Circuit Maramureş (3.2) Muzeul rădăcinilor

TIPĂREȘTE

Muzeul Rădăcinilor se află la baza trecătorii Prislop la graniţa dintre judeţele Suceava şi Maramureş, pe strada Preluca Tătarilor la vreo 20 km de centrul Borşei (vă amintesc că Borşa are dealungul şoselei o lungime de 52 km).

Accesul la muzeul Rădăcinilor se face din DN18 de unde la începutul unei uliţe de pământ şi fără trotoare pe un indicator cu săgeată scrie ˝Muzeul Rădăcinilor˝şi pe altul ˝Muzeul este în curte˝. Am străbătut câţiva zeci de metri în acest fund de ţară şi am intrat în gospodăria lui Stefan G., un bătrân de 76 de ani. Casa bătrânească este învelită cu draniţă (scândurele subţiri de lemn de brad) iar curtea era plină cu orătănii.

Casa are doar două camere, o sală şi o anexă în care sunt expuse obiectele colecţiei, împărţite după funcţie sau provenienţă. Peste tot, în toate cotloanele, în pomi, în ferestre, pe pereţi sunt exponatele lui.

Am fost întâmpinaţi în uşa casei de Stefan G.. De meserie muncitor forestier, a cutreierat 40 de ani pădurile din munţii Rodnei şi Maramureşului. Dotat cu imaginaţie, ochi şi simţ artistic a adunat începând cu anul 1970 rădăcini contorsionate de arbori care sugerau forme de oameni şi animale. Le-a adus acasă, le-a curăţat, le-a scrijeluit dându-le chip după imaginaţia lui, le-a uscat, băiţat, dat cu lac şi apoi le-a expus pe unde a mai găsit loc în casă. Nu a umblat de loc la forma lor ci le-a pus ochi dacă era cazul, nas pilit dintr-o ramurică, gură tăiată în coaja copacului. Stefan nu are decât două clase primare dar s-a născut cu simţ artistic şi a devenit un autodidact iar contactul cu oamenii care-i vizitează casa i-a ascuţit mintea şi dezvoltat cunoştinţele. Citeşte mult şi şi-a legat cărţile de căpătâi printre care Biblia şi Istoria neamului românesc în coajă de copac. Are un mod filozofic de a se exprima care s-a format în viaţa dusă în pustietate. A dat denumiri populare hazlii exponatelor care sugerează diverse personaje din folclor ˝Muma pădurii, Gura lumii, Ioan Vodă cel Cumplit, Crocodilul Dracula, Şarpele încolăcit, Creierul pădurii, Fiara din adâncuri, Cumpăna fântânii, Pâinea vieţii˝.

Cu timpul a găsit în pădure, în locurile în care s-au dat bătălii crâncene, obiecte care au aparţinut soldaţilor care s-au luptat în primul război mondial în 1915 la Cârlibaba: proiectile, grenade, căşti, măşti de gaze, geantă snitară, chiar şi un binoclu. Le-a expus în camera anexă, spre aducere aminte. A colecţionat flori de mină din minele de la Borşa, Cavnic, Baia Sprie.

Sunt expuse costume vechi populare, căni şi ulcioare atârnate în pom, păpuşi de cârpă, ţapine vechi de 200 de ani, lanterne, căşti de protecţia a muncii, obiecte casnice, opinci cu nojiţe, fiare de călcat cu mangal, perne înalte maramureşene, dar în primul rând chipuri de oameni. ˝Aş vrea să mai descopăr multe, să lucrez rădăcinile dar nu mai am putere să urc prin pădure˝ ne-a spus el. A lucrat peste 100 de rădăcini de molid cărora le-a dat formă şi viaţă.

Scotocind pământul a găsit pe vârful Geamănu, un vas, de fapt o căniţă de lut cu diametru de 10 cm. amestecat cu ceramică şi ars în cuptor din epoca bronzului cu o vechime de 3500 de ani, vechime atestată de cercetători. Obiectul este păstrat la primărie. Vasul va fi expus în muzeul din Borşa. Autorităţile intenţionează să deschidă primul muzeu din oraşul Borşa în care în secţia de Etnografie şi folclor să fie expusă colecţia din Muzeul Rădăcinilor, pe care bătrânul o lasă prin testament primăriei.

Intrarea în una din cele mai interesante case-muzeu este gratuită dar fiecare dintre noi a lăsat 2-3 lei. ˝Pentru gaz˝ ne-a spus sfioasă soţia lui. În gospodăria lui Stefan G. nu e curent electric, nu are semnal telefonic şi primul vecin este la o distanţă de peste 10 km . Aerul curat şi mâncarea naturală l-a ţinut pe el şi pe soţie sănătoşi dar sunt bătrâni şi nu au posibilitate să cheme o salvare. ˝Dumnezeu va avea grijă de noi˝ ne-a spus. Mai trimite în Borşa câte o vorbă prin turiştii care-i vizitează casa-muzeu.

În iernile lungi, uliţa se înzăpezeşte, uneori şi drumul peste pasul Prislop este închis şi departe de lumea dezlănţuită, la lumina lămpii cu gaz mai scrijeleşte din rădăcinile adunate peste vară. Trăieşte dintr-o pensie de 800 lei şi a fost iertat de primărie de impozit pentru că a promis muzeului colecţia de rădăcini.

A avut un singur fiu care s-a prăpădit cu zece ani în urmă. Nepoţii sunt plecaţi în străinătăţuri iar pe strănepoţi nu-i cunoaşte. I-am promis că-i trimit la adresa pe care mi-a dat-o un pachet cu haine bărbăteşti.

---

VIZUALIZĂRI: 5567 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI