O oră pe Corso în Subotica

TIPĂREȘTE

Bună seara dragilor,

Da, da... am ajuns și eu în Subotica, după negocieri intense am obținut o oră în ziua plecării (și asta datorită faptului că @Simona Ioana ne-a povestit vezi impresii că putem trece în Ungaria printr-un punct de frontieră mai puțin cunoscut - Backi Vinogradi la care am stat, totuși, 1 oră jumate - se întorcea lumea la lucru în UE, dar nu 4...)

Și iată-ne părăsind Palic și după 8 km ne aflam undeva aproape de centru, căutând parcare. Locuri chiar erau, ora destul de matinală - 9.30, dar plata se face cu SMS la 9242, bineînțeles că nu merge de pe Roamingul nostru. După cinci SMS-uri ratate și o discuție cu un taximetrist care nu știa engleză, a apărut un tânăr care ne-a explicat că avem posibilitatea să luăm tichet de la magazine de dulciuri, răcoritoare, alcool și țigări, un astfel de magazin BOX fiind peste drum de parcare.

Am parcat pe Trg Žrtava Fašizma, chiar lângă un parc și Catedrala catolică Sfânta Teresa de Avila, aflată în renovare. Construită în stil baroc în secolul al XVIII-lea, Catedrala are 61 metri lungime și 26 lățime. Nava (zona centrală) are o înățime de18 metres, în timp ce turnurile au 64 metri.

În parcul de lângă catedrală, pe toată lățimea lui, tronează Monumentul victimelor fascismului.

În ideea că avem la dispoziție doar o oră, am pornit spre corso-ul subotițan, nu fără a mă zgăi la tot ce vedeam înspre cele patru puncte cardinale. Am mers pe Matka Vukovića, am zărit un tramvai - atelier de lucru pentru un nene care făcea chei - și o bisericuță mică, Capela Sfântului Roch , ridicată în 1738 de cetățenii din Subotica și călugării franciscani, după promisiunea făcută lui Dumnezeu în timpul epidemiei de ciumă. Din acea mănăstire se păstrează doar altarul, a fost reconstruită în neo-renascentist în 1884, pe baza planurilor unui arhitect local. Biserica a fost distrusă și propusă pentru demolare de câteva ori, dar cetățenii din zonă au luptat pentru a o păstra. Și uite așa, Biserica a rămas în mijlocul străzii, iar strada a fost reconfigurată în funcție de micul așezământ.

La capătul străzii, printre arbori seculari se zăresc niște turnuri. E Primăria, construită între 1908 și 1912 după proiectul lui Komor și Jakab, renumiți arhitecți din Budapesta. Caracteristicile decorative ale Art Nouveau sunt îmbogățite cu o nuanță romantică a folclorului maghiar, prin elemente florale din ceramică și din fier forjat.

În fața Primăriei am admirat Fântâna albastră și Statuia Sfintei Treimi. Era în plină desfășurare Târgul Interetno, plin de tarabe cu produse alimentare și manufacturi. Plăcerea mea... Multiculturalitatea este la ea acasă, în oraș se vorbește sârbă, croată și maghiară, fapt datorat trecerii orașului prin diverse stadii (Imperiul Habsburgic, Regatul Ungar, Regatul Sârb, apoi Republica Federatuvă Jugoslavia etc.)

Intrăm în Trg Slobode (piața respectivă) și-mi atrage privirea o fântână acoperită (cum o fi arătat în funcțiune?) și o clădire galbenă – Biblioteca, care a găzduit mai demult un cazino, fiind construită în 1895-1896 pe locul unui vechi conac baroc.

Clădirea pe colț a fost proiectată în stil ecletic, intrarea este flancată de doi atlanți ce parcă susțin balconul. Fațadele laterale sunt decorate cu ghirlande baroce cu motive florale din stuc.

În aceeași piață, la începutul Corso Teatrul Național din Subotica a cărui clădire, proiectată de un arhitect maghiar în 1845, a fost construită cu rol de hotel și un teatru (două aripi ale clădirii finalizate în 1853-1854). Clădirea are stil neo-clasic, fiind decorată cu un portic mare, cu un fronton triunghiular sprijinit pe coloane corintice cu capiteluri. Renovările și consolidările întregii clădiri au făcut-o să treacă prin mai multe stiluri arhitecturale, cohetând cu decorare în stil ecletic și art nouveau.

Peste drum de teatru, pe Korzo (chiar așa se numește strada), se află o superbă clădire pe colț, acum sediul unei cunoscute bănci, apoi Palatul Vojnić – palatul militar, construit în 1893 și proiectat de un maestru zidar (constructor), nu de un architect, de aceea stilul său este diferit de celelalte clădiri de pe pietonală (acum e zugrăvit în roșu). Fațada clădirii este realizată în stilul Renașterii franceze cu elemente florale. Încă de la construcție, clădirea a fost dotată cu un lift.

La numărul 3 se află o clădire verde - Hotelul Mielul de Aur, construit în secolul al XIX-lea. Aici este o problemă, în fața lui este o clădire nouă, modernă, din 2004 administrația locală demolând anumite clădiri și pe alte punându-le pe lista de așteptare, astfel încât în 2020 să aibă alt aspect centrul. Nu știu ce s-a mai demolat, dar în presa vremii se zicea că Ceaușescu ar fi fost surprins cum i se continuă planurile de demolare, dar în Subotica.

La numărul 4 se găsește Palatul Băncii o clădire construită în 1907 în stil Secession, după planurile arhitecților maghiari Jakab Dezső și Komor Marcell. Ei și cum peste tot descopăr picanterii…, am aflat că Jakab Dezső e bihorean, născut la Vadu Crișului, cu studiile și apoi cu serviciul la Budapesta. Cei doi au proiectat clădiri importante ale vremii - Palatul Culturii și Palatul Administrativ – Târgu Mureș, Teatrul Erkel din Budapesta, Palatul Stern din Oradea, Palatul Vulturul Negru.

Clădirea SDK, la numărul 5, construită după planurile arhitecților mai sus menționați în 1912, cu fațada în stil neorenascentist cu elemente de clasicism.

Casa Dimitrijevic, la numărul 6, construită în 1881, proiectată de arhitectul Titus Mačković.

Clădirea "Gemini", la numărul 7, a fost construită în 1912, fiind neobișnuită, unică în raport cu de designul urban și arhitectura străzii. Se compune din două blocuri identice numite "Gemini", cu un pasaj central deschis care duce într-o curte spațioasă. Clădirea poartă caracteristicile stilistice moderne, concepute ca un set de spații de afaceri.

Casa Halbror este situată pe Korzo nr. 9, fiind construită în jurul anului 1890 pentru o familie bogată. Fațada este realizată din caramidă acoperită cu patru portaluri renascentiste cu ferestre.

Casa Dominus - 1891 – situată la numărul 11, iar la numărul 15 este Palatul Prokos.

Hotelul Adolf Halbrite - clădirea de la nr. 10, construită în 1897, azi se află acolo Cafeneaua Zagreb (de unde mi-am luat cea mai bună înghețată de soc mâncată vreodată). Zugrăvită în galben, clădirea prezintă arcade inferioare la nivelul parterului.

Palatul Manojlovic – nr. 8 și Casa familiei Manojlovic - nr. 12, au fost construite în 1881.

Și uite-așa printre stiluri arhitecturale s-a dus ora alocată plimbării pe Corsoul suboțițan. Am găsit foarte multe asemănări cu Corso-ul orădean (str. Republicii), fapt datorat școlii maghiare de arhitectură de la finalul secolului al XIX-lea.

Minunat și gustul înghețatei... Mmhmm...

---

VIZUALIZĂRI: 3573 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI