cu plată, în câteva localități din Elveția: Zermatt, Geneva, Lausanne, Luzerna, Interlaken, Berna și Motreaux, apoi Chamonix și Annesy în Franța.

Cazare la 4*, zic ei (stele mai slabe ca la noi, însă fiecare țară are propriul sistem de clasificare a spațiilor de cazare), masă de două ori pe zi. Dar despre astea la timpul potrivit.

Să revenim. Am plecat, cum ziceam, pe 4 oct. cu avionul, de la București Otopeni, aterizând, după un zbor de cca. 2 ore și 15 min., pe aeroportul Torino Caselle, pe la ora 4.30 după-amiază (ora locală). La aeroport ne-a luat în primire ghidul, ne-am urcat în autocar și fuguța să facem prima excursie gratuită din cele două, la Torino, vizită care a durat cca. 1 oră și 10 min. nicidecum o juma’ de zi, așa după cum zice oferta firmei. Oricum vizita a fost făcută, programul pentru prima zi bifat ca îndeplinit.

Ca atare vizită scurtă, puțin vă povestesc.

Și încă ceva ca să nu uit: pseudo excursiile astea gratuite sunt politica firmei. Ghidul (dl. Gheo), de altfel foarte bine pregătit, așa după cum a demonstrat-o pe tot parcursul sejurului, nu are nici o vină, el doar și-a făcut treaba, respectând programul dat (normal, nu?).

Fuguța prin Torino

Timpul foarte scurt alocat vizitei în Torino nu ne-a permis să vedem prea multe obiective. Câte ceva prin centru și cam atât.

Cu toate acestea câteva cuvinte despre această metropolă italiană trebuie spuse.

Torino (Turin, în piemonteză, așa apare pe multe dintre hărțile pe care le-am văzut) este un important oraș industrial (printre altele aici este sediul cunoscutei firme de automobile FIAT) în nord-vestul Italiei. Este situat pe malul stâng al râului Pad. Este cel mai mare oraș și capitala regiunii Piemont. A fost prima capitală a Italiei unificate între 1861 – 1865. În 2006 Torino a fost capitala mondială a sporturilor de iarnă, fiind gazda Jocurilor Olimpice de iarnă. A, și să nu uităm de echipa de fotbal Juventus, una dintre cele mai bune din Europa.

Autocarul, care ne-a preluat de la aeroport, a parcat într-un parc din apropierea Palatului Regal, parc în care este amplasat un monument închinat carabinierilor, trupele cele mai respectate, cele mai iubite, care sunt folosite în cele mai grele situații, dar și cele mai hulite de către infractori și nu numai (e o vorbă care umblă prin Italia și care zice că atunci când carabinierii apar într-o piață, de exemplu, poliția îi anunță pe cei ce-și desfășoară activitatea - licită sau mai puțin licită - acolo și în 5 min. dispar cu toții: și iliciții și poliția).

Parcurgem per-pedes distanța dintre parc și Piața Castelului (Piazza Castello) unde este amplasat atât Palatul Regal cât și alte obiective, monumente istorice.

Construit pe la începutul sec. XVI, fosta reședință a Casei de Savoya, care timp de trei veacuri a condus destinele orașului Torino, Palazzo Reale, este un edificiu impresionant care arată bogăția acestei familii. În prezent găzduiește o serie de muzee importante ale orașului, însă din păcate timpul fiind limitat pentru vizita în Torino, nu ne-a permis să vedem nici unul dintre ele.

Intrarea în curtea palatului se face printre doi stâlpi pe care sunt amplasate două statui ecvestre, cu călăreți anonimi, care ne prezintă codul acestor statui, funcție de poziția picioarelor calului, aceasta arătând modul în care a murit călărețul. Între cei doi stâlpi se află șase stâlpișori din piatră, de cca. 80 cm înalțime, cei doi din mijloc fiind legați cu un lanț. Se spune că în acel loc erau executați condamnații la moarte și, ca atare, este de rău augur dacă intri sau ieși din curtea castelului pășind peste acel lanț.

Pe latura dreaptă a clădirii este amplasată o placă comemorativă închinată celui ce a fost numit “PADRE DELLA PATRIA” regele Victor Emanuel al II-lea, cel care a desăvârșit unitatea Italiei și a stabilit aici, după cum ziceam mai sus, prima capitală a Italiei unificate.

Pășim pe sub un portic situat în latura estică a clădirii și ajungem într-o curte interioară și de aici în grădina palatului, un spațiu verde numai bun pentru relaxare și odihnă.

Părăsim zona Palatului Regal, pentru a vizita Catedrala “Sf. Ioan Botezătorul” (sec. XV), care găzduiește Giulgiul din Torino, o pânză veche cu o urmă imprimată de corpul unui om, despre care se crede că este pânza care l-a acoperit pe Isus în mormântul său. Aici urmărim un film, în limba română, în care ne este descifrată istoria giulgiului și ni se explică ce reprezintă urmele de pe acesta, arătându-se pe rând petele de pe pânza de in și corespondența acestora cu rănile și părțile corpului crucificat. Aflăm că aceste urme sunt de 4 tipuri (datele provin dintr-un pliant de la catedrală):

-semne de carbonizare a țesutului urmare a incediului izbucnit în capela din Chambery, in 1532, unde era păstrat într-o casetă de argint;

-decolorări cauzate de apa folosită la stingerea incendiului dar și din alte circumstanțe;

-imagine în clarobscur a unei figuri umane evidențiată prin amprenta dublă (frontal și dorsală) a unui om, în partea de mijloc a țesutului. Persoana care a lăsat această amprentă avea o statură de peste 1,70 m;

-pete de sânge în locuri particulare: frunte, ceafă, încheietura mâinilor și coasta dreaptă.

Giulgiul, un țesut din in, măsoară 4,2 m lungime și 1,13 m lățime.

Revenind în Piazza Castello și zărim în partea stângă a pieței clădirea Palatului Madama (numit așa după "Madama" Marie-Christine de Franta, mama lui Carlo Emanuel de Savoya), fațada acestui edificiu fiind în restaurare. Originea medievală (a fost construit în sec. XIII) a acestui palat se observă doar în zona din spate a clădirii care are aspectul unui castel medieval, însă fațada a suferit modificări prin sec. XVIII, felul în care arată acum i se datorează arhitectului Filippo Juvarra, cel care a efectuat modificări și Palatului Regal. În fața edificiului se află amplasat un monument închinat cavaleriei italiene participantă în diferite lupte între 1883 – 1916.

Părăsim zona, îndreptându-ne spre autocar, admirând în fugă vitrinele magazinelor, frumoase, cu produse tentante, însă cam prohibitive pentru buzunarul nostru, mai ales că noi nu venisem la shoping.

Pentru azi cam atât. Vor mai urma și altele pentru că au fost multe cele văzute.

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI