Kingdom Hotel — home away from home

TIPĂREȘTE

Inca un an, inca o China, acelasi Yiwu.

De data asta m am vandut ieftin. Am zis ca vreau doar sa am acces la Whatsapp si Facebook. De fapt daca stau sa ma gandesc, sa ai Whatsapp si Facebook in China in momentul acesta nu prea mai e asa ieftin.

Asa ca am mers pe mana fratelui Charlie si nici nu m a interesat cum se cheama hotelul. Adevarul ca dupa 24 ore de stat prin avioane, masini si alte mijloace de transport in comun, putea sa ma duca si in cocina porcilor, tot cred ca picam lat. Am plecat pe la 7 de acasa intr o zi si am ajuns tot pe 7 la hotel, in alta zi, dupa ceva intarziere prin Istanbul si dupa acelasi trafic, datator de incordare in anumite parti, din China.

Cand am ajuns acolo, eram cam un fel de varza de Bruxelles tinuta la fiert in foc mic dar si un fel de vulcan in devenire, toate lichidele ingurgitate de a lungul calatoriei spunandu si cuvantul. L am Salutat pe Charlie, am schimbat 2-3 vorbe si am facut planul de pentru a doua zi. I am cerut si niste bani de cheltuiala ca am zis sa nu mi se faca foame peste noaste si sa umblu pe strazile Yiwului de nebun. Imediat cum a plecat am pornit in recunoastere. Si zic asta pentru ca era o camera asa mare incat mi a luat ceva sa vad ce are de oferit. Am inceput cu zona de ‘lounge’ care avea o canapea si 2 fotolii, un minibar de care nu imi mai aduc aminte daca avea ceva de oferit sau nu insa stiu sigur ca exista o cana de incalzit apa si cateva pliculete de ceai si 3in1 (Doamne ce bine era daca aveau aceeasi impresie buna despre cafea cum o au despre dubiosenia aia de 3in1). Din partea hotelului primeai zilnic 2 sticle de apa plata de 0.5L. Am purces mai departe catre zona de dormit dar n am putut sa ajung acolo pentru ca m am impiedicat de un birou foarte bine echipat dar si de echipamentul TV si spun asta pentru ca televizorul era incastrat intr un dulap ce iti permitea sa il intorci astfel incat sa te uiti la el si din pat si de pe canapea. Daca te chinuiai un pic cred ca l puteai folosi si pe post de draperie, la cate de mare era. Trecand si peste aceste obstacole am ajuns intr un final si in pat. Instant m am rugat ca lumina sa se stinga de pe partea asta a patului ca daca trebuia sa ajung pe partea cealalta mai trebuia sa pierd vreo juma’ de ora pana sa ajung acolo. Am zis totusi sa fiu civilizat si sa incerc sa inlatur particulele consistente de praf ce se adunasera pe corpul meu inainte de ma pune la somn. Ajuns in baie am avut de luat o decizie importanta: ma bag in cada si risc sa adorm acolo si sa platesc prima noapte degeaba sau ma bag in dusul incastrat in perete si risc sa adorm acolo cu cel mult o fractura cauzata de alunecat? Am ales a doua varianta, am scapat si de adormit dar imediat am avut de luat o noua decizie: cand ies din dus ma privesc in oglinda din dreapta corespunzatoare chiuvetei din dreapta sau ma admir in oglinda din stanga corezpunzatoare chiuvetei din stanga? Decizia asta am avut o de luat in fiecare dimineata pe care am pretrecut o acolo. Nu mi a fost usor, sa stiti. ☹

Intr un final am cazut eroic pe campul de somn.

A doua zi am admirat pe lumina camera care mi s a parut la fel de mare ca seara de dinainte, am admirat mobilierul masiv dar usor imbatranit din camera, am desfacut bagajul si am testat facilitatea colacului incalzit de la toaleta. :p

Am decis sa mi infrunt frica mea cea mai mare si am coborat la micul dejun. Dupa cum unii dintre dumneavoastra ati citit deja (probabil ca maxim 1 sau 2) in vizita mea trecuta la Yiwu am facut foamea, cum s ar zice pe romaneste. Asa ca de data asta ma inarmasem cu batoane proteice (daca imi controlau bagajul ma bagau la trafic la cat de multe erau). M am bucurat ca restaurantul este la parter si nu mai am priveslistea de la celalalt hotel pentru ca oricum nu aveam timp sa o admir. As fi fost mult prea ocupat cu mancarea, care, de data asta, a fost ce trebuie. Destul de ‘europenizat’ micul dejun astfel incat m am putut incarca cu carbohidrati care sa mi asigure energia pentru toata ziua. Am incercat si varianta cinei la restaurantul hotelului, care se desfasura sub forma de bufet suedez contra unei sume fixe, din nou am facut o alegere buna. Am incercat si serviciile lobby barului unde o domnisoara mi acompaniat cu slagare live fisierle mele Excel ce se umpleau rapid de formule.

Si daca tot am consumat diferite alimente mai mult sau mai putin sanatoase, dar in mod sigur gustoase, am fost sa incerc si sala pe care o puneau la dispozitie. Simplul fapt ca o cautai pe niste coridoare la -2 iti consuma ceva calorii. M am simtit un pic calator in timp, cam 20 ani in urma, cam atat de urat si invechit arata sala. Dar cum eu nu merg la sala sa mi fac selfiuri si sa le alatur unor checkinuri pe Facebook, am putut sa mi fac antrenamentul, chiar daca un pic limitat de posibilitatile salii. Infierbantat de miscarile de la sala am zis sa ma racoresc in piscina. Si era sa ma racoresc de tot! Atat de rece era apa incat am facut un mic soc termic. Noroc ca inimioara mea se pare ca inca nu a iesit din garantie si a facut fata.

Mai pot spune ca am beneficiat de checkout tarziu, cred ca pe la 15 sau 16 am plecat, fara cost suplimentar.

Daca la nivel de camera (cel putin din punct de vedere al dotarilor) diferenta nu era mare fata de celalalt hotel nu era foarte mare, la nivel de restaurant, Kingdom este net superior si pentru faptul acesta, peste o luna, ii voi fi din nou oaspete. Asta daca nu mi face Charlie o supriza si gaseste ceva mai bun!

---

VIZUALIZĂRI: 629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI