O experienta deosebita

TIPĂREȘTE

Marea Britanie... pentru cine a fost acolo, oftatul pe care il am de fiecare data cand pomenesc "Marea Britanie", nu e ceva iesit din comun... Dar sa incepem cu inceputul.

De cand ma stiu am fost fascinat de Anglia, dar nu am crezut ca o sa ajung vreodata, asa ca atunci cand am fost anuntat la serviciu, ca trebuie sa-mi fac bagajele pentru o saptamana si sa merg la un curs acolo, am crezut ca visez.

Se anunta un zbor cu avionul (experienta pe care nu o avusesem pana atunci), se anunta o experienta de viata pana la urma. Nici nu am realizat ca e adevarat pana cand nu m-am vazut in avion (British Airways), decoland. Mi-am revenit brusc in momentul in care avionul (cam pe la 3000 m altitudine) a inceput sa se zgaltaie puternic, a inceput sa paraie din toate incheieturile, iar din semnele pe care si le faceau cei din personalul insotitor am inteles ca nu e ceva tocmai normal toata aceasta tevatura. Dar am trecut cu bine, am aflat mai apoi in timpul zborului ca au fost turbulente mai rele decat de obicei.

Dupa 4 ore de zbor am aterizat pe Heathrow, o imensitate de aeroport, nu degeaba fiind anuntat ca cel mai aglomerat de pe mapamond. Dupa ce am mers in nestire prin aeroport am nimerit si ghiseul de formalitati vamale, unde colegul meu a vrut sa demonstreze ca nu v-a comenta nimeni daca va prezenta doar CI, dar suspans... Politistul de frontiera a anuntat sec "passport, please". Nu a vrut sub nici o forma sa permita accesul fara pasaport. Din fericire, colegul il avea, il facuse la insistentele mele: -)...

Am gasit imediat autogara, peronul de unde trebuia sa plecam cu autocarul de linie catre Bourneymouth - Dorset, aflat la vreo 200 km SV de Londra, dupa Southampton, la Canalul Manecii. Intre timp a inceput si ploaia, o ploaie care ne-a insotit toata saptamana in rafale de cate 2-3 ore, apoi soare, iar ploaie, iar soare...

Circulatia auto care se face pe stanga, mi-a dat mari batai de cap, cand traversam o strada ma uitam in toate directiile, inclusiv in sus... frate pana te obisnuiesti traiesti senzatii tari.

Sa revin, am ajuns in Bourneymouth, am gasit hotelul relativ repede, era la 3-4 min de statie, hotel in stil vechi, cu scari interioare de lemn care scartaiau, cu mobilier vechi cu stil, foarte curat si cu un personal (de prin toata Europa) foarte amabil.

Camera mare, baia moderna, contrasta cu restul camerei; -), fara balcon (dar nici nu i-am simtit lipsa), cu piscina-sauna-sala de forta-aerobic la subsol, pe care le-am "uzat" in acea saptamana.

Mancarea tipic englezeasca, cu un mic dejun super copios, cu un pranz interesant si atat, cu o cina … sa zicem ok. Intr-o seara am fost invitati la un restaurant italian in oras, unde toata lumea (eram 20 de oameni din toata europa – 3 din Romania) a comandat paste, numai eu am mancat un piept de pui la gratar cu cartofi prajiti, eram disperat de carne de porc cu gem de mere, supa de portocale, peste, etc.

Programul foarte incarcat, cursuri zilnic de la 8 la 18, cu pauza de pranz de exact 30 min. , cine intarzia la curs platea 3 lire sterline: -). Orasul foarte linistit, intins, cu zone intregi de pub-uri, de magazine, cu o plaja superba la Canalul Manecii, bine intretinuta si aranjata.

O senzatie unica sa incerci sa vezi peste canal Franta. Nu prea am reusit sa zarim ceva. Ce m-a uimit in mod special, orasul era plin de veverite. Peste tot veverite, in parcuri, pe strazi, in curtile oamenilor, era “epidemie” de veverite: -). O zi am fost liberi, zi in care am fugi in Londra la un parc de distractii, Thorpe Park. Senzational.

Una peste alta, daca ar fi sa plec undeva sa ma stabilesc, as pleca “ieri” catre Bourneymouth. Marea Britanie este o experienta care te marcheaza, e altceva. Am gasit romani stability in Bourneymouth, care nici nu concept sa se mute in alta parte sau sa revina in tara.

Eu mi-am propus sa revin acolo cu familia. O sa revin si cu poze.

---

VIZUALIZĂRI: 1157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI