Vizita in Berlin

TIPĂREȘTE

Am plecat spre Berlin cu scopul de a vedea pentru prima oară o expoziție de mașini retro. De fapt, a fost mai intim decât atât, Motor World Classic 2018 fiind de fapt o vizită printre pasionatii automobilului. Aici gazdele te serveau cu câte o cupă de șampanie, îți rezonau în urechi doar ritmuri din anii 20, versiune live (extraordinar cum își modificau vocile printr-o portavoce specială!) și te plimbai prin nesfârșite spații expoziționale aranjate pe 2 nivele plus o curte exterioară. Treceai printre mașini din anii 60-80 sau pe lângă standuri ale unor croitori de lux, frizeri cu mustăți răsucite, producatori de lichior (în borcane de ”ulei”), dar mai ales grupuri pestrițe de fani indragostiti de acelaşi mașini sau mod de viață (in special anii 60, cu influente SUA-Elvis). Aici Mercedes era Regele, ici colo Trabi și wartburg, dar mai mult pentru variație cromatică. BMW era cu Isetta și Volkswagen cu Broscuta! Ca sa vă faceți o idee, aici sunt poze de anul trecut, dar nu e nicio diferență: motorworld-classics.de/in ... rueckblick-2017

Vizita la expoziție a fost doar prima din cele patru alocate Berlinului. Despre Berlin recunosc că nu știam prea multe (exceptând desigur clișeele cu Zidul, Poarta Brandenburg, Unter den Linden sau Turnul Tv, ctitoria RDG), așa că m-am cazat în Alexanderplatz, un soi de km 0 al lor și de acolo mi-am început vacanța propriu-zis.

Tehnic vorbind, am zburat cu Ryanair (60 euro), zborul a fost perfect (nu s-a aplaudat nici la dus, nici la întors!), desigur a fost doar emoția că în orice clipă Ryanair putea intra în grevă...

Cazarea a fost la Hotel H2, [preț] 450 euro / 3 nopti cu mic dejun. Camera elegantă, cu mobilier nou, doar micul dejun este relativ limitat ca ofertă și aglomerat de clienți (exista în lift un orar colorat când ar fi indicat să vii la masă, dar l-am ignorat cu desavarsire, de aia nici nu mă plâng acum).

Ca transport urban am folosit linia de tren S, care are câteva categorii de prețuri (pentru un drum de 2 ore valabilitate sau o zi întreagă) împărțite pe 3 zone, AB și C. Sunt informații masive pe internet, n-are sens să plictisesc aici. Important este că toată lumea vorbește engleza și când am avut nevoie oricine m-a ajutat cu o informație zâmbind. Altfel în tren nu am văzut controlori, dar totul se bazează pe respect față de ceilalți (compostarea biletului se face pe peron).

Ca trasee de plimbare am aplicat următoare suită: Ziua 1: Alexanderplatz - Insula Muzeelor (muzeul Pergamon) - Unter den Linden - Poarta Brandeburg - Reichstag (nevizitat, trebuie rezervare dinainte online) - Parcul Tiergarten - CharliePoint. Tot parcursul acesta a însumat circa 27 km per pedes...

Ziua 2: vizita la Fortul Spandau (se desfășura un soi de zilele obștii, aici detalii: spandau-tourist-info.de/g ... /?cn-reloaded=1). Spandau este o localitate lângă Berlin, un soi de Voluntari sau Pantelimon pe lângă București, dar asemănarea se oprește aici.

De altfel ajuns aici cu relatarea mea trebuie să recunosc că Berlinul (și berlinezii) mi-au lăsăt o puternică impresie pozitivă. Pe de o parte este sentimentul de nepovestit (fără un talent scriitoricesc remarcabil, nu e cazul meu) în a reda acea zi de sâmbătă de pe străzile localității Spandau (în cetate a fost închisoarea unde a murit Rudolf Hess). Exista un firesc și o naturalețe în gesturile tuturor celor întâlniți pe stradă că rămâne fără cuvinte. Aminteam de Voluntari sau Pantelimon (aleatorie comparație), ei bine nu puteam să văd în gesturile conaționalilor mei aceiaşi naturalețe și sinceritate ca la nemții ăia. Biserica din localitate, Sf. Nicolae, avea un raft cu informații, ei bine, aveau chiar și în limba română și scris într-un google translate varianta de lux (Dumnezeu era scris cu literă mică...).

Revenind la Berlin, închei aceste rânduri mărturisindu-vă două aspecte care m-au mișcat:

1. lipsa aparatelor de aer condiționat și a balcoanelor închise de pe orice bloc! Ca bucureștean ce sunt, am fost efectiv uluit!

2. drama Zidului. Nu am conştientizat nicicând pe deplin drama germanilor din timpul războiului rece. Este cutremurător memorial Zidului de-a lungul străzii Muhlenstrasse, dar mai ales traseul zidului marcat prin tot orașul cu piatră cubică.

Altfel, Berlinul este Raiul băutorilor de bere. Dacă nu te-ai apucat de băut bere până să ajungi aici, ori te bei după asta, ori nu bei niciodată! Aici doar copiii și gravidele beau bere la jumate, restul bem doar la kil! (Uimit am fost să văd că toată lumea merge cu berea în mână peste tot, oriunde).

Vizitează Berlinul, nu-ți va pare rău!

---

VIZUALIZĂRI: 1380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI