Mănăstirea Libertatea - o perlă a Bărăganului

TIPĂREȘTE

Fără îndoială, polul ortodoxiei din Bărăgan se află în comuna Dichiseni. În satul Coslogeni, chiar la intrarea în comună, la numai câțiva kilometri de Călărași, am poposit la așezământul mănăstiresc cu Crucea de Leac, la început un modest schit de călugări, în prezent o mănăstire cu o frumoasă biserică de lemn în stil maramureșean.

Continuând doar puțin pe DN 3B - șoseaua care leagă orașele Călărași și Fetești - fără a ieși din satul Coslogeni, un indicator informează că la numai 4 km spre stânga, se află Mănăstirea Libertatea. Auziserăm despre lăcașul izolat în câmpie, lăcaș în care își trăiește viața de credință o obște de măicuțe, așa încât eram hotărâți să ajungem și acolo. Știam că hramul mănăstirii este Sfânta Treime, dar că în lumea laică este mai cunoscută sub numele de Mănăstirea Libertatea. De ce? De unde i se trage acest nume? Au fost primele întrebări pe care mi le-am pus de îndată ce am auzit despre existența ei izolată, în inima Bărăganului.

Se spune că la începutul sec. XX acolo era un sat - satul Libertatea - constituit din micile gospodării ale unor deportați. În perioada 1936-1942, în frunte cu preotul Nicolae Brebeanu, localnicii au înălțat în mijlocul așezării o biserică. Sfințită la 26 octombrie 1942 de PS Cosma Petrovici, episcopul Dunării de Jos, biserica a funcționat până în 1976, când - din ordinul comuniștilor - locuitorii satului au fost strămutați în localitățile învecinate - Coslogeni, Roseti, Modelu și Călărași, biserica fiind lăsată în paragină, izolată, în pustietatea câmpiei.

Pe internet, am găsit imagini cu biserica din fostul sat Libertatea. Nu era chiar năruită, dar nici bine nu arăta părăsită și bătută ani de-a rândul de soarele torid și de viscolele năprasnice ale Bărăganului. La 1 iulie 2000, episcopul Sloboziei și Călărașilor a dat binecuvântarea pentru înființarea aici a unui așezământ de maici. Mănăstirea Libertatea - după numele fostului sat - a înflorit în jurul vechii biserici părăsite, cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena. Biserica a fost reparată, pictată, iar în 2003 a fost sfințită de PS Damaschin Coravu al Sloboziei și Călărașilor. În anul următor, cu sprijinul inginerului Petre Marian Miluț, s-a terminat de zidit și noul corp de chilii. Conform inscripției de pe poartă, numele actual al așezării monahale este Mănăstirea Sfânta Treime - Libertatea.

Rulând încet, pe drumul îngust, cu piatră netasată, șerpuind printre lanuri, am ajuns în fața porții sfântului lăcaș. Un spațiu larg, cu câteva bănci pentru pelerinii obosiți, dar și cu o toaletă, este locul de parcare pentru mașinile care aduc aici credincioșii în zilele de mari sărbători. De jur-împrejur, cât cuprinzi cu privirea, neclintite sub soarele dogorâtor sunt doar lanuri de porumb. Dincolo de poartă, înconjurat de un gard înalt de ciment, se află o părticică din grădinile paradisului. Arbuști și flori, multe flori înfrumușețează această oază de spiritualitate pierdută în inima Bărăganului.

Era ora amiezei atunci când am ajuns noi acolo. Maicile erau la masă, doar una singură - protejată de soarele arzător de pălăria albă, cu boruri mari, pe care o purta pe cap - stătea îngenuncheată lângă un strat cu flori și plivea. Biserica era încuiată. În stânga intrării am privit îndelung marea cruce de piatră care marchează locul de odihnă veșnică a ieromonahului Macarie Pristavu - preot slujitor la Mănăstirea Radu Negru, dar și ctitor al Mănăstirii Libertatea. Anul 2000 al decesului său spune că sfinția sa s-a stins din viață cu puțin timp înainte de finalizarea lucrărilor de refacere a bisericii părăsite din fostul sat Libertatea.

Ne-am plimbat pe aleile umbrite din incintă, admirând florile și vechile chilii cu intrări năpădite de viță de vie, noul corp de chilii, cu etaj, precum și celelalte clădiri anexă. Deodată, o măicuță a apărut cu cheile bisericii în mână. Ne-a deschis, apoi ne-a lăsat singuri.

Catapeteasma frumos executată în lemn, delicata lucrătură a tuturor celorlalte piese din lemn, pictura murală, crinii care împodobeau icoanele, toate te vor impresiona indiferent dacă ai ajuns acolo în timpul slujbei sau nu. În biserică sunt păstrate mai multe sfinte moaște - părticele de la cei 14000 de prunci uciși la Ierusalim din porunca lui Irod, de la Sfinții Părinți uciși de perși în anul 650 și de la Sfinții Inochentie și Focsa din Odessa.

Am făcut câteva fotografii, apoi am ieșit meditând la greutățile vieții maicilor aici, în pustietatea Bărăganului. Oaza de frumusețe din mijlocul câmpului dovedește că munca lor este fără de odihnă. Am aflat că în afară de cele sfinte, maicile se ostenesc necontenit în curtea mănăstirii, la bucătărie, la biserică, la animale și chiar la câmp cultivând porumb, furaje pentru animale și floarea soarelui pe care o vând pentru a mai rezolva din problemele financiare ale mănăstirii.

Pe același drum îngust, cu pietriș, am plecat de la Mănăstirea Libertatea. Intenționam să ne petrecem următoarele ore în Călărași, după care, în apropierea serii, să ne retragem la Hotel Albatros unde ne rezervaserăm cazarea.

---

VIZUALIZĂRI: 1908 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI