La Restaurant Aktaion

TIPĂREȘTE

În Rhodos Town, Aktaion este un loc istoric. Fondat în timpul dominației otomane, după venirea italienilor Aktaion a fost transformat în club pentru ofițeri și înalții oficiali ai statului. Numit "Circolo d'Italia", în perioada 1912-1948 clubul a găzduit toate evenimentele sociale de marcă. În fața clubului italian, în zona Mandraki, aveau loc parade, evenimente muzicale, politice, sportive, sociale și religioase.

Eliberarea de la 31 martie 1947, dar și alipirea insulelor Dodecaneze la Grecia (7 martie 1948), au fost sărbătorite la Aktaion. În curtea largă de la Aktaion, marcând eliberarea, a fost plantat la 31 martie 1947 un arbore - Ficus Benjamina - care umbrește și acum grădina de vară.

În plimbările noastre, am trecut de multe ori prin fața istoricului edificiu care-ți spune prin însăși înfățișarea lui că este de origine turcească. În prezent găzduiește un mare restaurant cu grădină și o terasă stradală cu două rânduri de mese. Însetați și încălziți, am decis să poposim acolo pentru a ne răcori la un pahar cu bere. Așezați la una dintre mesele cu vedere la stradă, acolo unde preferă să stea toți cei cărora le place să privească peisajul și furnicarul de trecători, am comandat un Mythos mic pentru mine și un Zythos normal pentru soțul meu. Spre surprinderea noastră, mai întâi ni s-a adus - din partea casei - un bol cu chipsuri și câte un pahar cu apă și gheață. În cele din urmă a sosit și berea și - conectați la internet (aici WiFi este free și chiar funcționează), discutând sau privind portul și edificiile lui istorice - timpul a trecut repede. Când am plecat, deciseserăm deja să revenim într-o altă zi pentru cină. Acest eveniment s-a petrecut în ziua dedicată turului de oraș cu "Hop on - Hop off", circuitul autobuzului turistic începând și încheindu-se chiar în fața Restaurantului Aktaion.

La a doua venire, am fost întâmpinați de un ospătar care - după ce ne-a întrebat dacă dorim să și mâncăm - ne-a condus la o masă în grădină. Grădina este minunată. Este mare și umbrită de mulți arbori falnici, cu trunchiuri noduroase, contorsionate. Mesele sunt așezate pe postament pietruit și pe alocuri, acolo unde este necesar, sunt umbrite suplimentar. Masa la care am fost conduși se află la marginea grădinii, cu o bună vedere la zona stradală, cea în care consumatorii - cu scaunele întoarse către faleză, ca la spectacol - se răcoresc cu băutura aleasă, discută și… nu se mai dau plecați. Când umbrele serii coboară peste oraș, pe fiecare masă de la Aktaion se aprinde câte o lumânare, luminița ei sporind atmosfera romantică.

Pe covorașul de la intrare, pe șervețele, pe meniuri, alături de silueta clădirii pe care flutură steagul grecesc, vedem arborele monument - Ficus Benjamina - sădit la eliberarea țării, iar dedesubt 1948, anul alipirii Arhipelagului Dodecanez la Grecia.

N-aș spune că am venit la Aktaion pentru că ne era foame. Cel mai mult ne-a atras frumusețea locului și atmosfera de acolo. Totuși, ce am comandat? Pentru început, un aperitiv pentru soțul meu - Tsipouro cu gheață, apoi aceeași bere ca și rândul trecut (Mythos mic pentru mine și Zythos normal pentru soțul meu). Ne-au fost aduse toate o dată, dar și cu nota de plată fără ca noi să fi apucat să comandăm și restul. Am pus această grabă pe seama aglomerației care uneori îi mai face pe ospătari să gafeze. Sau, poate, așa se practică acolo.

Friptura de miel cu cartofi prăjiți, tzatziki și pâine tradițională a fost alegerea soțului meu, iar eu am preferat Souvlaki de porc cu legume, cartofi prăjiți, tzatziki și pâine tradițională. Ce m-a atras la acest souvlaki pe care îl puteam găsi oriunde în insulă? Prezentarea. Spânzurată de un suport de inox, deasupra farfuriei cu cartofi prăjiți, tzatziki și pâine tradițională, țepușa de metal purta cu mândrie câteva bucățele de carne de porc fripte împreună cu ardei și ceapă. Calitativ, nu pot spune că a fost cu ceva mai presus decât în alte părți. Ba chiar, pentru gustul meu, cartofii prăjiți erau cam uscați, pâinea de asemenea.

Soțul meu s-a declarat mulțumit de costițele de miel și de tot ceea ce a fost alături de ele.

Deși eram hotărâți dintru început să ne încheiem cina cu câte o înghețată - "Aktaion Special" (eram curioasă să văd cum poate face Aktaion ca o înghețată să fie specială) - am renunțat. Ne era teamă că înghețata va fi adusă o dată cu fripturile (așa cum s-a întâmplat cu berea Zythos a soțului meu care se încălzea în timp ce-și bea aperitivul). Cum nota de plată fusese și ea adusă din nou, corectată, o dată cu friptura, să mai fi solicitat o a doua coreție pentru înghețată dacă o comandam la sfârșitul mesei? La plecare, în drum spre Hotel Lomeniz - cel care ne găzduia, am servit înghețată în altă parte.

Consumația la Aktaion a costat 50 euro pentru două persoane. Atașez imaginile câtorva dintre filele meniului pentru a vă face personal o idee privind prețurile practicate la Aktaion. La o privire generală, apreziez că prețurile sunt măricele. Sunt multe alte restaurante și taverne în Rhodos Town, în special în orașul vechi, care oferă cam aceleași preparate, dar cu prețuri mai modeste.

Aktaion este însă un loc special. Amplasamentul său ultracentral, priveliștea pe care o oferă grădinile sale, istoria care s-a derulat aici și nu în ultimul rând locul de joacă pentru copii (cu supraveghetori specializați) care funcționează la Aktaion întreaga zi, fac din Aktaion un loc special, căutat și apreciat de multă lume.

Concluzie

Pentru frumusețea locului, pentru culoarea locală, apreciez că turiștii care se află în Rhodos Town ar trebui să treacă pragul acestui restaurant-monument. Dacă nu pentru o masă în adevăratul sens al cuvântului, măcar pentru o băutură răcoritoare sau pentru o cafea.

---

VIZUALIZĂRI: 1123 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI