Beyaz Konak Evleri din Datça sau conacul alb cu privelişte albastră

TIPĂREȘTE

Anul acesta la început de iunie, un vechi proiect turcesc de vacanţă de-al nostru, de prin 2015, a prins, în sfârşit, viaţă. Interesant este că în toţi aceşti trei ani, de când am năzuit să ajungem în Datça, am rezervat mereu un apartament la Beyaz Konak Evleri, rezervări pe care le-am anulat în fiecare an dintr-un motiv justificat. Anul acesta, n-a mai fost cazul să anulăm, nemaiintervenind nimic rău. Nu-l alegeam din lipsă de alternative, dar de fiecare dată când mă apucam să caut cazare, mă opream tot la el, întrucât nu contenea să mă impresioneze la fel de plăcut ca prima dată.

Despre mirifica Datça (capitala) v-am povestit deja aici, ea ni s-a lipit de suflet neaşteptat de tare fiindcă e o destinaţie ce s-a pliat perfect pe „profilul” nostru turistic. Într-un oraş nu prea mare, în care se găsesc posibilităţi de cazare pentru multe buzunare şi pretenţii, aveam nevoie de un loc de cazare care să fie cât mai aproape de port, centru, plaje (că oraşul are patru!), de locante şi taverne, eventual cu vedere la mare şi nu prea piperat la preţ. Celelalte criterii au fost: curăţenia, generozitatea spaţiilor şi existenţa parcării pentru a nu fi nevoiţi să lăsăm maşina la oareşce distanţă.

Ţinând cont de toate acestea, de fiecare dată mi-a atras atenţia Beyaz Konak Evleri care în traducere înseamnă, pe scurt, conacul alb.

Adresă: Iskele Mahallesi Cumhuriyet Meydani Uzeri 63. Sokak No: 39,48900 Datça/Muğla, Turcia — Website: https://www.beyazkonakevleri.com/

[...]

Este vorba de un aparthotel care constă într-o clădire elegantă, stil vilă, albă evident, cu 14 apartamente foarte spaţioase, având cam 70 mp fiecare, dispuse pe trei niveluri şi demisol. De fapt construcţia este amplasată pe o colină, aşa încât parcarea, recepția şi intrarea oficială se situează la parter dinspre stradă, dar de cealaltă parte, edificiul are demisol locuit şi o altă intrare aferentă, mai la îndemână de utilizat când mergi în oraş. De reţinut este faptul că toate apartamentele au o splendidă vedere la mare, iar noi am primit chiar apartamentul cu cea mai bună vedere la mare, situat la etajul al doilea, pe centru, căci atunci când am intrat, am exclamat amândoi deodată: wow! Clădirea nu mai este chiar nouă, de aceea ar trebui întreţinută mai bine pentru a i se asigura o viaţă cât mai lungă, poziţia sa fiind aproape de neegalat.

Nu există lift, deci scările reprezintă singura cale de acces către camere, însă acestea sunt chiar de neglijat pe lângă treptele ce trebuie urcate sau coborâte prin oraş, până la hotel.

La început, am rezervat, ca de fiecare dată, prin booking, apoi, intrând pe website-ul hotelului, am luat legătura cu proprietarul scriindu-i pe email în speranţa că voi obţine un preţ mai bun, ceea ce s-a întâmplat, acesta făcându-mi o reducere de 15%, faţă de preţul afişat de cel mai mare site de rezervări. Banii urma să-i achităm la sosire şi i-am făcut promisiunea că dacă nu mai venim, anunţăm cu cel puţin o săptămână înainte pentru a da apartamentul liber pe booking.

Când am ajuns, în sfârşit, în Datça, după vreo 600 km parcurşi din Assos, era aproape seară, dar Suleyman, proprietarul, ne aştepta. I-am plătit, ne-a condus la apartament, ne-a dat informaţiile necesare, numărul său de telefon spunându-ne că se împarte între acest aparthotel şi încă unul mai nou, ne-a mai zis că ne acordă suportul său în orice problemă. Vorbea engleză foarte bine (este licenţiat în turism), ceea ce nu se putea spune despre ceilalţi doi salariaţi permanenţi pe care îi avea la Beyaz Konak Evleri şi cu care ne înţelegeam cum puteam, iar când nu mai puteam, îl sunam pe Suleyman.

Apartamentul a fost un răsfăţ pentru noi în privinţa spaţiului pus la dispoziție, căci suprafaţa nu era doar generoasă, ci de-a dreptul excesivă. De cum intram, aveam în dreapta mai întâi baia, apoi dormitorul, în faţă un hol lung în capătul căruia se desfăşura camera de zi cu chicineta, culminând cu balconul în extremitate.

Dormitorul era dotat cu un mare pat matrimonial, cu două noptiere la capete, deasupra cărora aveam aplice cu veiozele aferente. De dimensiuni considerabile era dulapul în două uşi în care încăpeau toate bagajele noastre, nu puţine la număr;).

Dormitorul nu avea legătură directă cu exteriorul, dar era conectat cu camera de zi printr-un soi de fereastră cu geam glisant ce se află pe peretele de deasupra patului, iar noi îl deschideam atunci când vroiam să aerisim sau îl închideam atunci când obţineam un aer rece de la aparatul de aer condiţionat din camera de zi, cu scopul de a-l menţine cât mai mult.

Camera de zi beneficia de amplitudine de spaţiu şi atrăgea imediat atenţia nu neapărat prin lărgime, ci prin faptul că privirea era captată instantaneu de panorama ce se deschidea prin geamul ce ocupa un întreg perete. Altfel, pe partea stângă se desfăşura chicineta modern utilată atât cu mobilier, veselă, cât şi cu aparate electrocasnice. Aveam frigider mare ca acasă, maşină de spălat rufe automată, plită electrică, cuptor electric, cană de fiert apă, prăjitor de pâine.

Drept în faţă, la fereastră, aveam o masă cu scaune la care, cu ochii pe peisaj, era o reală plăcere să stai, chiar dacă de mâncat efectiv nu s-a întâmplat decât la micul-dejun, restul meselor luându-le în oraş sau pe unde ne nimeream plecaţi. În dreapta camerei de zi, se aflau pe un perete o canapea, pe celălalt perete, un pat de o persoană dotat cu lenjerie, gata de folosit, fiindcă apartamentul putea găzdui cel puţin trei persoane. Canapeaua şi patul aveau între ele ele o măsuţă joasă, numai bună pentru „sprijinit” câte ceva. Într-un colţ al camerei era suspendat tv, iar deasupra lui aparatul de aer condiţionat, foarte necesar şi util, în timp ce mijlocul camerei era gol, creând impresia unui spaţiu şi mai mare.

Baia, de dimensiune rezonabilă, a fost pe placul nostru, dispunând de cabină de duş şi obiecte sanitare de calitate, chiar dacă nu mai erau noi. Consumabilele nu au fost decât sub formă de hârtie igienică, săpun lichid într-un recipient mare şi câteva flaconaşe de gel de duş. Prosoapele, socotite mereu pentru trei persoane, şi lenjeriile au fost schimbate o singură dată pe parcursul săptămânii din Datça. Serviciul de curăţenie era efectuat la două zile dar nu era ceva temeinic, ci mai degrabă superficial.

Balconul a fost, fără niciun dubiu, vedeta cazării datorită magnificei privelişti oferite care atrăgea ca un magnet. Aveam vedere către cea mai frumoasă parte din Datça: amfiteatru, port, mare, două plaje şi, în depărtare, peninsula Bozburun şi insula grecească Symi, a doua mai cenuşie faţă de prima, din cauza aridităţii sale accentuate. Mare parte din timpul petrecut în aparthotel îl dedicam admirând peisajele ce ni se deschideau în faţa ochilor. Dimineţile în Datça au fost minunate fiindcă am avut parte de răsărituri superbe de soare, însă nici apusurile nu erau de lepădat. Tot la capitolul „minunat” aş trece şi un curcubeu apărut după ce un nor trecător ce s-a scuturat scurt într-una dintre după-amieze deasupra Datçei.

De utilitate mare a fost semnalul wi-fi care s-a dovedit foarte bun şi destul de puternic în toată clădirea şi fără de care nu ştiu ce ne-am fi făcut. Aşa am putut intra zilnic, atunci când eram acasă, pe internet, inclusiv pe sait.

Parcarea proprie era suficient de încăpătoare gândindu-ne la cele 14 apartamente, dar şi la maşinile utilitare ce ar fi putut veni să asigure diverse servicii. Singurul inconvenient ar fi că accesul la hotel din strada principală se face pe ultima sută de metri pe un drumeag semnalizat, dar îngust cât să încapă doar o maşină, aşa că e nevoie la o adică de mica înţelegere între şoferi.

Am apreciat foarte mult poziţia foarte bună a proprietăţii faţă de plaja Taşlık (de pietricele, dar preferata noastră): 100 m, faţă de plaja Kumluk (de nisip): 150 m, de port cu locante: 100 m, de centrul oraşului 150 m, de magazine (Bim sau Migros Jet) 50 m. Destul de aproape se afla şi piaţa de week-end din Datça, adică locul unde vinerea, sâmbăta şi duminica, producătorii locali de legume, fructe, etc. sau comercianţii mărunţi de textile vin să-şi aducă produsele spre vânzare. A fost o reală încântare să ne plimbăm printre micii negustori să privim, să fotografiem, să negociem, să socializăm cu gura, dar mai ales cu mâinile şi, nu în ultimul rând, să cumpărăm în special produse locale, chiar bio.

În concluzie, recomand cazarea la acest aparthotel, chiar dacă frumoasa Datça nu stă deocamdată în atenţia turiştilor români sau a agenţiilor româneşti. Cine ştie, pe viitor, poate lucrurile se mai schimbă. Am văzut că, la un moment dat prin 2012, userul @niccu, unul dintre iubitorii Turciei, a lansat CMR-ul de Cazare în Datça (zona Marmaris)aici , la care nu a primit, din păcate, niciun răspuns.

Dacă ar mai fi de actualitate şi l-ar mai interesa, i-aş spune că părerea mea este una la superlativ despre oraş şi întreaga zonă şi vine tot de la un user care iubeşte Turcia.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip pentru care vă mulţumesc anticipat:

https://www.youtube.com/watch?v=-GIxvgJ6eDQ

---

VIZUALIZĂRI: 1003 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI