Un prânz la Casa SamSara - Cernavodă

TIPĂREȘTE

Orașul Cernavodă prezenta interes pentru noi din mai multe puncte de vedere. Am ajuns acolo nu doar pentru că voiam să mai bifăm un oraș românesc din cele 18 de la Dunăre, ci și pentru vechimea lui de peste 5500 de ani și pentru obiectivele care încă mai dăinuie acolo. La Cernavodă a apărut prima școală românească din Dobrogea (1766), prima biserică ortodoxă din Dobrogea (1860), dar și prima moschee (1868). Tot la Cernavodă, în 1879, au început lucrările la Dunăre, iar în 1895 a fost inaugurat podul feroviar proiectat de Anghel Saligny. Secolul XX a adus și el înnoiri orașului Cernavodă. În 1984 a fost inaugurat canalul Dunare - Marea Neagră, iar în 1995 a fost pusă în funcțiune unica centrală nucleară din România. Aveam, deci, ce să vedem acolo.

Plecați de dimineață din Fetești unde fuseserăm cazați la Hotel Miorița, fără un mic dejun consistent (doar o cafea bună și un biscuit la Lala Coffe), alergând kilometri întregi când pietonal, când cu mașina, colindând pe străzi sub soarele tot mai arzător, pe la vremea amiezei - deshidratați - nu ne mai doream decât un loc umbros și o băutură răcoritoare alături de ceva de mâncare. Doar "ceva de mâncare" pentru că în condițiile date nici unul dintre noi n-ar fi putut face față unui prânz copios.

Din mersul mașinii, înghesuită într-o curte din spatele Muzeului Axiopolis, am zărit o terasă. Nu eram documentați privind posibilitățile de servire a mesei în Cernavodă, așa încât, fără nici un gând prestabilit, am oprit în vecinătatea muzeului, am lăsat mașina în umbra generoasă a unei clădiri, apoi ne-am îndreptat spre… ceea ce văzuserăm din mersul mașinii.

În spatele Muzeului Axiopolis, despărțită de acesta doar de un culoar îngust, de trecere, cu o fântână în dreptul intrării, ni s-a înfățișat o frumoasă grădină de vară. Vreo 10-12 mese umbrite, un bar și multe flori care pavoazează intrarea în clădire au fost suficiente argumente pentru a ne face să nu dorim a căuta altceva. Ne-am așezat la o masă (cam jumătate dintre ele erau libere la ora sosirii noastre acolo) și abia atunci am realizat că ne aflăm la Casa SamSara. Pe toate colțurile meselor erau imprimate inițialele locației, precum și anul înființării ei - 1996. Am aflat ulterior că începuturile afacerii au fost prin deschiderea unei florării urmată la foarte scurt timp de deschiderea restaurantului.

Renovat și amenajat în mai multe rânduri - 2003, 2007, 2009 - Restaurantul Casa SamSara dispune astăzi de un salon central, un salon pentru nefumatori, o cafenea boierească unde poți savura cafeaua Mehmet Efendy la nisip, precum și de o cramă amenajată astfel încât să creeze o atmosferă specifică unor degustări autentice de vinuri. Și, bineînțeles, de frumoasa terasă de vară în care ne aflam și noi.

Meniul este complex. Începând cu specialitatea casei și specialitatea bucătarului, restaurantul oferă mic dejun, gustări calde sau reci, salate, ciorbe și supe, diverse preparate din pește (doar suntem la Dunăre!), fripturi la grătar, mâncăruri cu specific românesc sau din bucătăria internațională, precum și produse de cofetărie.

Băuturile sunt și ele bine reprezentate în meniu începând cu diverse tării, bere, vinuri și încheind cu răcoritoare, ceaiuri și cafea.

Ce am comandat noi? Pentru început, pentru că eram încălziți și foarte deshidratați, o Bere Stella Artois fără alcool. Doar una pentru ca a doua să nu se încălzească așteptând pe masă. Când a trebuit să decidem ce mâncăm, încercarea a fost grea. Foame ne era, dar nu eram în starea necesară pentru a mânca. După îndelungi deliberări, eu m-am hotărât la un borș de legume, iar soțul meu la o ciorbă de văcuță - preferata lui. Alături de ele, ne-au fost aduse smântână, ardei iuți și pâinea casei - o bunătate din care am și luat o bucată la pachet. Îmi este greu să exprim în cuvinte cât de bună mi s-a părut acea ciorbă simplă, făcută numai cu legume. Deși nu suntem mari consumatori de ciorbe, într-o zi toridă ca cea în care am fost noi la Cernavodă, când organismul biciuit de căldură tânjea după hidratare, nimic altceva n-ar fi fost mai potrivit. Felul II? Nimic! Eu am trecut direct la desert, iar soțul meu m-a urmat de îndată. După o mică pauză, o bere rece, un profiterol pentru mine și o înghețată de ciocolată pentru soțul meu.

Prețuri? Bere Stella Artois fără alcool - 10 lei/sticla de 0,5 l, Borș de legume - 11 lei/porția, Ciorbă de văcuță - 15 lei/porția, Pâinea casei - 2 lei/porția, Profiterol - 15 lei/porția, Înghețată de ciocolată - 14 lei/porția. Smântâna și ardeii iuți nu figurau pe nota de plată, așa încât am dedus că intră în prețul ciorbelor.

A fost un prânz frugal. Am făcut totuși referire la el pentru că voiam să prezint un local în care se poate servi masa la Cernavodă - local despre care nu s-a mai scris nimic pe AFA - dar și pentru a reliefa prețurile care se practică la Casa SamSara din Cernavodă. Mie, personal, mi se par mai mari decât la alte localuri, cu același grad de eleganță, din alte orașe.

Apreciem că servirea a fost bună, iar personalul amabil și atent.

Concluzii

Casa SamSara din Cernavodă este un local demn de atenția celor care se află în tranzit prin oraș. Situat central, lângă Muzeul Axiopolis, localul este frumos și ușor de găsit.

---

VIZUALIZĂRI: 1290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI