Tunisia, de încercat măcar o dată în viață

TIPĂREȘTE

Pe la începutul anului sau prin decembrie anul trecut cred ceream membrilor AFA, sfatul pentru a alege între Turcia, Grecia sau Tunisia pentru vacanta de vară. Cum aproape toți m-ați sfătuit să aleg orice altceva decât Tunisia, am optat pentru Turcia numai că, ajunși la agenția cu care colaborăm de ani buni, patronul ne-a întrebat: „De ce nu vreți voi în Tunisia? prețurile sunt foarte bune anul acesta, fiind reluate cursele charter iar destinația este exotică si altceva decât ce știți! ''. Pe scurt, ne-a convins, și uite așa am ales pentru noi și alte 3 familii un sejur de 7 zile în Tunsia, mai exact în Sousse, cu plecare din Cluj.

Am plecat pe 15 august, cu o oră întârziere. Zborul durează aproximativ 2 ore și jumătate, s-a făcut cu aeronave ale companiei Nouvellair și a decurs foarte lin. Ni s-a servit și o masă gustoasă, cu ravioli, salată și un mic desert, o cafea și un suc astfel încât nici nu am simțit când a trecut timpul. Pe timpul zborului, însoțitorii ne-au dat fiecăruia să completăm un cartonaș cu datele personale - nume, prenume, locul nașterii, profesia, destinația, etc. - necesare la intrarea în Tunisia.

Am aterizat pe aeroportul din Monastir, în jurul orei 7 seara, ora locală (21 ora României) și am mers la controlul de securitate unde am predat cartonașele de care v-am spus mai devreme și după ștampilarea pașapoartelor am avut liber în Tunisia. Ne-am luat bagajele iar un ghid al agenției din Cluj cu care am mers ne aștepta acolo și ne direcționa spre autocarele din parcare în funcție de hotelul unde aveam cazarea.

Când am ieșit din aeroport primul șoc a fost faptul că am dat nas în nas cu un polițist înarmat cu o mitralieră (apoi am văzut o grămadă și ne-am obișnuit) dar am văzut și cel mai frumos apus de soare. Imaginea era splendidă, cu un cer în minunate nuanțe de roz- trandafiriu zărit printre palmieri.

Cu un așa bun-venit ne-am urcat în autocare am plecat spre Sousse, la Marhaba Beach, unde aveam cazare. Distanța între aeroport și hotel este cam de 16 km dar în prima seară am făcut cam o oră dat fiind faptul că tocmai se întuneca iar Sousse prinsese viață, fiind o forfotă pe străzi de neimaginat. Șoferul nostru a luat-o pe toate scurtăturile popsibile și ne-a dus prin zone periferice astfel încțât prima noastră impresia a fost ''Doamne, unde am ajuns?!''. Era o aglomerație teribilă pe străzi, se circula haotic, terasele erau pline cu bărbați gălăgioși, motocicletele vâjâiau în viteză pe lângă noi, mizerie pe străzi, femei cu capul acoperit cu vălurile specifice... ce mai, cam desumflați de prima impresie!

În sfârșit, am ajuns la hotel, unde lucrurile ne erau mult familiare, dat fiind faptul că este vorba despre un resort similar celor din Grecia, Turcia, Bulgaria. În schimb, la intrarea în hotel am trecut din nou prin filtrul de securitate, și noi și bagajele, la fel ca în aeroport, același lucru făcându-l ori de câte ori veneam din oraș, nu și de la plajă. Deși este neobișnuit, nouă ne-a creat un sentiment de siguranță, ca și patrulele de poliție de pe plajă care treceau periodic dar și agenții de securitate ai hotelului care erau permanent pe plajă și aveau grijă ca turiștii să nu fie deranjați de vânzătorii ambulanți.

Despre hotel voi scrie separat, ca și despre excursia din Sahara pe care o recomand din toată inima.

Ce voiam să punctez este faptul că pe parcursul celor 7 zile cât am stat în Tunsia ne-am schimbat impresiile inițiale și am constatat că orașul Sousse este de fapt foarte frumos, că au zone rezidențiale - mai ales către Port El Kantaoui - foarte elegante, că oamenii și vânzătorii sunt foarete prietenoși și toți vorbesc engleză, franceză, rusă, că orașul nu este mai murdar decât majoritatea orașelore din România, deci... toate-s vechi și nouă toate.

În schimb, tunisienii ne dau clasă acum și cred că și în următoarea sută de ani la drumuri. Mergând în Sahara, deci străbătând țara pe o distanță totală de circa 800-1.000 de kilometri, am constatat cu uimire că au autostrăzi impecabile, că șoselele naționale au asfalt ca-n palmă iar în pustietatea deșertului, unde circulă o mașină pe zi, sunt drumuri asfaltate și sunt de cea mai bună calitate.

În privința monedei naționale, cursul de schimb euro-dinar este favorabil, fiind acum 1 euro = 3,2 dinari. Am schimbat bani la casa de schimb din hotel, cursul fiind bun, similar celor din oraș. Prețurile sunt mai mici decât la noi dar există și mall-urile cu magazinele de brand cu prețurile de rigoare. În apropierea hotelului nostru, la 10 minute de mers pe jos- existau 3 malluri micuțe dar unul adăpostind doar firme mari: Givenchy, Desigual, Etam, etc.

Tot cam la vreo 10 minute erau și câteva supermarketuri cu suveniruri și pielărie, în special poșete. Cele mai mici prețuri la genți au fost însă la Kairouan, oraș unde am ajuns la întoarcerea din Sahara, acolo fiind și suvenirurile mai ieftine.

Concluzia: ne-am întoarce din nou în Tunsia cu drag. Este o altă lume, total diferită de ceea ce știm noi. Apreciez și respect tunisienii pentru turismul lor de calitate (care începe din nou să crească după primăvara arabă) la care noi doar putem visa, pentru infrastructura lor impecabilă și pentru faptul că toți localnicii întâlniți erau deosebit de prietenoși, zâmbitori și încercau să ne facă șederea plăcută. Când auzeau de unde suntem se luminau și toți spuneau ''Romania? Hagi, Hagi!!''. Ca să nu mai spun că una dintre melodiile folosite de echipa de animație de la hotel era maneaua lui Costi Ioniță ''Mare e lumea''. Când am auzit-o prima dată nu uitam cu gura căscată la rușii și nemții care fredonau la unison fără să aibă habar ce zic „mare e lumea, mare e mare, peste tot românu-i tare''.

Pe scurt - Tunisia, de încercat măcar o dată în viață!

---

VIZUALIZĂRI: 5806 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI