Pensiunea Scarisoara – cu adevarat un loc pentru linistea sufletului

TIPĂREȘTE

Era momentul pentru inca o iesire la munte cu grupul meu de nebuni!

Caut si caut si caut… gasesc diverse locatii… trimit cerere de rezervare… ocupat peste tot, parca zici ca toata lumea voia la munte la sfarsit de septembrie.

Ma stabilesc la trei, una pica la conditii (fiind intre case - culcat devreme, nu muzica, nu rasete, nu gratar seara + proprietarii locuiau in pensiune la et 1, iar turistii la parter, la et 2 si mansarda) … raman doua.

Una in Bran, avea 8 camere, exact cat trebuia, costa 2100 de lei pt doua nopti capacitate integrala (alt pret decat cel de pe site-ul de rezervari).

A doua in Rucar, 9 camere – 1800 lei. Fac calculele si vad ca si daca ne asumam cea de-a noua camera, tot iesim mai ieftin decat la prima. Buuun… trimit cerere de rezervare prin site-ul de rezervari catre pensiunea Scarisoara din Rucar si primesc inapoi ca este disponibila, dupa care primesc si telefon de la proprietar sa stabilim ce si cum. Ma incurca un pic avansul mare (era 50% din valoare), ca nu eram pregatita, dar accept si ma apuc sa strang banii!

Trece timpul si dupa cateva peripetii care erau sa ne faca sa ratam iesirea, ajungem in transe la pensiune. Eu prima, normal, cu masina plina de mancare proaspata, facuta dimineata, inainte de plecare (placinta cu carne, pui shanghai, chiftelute, minisnitele cu susan, bulete de cascaval, aschii de aripioare) plus carnea congelata de toate felurile pentru gratar, salamul de biscuiti si cataiful, ca desert. Asta inseamna ca eu nu am intrebat daca se poate servi masa aici, pentru ca am adus cu mine tot ce trebuie (ca de obicei :) )!

Drumul l-am facut urmand calea Bucuresti – Pitesti – Boteni – Suslanesti – Dragoslavele – Rucar, si am ajuns intr-o ora si 45 de min. La Suslanesti sunt portiuni mici unde drumul este in reconstructie, dar este ok, se poate circula mai cu grija, dar fara blocaje sau intarzieri.

Vineri am prins o zi superba, si dupa ce am facut pozele de rigoare prin pensiune si imprejurimi, am plecat la colindat, pentru ca era prima oara cand ma cazam in Rucar.

Ca si trasee de picior beteag, tot ce am incercat, s-a terminat in proprietati particulare. As fi vrut sa ajung pe dealuri, dar nu aveam pe unde urca, sau nu am gasit eu “portita”.

Rucarul este asezat la baza intersectiei dintre muntii Iezer-Papusa, Fagaras, Piatra Craiului si Leaota, intr-o “galeata” dupa cum spunea si doamna proprietar a pensiunii, mai ferit un pic, si intemperiile sunt mai “blande” aici.

Statiunea nu este mare, dar este un sat ingrijit, iar casele iti arata clar ca oamenii sunt gospodari, ca si numarul mare de animale din zona. In plus, este foarte bine aprovizionat, avand o gramada de magazine, unde gasesti tot ce-ti trebuie. Ce m-a surprins placut, era faptul ca oamenii din jurul pensiunii ne dadeau binete pe drum, desi se vedea clar ca suntem turisti! Ca si o intamplare hazlie, in timp ce ma plimbam cu o colega de-a mea, o doamna mai in varsta ne-a intrebat, dupa ce i-am dat buna ziua, ale cui erau cele doua vaci care trecusera inaintea noastra.

Pozele de pe site-ul de rezervari ma facusera sa ma duc cam indoita acolo, dar nu corespund cu realitatea, aceeasta fiind mult mai reusita :), si fiind "upgradata" (s-au mai construit diverse). Pensiunea nu este noua, dar in urma cu un an a fost cumparata de proprietarii actuali, si imbunatatita in continuu. Nu au reusit inca sa schimbe si pozele cu unele mai reusite, asa ca sper ca ale mele sa aduca macar o idee mai mult cu realitatea. Casa este asezata la 140 m distanta de intrarea ei de pe strada Scarisoara si la aproximativ 400 m de sosea, asa ca linistea este tulburata doar de cate o mierla, din cand in cand… nici macar animalele din gospodarie nu se auzeau…

La parter sunt doua camere, in care se intra din living, ceea ce ar putea fi deranjant pentru cei cazati aici, daca nu fac parte (ca si noi) dintr-un singur grup, in sensul ca daca se doreste sa se stea la o tabla sau un remi pana mai tarziu, sau la un Katan sau Saboteur ca noi :), ar putea sa se nasca discutii. Asta daca nu este cald afara si atunci poti sta in foisor sau intr-unul dintre multele chioscuri incapatoare.

In prima camera este un pat urias, foarte frumos lucrat, adus din Anglia.

La etaj sunt 4 camere si inca un living urias, cu canapele si ferestre mari, generoase, care lasa sa intre lumina soarelui (ca de altfel in toate camerele, fara exceptie).

La mansarda, inca trei camere si doua anexe, pentru prosoape si lenjerii, si un spatiu de manevra drept hol, mai mult decat suficient. Una dintre camere, are doua paturi mari, asa ca aici se poate caza o familie de 4 persoane, fara sa fie inghesuiti. Toate camerele au baia lor, micuta ce-i drept, dar te descurci, iar un lucru foarte bun este ca toate au geam inspre afara.

La parter mai este o baie, si bucataria, care nu este foarte mare, dar este utilata complet, cu absolut tot ce-ti trebuie, inclusiv masina de spalat vase, ceea ce a fost de foarte mare ajutor, la un grup cu 16 persoane la masa. M-a distrat afisul pus pe usa bucatariei, ramas de la vechiul proprietar, cum ca accesul se face cu maxim doua persoane :) , pentru evitarea aglomeratiei! Cele doua frigidere mari au fost foarte bine venite, ca am pus acolo tot ce trebuia.

Ce ne-a placut tuturor, chiar in pofida faptului ca scartaia sub picioarele noastre, a fost lemnul lacuit intalnit peste tot, scari, balustrade, parchet, lambriuri, pereti etc… iar mie personal mi-au placut micile detalii, tot felul de lucruri lucrate manual, chiar de ei.

In curtea pensiunii, sunt o gramada de banci, bancute si foisoare, plus doua leagane mari, locuri mai mult decat destule. Peste gratarul impresionant, cu o gramada de “optiuni”, s-a construit un acoperis, asa ca poti sta acolo chiar si pe ploaie, fara sa te uzi (ne-a prins pe noi ploaia seara la gratar :)). Ce trebuie sa stiti este ca puteti cumpara lemnele pentru gratar de la pensiune, la pretul de 10 lei galetusa, dar carbunii ii aduceti voi.

Imediat langa gratar este un foisor foarte incapator, cu mese mari si banci, unde poti sta linistit la orice ora din zi sau din noapte, daca vremea ti-o permite. Peste tot sunt blanite de oaie, iar tuciurile atarnate nu sunt doar de décor, toate pot fi folosite, in functie de necesitati.

Tot in curte gasesti si o vatra, unde poti gati diverse la ceaun, un snack bar Andreea (numele fetei proprietarilor) de unde poti achizitiona diverse crantanele, apa sau bere, in caz ca nu ti-ai adus cu tine sau ti-e lene sa cobori la magazinul din sat, o sauna foarte interesanta, si un Jacuzzi, numit la pensiune “ciubar”, pe care noi nu le-am folosit.

In jurul pensiunii este terenul verde si plin de meri al proprietatii, asa ca puteti lasa copii sa se plimbe peste tot fara sa va faceti griji, insotiti de Mura, ciobanescul urias, dar bland al proprietatii, plus ca puteti sa le aratati gainile, ratustele si mielutele din gospodarie, dar si veveritele care munceau de zor prin alunii si nucii proprietatii alaturate.

In curtea pensiunii este destul spatiu, cat sa parchezi cel putin 15 masini. Drumul de acces la pensiune este cu pietris, la fel si strada care urca de la sosea la pensiune, dar masinile au urcat usor, fara probleme. Cu siguranta ca si la iarna, pe zapada, drumul este accesibil, mai sus de pensiune, existand Complexul Aqvila Club, cu o capacitate de 50 de camere si apartamente, care are tot interesul ca drumul sa fie curatat.

De fiecare data cand fac o rezervare, ma gandesc si sper sa dau peste proprietari de treaba, cu care comunicarea sa fie macar buna, daca nu foarte buna, care sa aiba pretentii si conditii rezonabile. Pe cei de aici ii voi pune pe primul loc in topul meu, pentru ca toate au fost cum nu se putea mai bine. Se vede ca ii intereseaza mai intai clientul/turistul, si nu banul care iese dupa el, din toate lucrurile de calitate puse la dispozitia lui.

Dl Viorel, proprietarul, roboteste cat este ziua de lunga, peste tot prin pensiune si pe proprietate, sa mentina totul in buna regula si sa imbunatateasca/infrumuseteze totul. In plus, in momentele in care am stat de vorba, mi-a dezvaluit cateva planuri de viitor, care mi s-au parut foarte inspirate, asa ca este de tinut minte pentru rezervari ulterioare. Tot la el puteti apela, daca vreti sa cumparati produse alimentare traditionale din zona (smantana, cas, branza de oaie, cozonaci de casa etc), ii cunoaste pe producatori.

Iar dna Camelia, s-a agitat sa taie florile care erau palite de minusul de cu o noapte inainte, “ca nu se face sa vada turistul florile pleostite”! Povestile despre munca prin straini si despre alte patanii la pensiune, narate cu mult umor, de ambii, plus fetita de 12 ani, amuzanta si saritoare, care a vrut neaparat sa ma ajute la asezarea mesei, m-au facut sa vreau sa-i invit la masa noastra, simtindu-i ca si cum erau parte din grupul nostru.

Una peste alta, pensiunea si imprejurimile, urca in topul meu personal, ajungand pe locul 2, imediat dupa Irinuca din Zarnesti (care are un avantaj mic cu bucataria):), iar comunicarea cu proprietarii pe primul loc :).

---

VIZUALIZĂRI: 1053 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI