Odă aviatorilor români
TIPĂREȘTEApreciez ideea colegei mele @ Mihaela Voicu care recent a scris un review intitulat De ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, pe care l-am citit pe telefonul mobil, atunci eu fiind într-o excursie în Germania.
Am simțit nevoia să scriu și eu un review cu același subiect, pentru că știu destule despre aviație și aviatori. Încep prin a scrie că orice ridicare de la sol la bordul unui aparat de zbor, este un risc asumat, chiar și în prezent când avioanele sunt modernizate cu multă electronică.
Vă reamintesc un caz petrecut în urmă cu câțiva ani cu un avion de vânătoare Mig-21. Era într-un zbor de antrenament la mare înălțime. Este lovit de un obiect rămas neidentificat și-i sparge geamul din față. Pilotarea devenise dificilă dar un „înger păzitor” de la turnul de control, cu profesionalism și sentimentalism, l-a dirijat perfect până la capătul pistei de aterizare. Îngerul păzitor la pupitrul din turnul de control era soția lui. Vedeți că am dreptate ce am scris mai sus.
România are rădăcini adânci în istoria aviației, a avut aviatori de mare valoare și nu avem dreptul să-i uităm. Am să mă întorc cu câteva decenii în urmă și mă voi referi la piloții din aviația română de vânătoare din ultimul Război Mondial. Sunt mulți din această categorie din care am ales doar unul pentru ca reviewul să nu fie prea lung.
Cpt. aviator CONSTANTIN (BÂZU) CANTACUZINO.
Acesta a fost un om polivalent, titrat, cu studii în străinătate, anglofil. Provenea dintr-o familie de nobili, tatăl se numea Mihai Cantacuzino și mama Maria Rosetti. El avea statut de prinț. În prima tinerețe a practicat hochei făcând parte din echipa națională, a alergat pe motocicletă apoi a obținut brevet de pilot în aviație și era pasionat de acrobațiile aeriene. Înzestrat cu mult talent, a urcat rapid pe treptele aviației și a devenit pilot șef la Compania de Transporturi Aeriene LARES, actualul TAROM.
Când a început al 2-lea Război Mondial, bărbații au fost mobilizați pe front (ca și tatăl meu). Constantin Cantacuzino nu a fost mobilizat, doar era prinț.
În acea perioadă România avea încheiat un Pact militar de alianță cu Germania și a luptat împotriva Forțelor Aliate
În anul 1942 Ploieștul cu ale sale 5-6 rafinării de petrol care alimentau cu combustibili mașina de război germană, a devenit ținta aviației americane de bombardament și eu am simțit efectul acestor orori (am scris un review). Era imperios necesar ca aviația de vânătoare românească să țină piept acestui val nimicitor, să doboare ori să alunge bombardierele americane având acoperire cu aviație de vânătoare, dar era forte greu deoarece raportul numeric era mult în avantajul americanilor.
Grupul 9 de aviație de vânătoare românesc era dotat cu avioane de vânătoare Messerschmitt-109 G de concepție germană, care era un avion foarte bun al acelor timpuri, ușor manevrabil și urca rapid la 11.000 m. Mai sus nu putea, începea motorul să gâfâie deoarece aerul era rarefiat și motorul era alimentat de carburator cu aspirație. Americanii foloseau avioane de vânătoare Mustang care având compresor la sistemul de alimentare al motorului, își permiteau să atingă chiar 13.000 m. altitudine. Cum înălțimea este un „atu” în luptele aeriene, erau superioare Messerschmitt-urilor, plus că numeric îi depășea copleșitor.
Gata cu introducerea și acum intru în subiectul reviewului, așa că „aveți puțintică răbdare”
În această conjunctură prințul Constantin Cantacuziono a făcut un gest nobil, așa cum era el. S-a înscris voluntar în aviația de vânătoare română, a primit gradul de căpitan și a fost repartizat la Grupul 9 - vânătoare aeriană. Era un „as” în aviație, acolo sus făcea ce voia el cu avioanul. Era un bun camarad, stimat de colegii de zbor pentru calitățile sale morale și de bun zburător. Oficial a avut 63 victorii aeriene și în lupte nu a fost vreodată doborât.
În zilele următoare datei ded 23 Aug. 1944 cpt. aviator Constantin Cantacuzino face un gest nobil și ia hotătârea să execute „zborul vieții lui”, misiune care era foarte riscantă. și avea ca scop
- informarea aviației americane de bombardament de pe aerodromul din Foggia (Italia) să oprească bombardamentele asupra Bucureștului deoarece armata română ieșise din război
- repatrierea prizonerilor aviatori americani aflați la Timișoara
Cu aprobarea forului superior, ia hotărîrea să plece la Foggia. Pe avionul Messerschmitt pe care zbura, a fost vopsit pe fuselaj și ampenaj însemnul aviației americane. A luat cu el și pe comandatul prizonierilor americani - Lt. col James A Gunn pentru a fi mai convingător în discuțiile cu armata americană. Avionul Messershmitt fiind monoloc, a golit fuselajul avionului renunțând la stația radio emisie-recepție și buteliile de oxigen necesare la înălțimi mari, a înfășurat în 3 pături pe of. prizonier și l-a intodus în lungul fuselajului. Decolează din București protejat de 2 avioane ale colegilor săi și ia cap compas Italia, având rezervoare cu benzină largabile. Nu avea niciun fel de comuicații radio și trebuia să zboare la joasă înălțime unde aerul era mai dens și navigația era la observație aeriană directă. Pentru a avea benzină la întoarcere, cei doi însoțitori se despart de el deasupra Jugoslaviei. Pilotul C. Cantacuzino și-a continuat drumul navigând la observație directă, după formele de relief.
Începe traversarea Mării Adriatice, timp în care motorul avionului începuse să nu se mai învârtească rotund și a luat înălțime ca măsură de siguranță, cu riscul unei eventuale hipoxii. În fine, ajunge deasupra Italiei și flerul de aviator încercat i-a permis să găsească aerodromul militar din Foggia, unde spre uimirea lor de jos, aterizează.
C. Cantacuziono coboară din carlingă, îmbrăcat într-un elegant costum de zbor culoare albastră. Avionul a fost repede încercuit de mai multe jepuri. Cantacuziono, cu un zîmbet princiar și o engleză perfectă, cere unui mecanic să deschidă capacul fuselajului. Mecanicul a văzut o pereche de bocanci și uimit a exclamat
My God
What the hell can you see there
A paire of arm y, boot, sir
A fost greu de scos un trup de om înțepenit și anchilozat din fuselajul îngust.
Din entuziasm a fost aruncat repetat în sus, același tratament avându-l și cpt. Cantacuzino. După aceea au fost conduși la un general. Cpt. Cantacuzio a predat acestuia un plic sigilat de la Ministerul Aerului al României și a completat verbal să fie încetate bombardamentele asupra Bucureștului doarece armata română a ieșit din război.
Prizonierul american l-a implorat să repatrieze pe aviatorii prizonieri aflați în Timișoara deoarece trupele rusești urmau să sosească și-i deportau în Siberia.
S-a organizat rapid o cursă aeriană formată din 2 avioane mari, cu 4 motoare, escortate de 40 de avioane de vânătoare și toți prizonierii au fost repatriați.
Ce s-a întâmplat cu avionul Messerschmitt? Era tipul de avion care a doborât multe avioane americane și l-au studiat atenți. Un col. aviator american chiar a zburat cu el dar la coborâre i-a rupt trenul de aterizare. Galanți, americanii i-au dat un avion de vânătoare Mustang, la sol i-au dat câteva explicații și i-au cerut să facă câteva ronduri deasupra aerodromului. Aviatorul Cantacuzino s-a acomodat repede cu el și chiar a făcut 2-3 numere de acrobație aeriană, care au încântat pe americani. S-a întors în România pilotând Mustangul, însoțit din curtuazie de 3 avioane de vânătoare Mustang. Ajunși deasupra aerodromului Popești Leordeni, aviatorul Cantacuzino aterizează, scoate un pistol și trage în sus o rachetă culoare verde, consemn că misiunea s-a încheiat. Cele 3 Mustanguri clatină din aripi „salut” ori „am înțeles” și se întorc în însorita Italie.
Pentru ce a fost și ce a făcut, cpt. aviator Cantacuzino nu trebuie uitat.
Ce s-a mai întâmplat cu C. Cantacuzino după război.
Devine șef la Compania Aeriană LARES și a efectuat curse externe de pasageri. În anul 1947 a început epurarea ofițerilor combantanți și și-a dat seama că pentru el urmează zile negre. La un zbor oficial la Milano ia hotărârera să nu se mai întoarcă în România. Trimite o telegramă la București (voi atașa o fotografie a acesteia) prin care anunță că demisionează. Pleacă la Paris apoi după 5 ani, se stabilește în Spania, la Madrid. La data de 28 mai 195l suferă un ulcer perforat, hemoragie, septicemie și în final, exitus. A fost înmormântat în Madrind, Cimitirul Neustra Senare de la Almudena.
Așa s-a stins o stea a aviației românești, căruia îi aduc un pios omagiu. Fotografiile sunt nevotabile
Bibliografie
- Cartea-document „Inimi cât să cuprindă cerul patriei” autor Cornel Marandiuc, editura Dacia, Cluj Napoca - 1985, pag. 270-275. Precizări. Autorul a avut acces la Arhivele Min. Ap. Naț. la care face trimitere de f. foarte multe ori. Bibliografia are 11 pagini De asemenea a purtat corespondență cu o parte dintre aviatorii rămași în viață.
- Unele fotografii cât și date sunt preluate de pe internet
- O mică parte din review cuprinde date în urma unor discuții cu un vecin al meu în l986, care a făcut parte din Grupul 9 Aviație de Vânătoare în perioada 1942 aprilie 1945.
De la acesta am obținut împrumut câteva fotografii cu of. aviatori din Grupul 9, de pe care am făcut copii și i le-am restituit iar acum am făcut copii după copii și posibil să le atașez reviewului.
Va urma
Trimis de Mihai18 in 25.07.18 14:08:23
25 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
25 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Webmaster. Îmi lipsește cca. 90 % din review. Rog un sfat. Pot să continui de unde s-a întrerupt și lipsește ?
Rog așteptați...
@Mihai18: am recuperat textul din unul din cele 2 review-uri identice reincarcate si l-am alipit aici.
@Mihai18: Nu știam despre sfârșitul lui Bâzu Cantacuzino! Știam că a fost un bun pilot, dar despre aceste întâmplări (cu predarea americanului în Italia și cu demisia lui din aviația română, sub comuniști), nu știam! .
Mulțumesc că mi le-ați făcut cunoscute prin intermediul lui „amfostacolo.ro”
Mulțumesc pentru informațiile date! La cele două vorbe încropite de mine, iată ce frumusețe de rev. se alătură și tot din Ploiești pleacă.
Foarte interesantă povestea lui Bâzu Cantacuzino, nepotul Nababului, cel cu domeniul de la Florești, despre care frumos a povestit, colega Iulianic.
Eu sunt din Tecuci și de Centrul Aviatic de acolo, tot prințul Bâzu este răspunzător.
Felicitări și încă odată mulțumesc pentru informațiile date.
Surpriza a fost totală!
@Mihai18: Tocmai am intrat pe net sa vad mesajele zilei de azi si acest anunt m-a facut curioasa.
L-am citit cu o deosebita placere si in rest nu m-a mai interesat nimic, si ceea ce imi place cel mai mult este ca astfel AFA face istorie, articolele si userii fac conexiunea necesara unei povesti de viata adevarata.
Felicitari, SB acordat cu mare drag.
@Mihai18: Felicitări pentru aducerea în atenția noastră a unui erou al aerului poate mai puțin cunoscut, după cum felicitări se cuvin și Mihaelei Voicu pentru reviewul dedicat Zilei Aviației.
AFA se dovedește încă o dată a fi nu numai un site de turism, ci și un valoros mijloc de informare pe teme din cele mai diverse, de la istorie la artă, gastronomie, sport, cultură ori civilizație.
@doinafil: Vă mulțumesc pentru lectură.
Despre aviatorul C. Cantacuzino știu și pot să scriu mai mult. Acesta avea mentalitatea de învingător. Iată, tot din acea carte citită de mine a mai rezultat că într-o luptă aeriană cu un avion american de vânătoare, fiindu-i superior în manevrarea avionului său, prinde o poziție bună de tragere și-i trimite o rafală de gloanțe, fatală pentru avion, care s-a prăbușit pe un câmp. Ca să i se confirme indubitabil victoria în luptă, urmărește în cercuri avionul inamic în prăbușire și văzând că aviatorul nu iese din carlingă, aterizează în apropiere și-i ia casca de zbor, ca dovadă a victoriei aeriene iar după aterizarea la aerodrom, o arată șefului și colegilor.
Cer scuze pentru o intervenție. Sfătuiți-l pe vecinul cu pozele de valoare, cu cei din grupul 9 aviație, să predea pozele la Muzeul Militar, sau al Aviației (am auzit că este așa ceva), pentru că acolo le este locul, acolo sunt protejate și puse în valoare. Altfel, sigur se vor pierde și ar fi păcat!
Așa am procedat eu, cu o Biblie a unui ofițer neamț încartiruit în casa bunicilor mei din Moldova. Mi-au înhățat-o imediat!
@Carmen Ion: Bună seara. Mulțumesc pentru vizită. Aveți experiența scrierii de reviewuri și știți că se muncește, cauți și lecturezi bibliografie, cauți și selectezi fotografii, faci un plan de expunere, apoi o ciornă, etc. și mă certam pe mine însumi, zicându-mi, cine m-a pus să promit Mihaelei. Așa-mi trebuie, în loc să scriu impresii „la cald” recent sosit din Germania, mă întorc la altceva petrecut cu decenii în urmă. Știți vorba francezului „Să promiți este nobil, dar să te ți de cuvânt, trebuie să fi burghez” Îl știu și în l. franceză dar tocmai dv. nu îndrăznesc să vi-l spun. Toate cele bune.
@Mihai18:
Am avut o şcoală de pilotaj şi piloţi deosebiţi, renumiţi în lume, în sec. XX. Din păcate azi suntem ruşinea Europei. Un pilot civil ajunge să aibe mai puţine ore de zbor decât unul de la baloanele turceşti. Şi cumpărăm vechiturile de aparate ale altora, care în timp costă mai mult decât unul nou!
Este o adevărată mândrie să vezii numele piloţilor români, eroi sau exemple profesionale, în muzee străine sau în publicaţiile europene dar este dureros să nu fie amintiţi la noi.
Mulţumesc pentru articol.
@elviramvio: Stimata colega, nu stiu cum de ajungi la acest calificativ negativ privind pilotii romani de azi. Personal folosesc de mai multe ori pe an servicile companiei civile romane Tarom si pot spune ca am fost si sunt foate multumit in urma experientele avute in decursul anilor.
Iar in privinta avioanele de lupta cumparate, daca nu ma insel, de la partenerii NATO portughezi, aici este vorba pur si simplu de posibilitatiile financiare ale statului roman.
Nici pe timpul celui de al doilea razboi mondial, perioada la care face referire autorul articolului de fata, nu aparatele Messerschmitt au fost cele mai performante avioane de lupta ale partenerilor germani. Nemtii aveau aparatele FW 190, numite de adversari ,,Butcherbird,, pt ca erau foarte performante si superioare celor americane si engleze.
Totul in viata este o chestie de bani si posibilitati...
@mihaelavoicu:
Imposibil. Acum ne poate privi de sus, dintre stele.
Fotografiile erau alb-negru, dimensiune 9/12 și nepotrivite pentru expunere la un muzeu. Eu am 4-5 asemenea fotocopii și din explicațiile sale, știu doar 3-4 din fotografii
Ne întâlneam în parcarea dintre blocuri și știți cum era atunci. Cine avea autoturism Dacia, trebuia să fie un pic și mecanic auto. Eram des în parcare. Era mentorul nostru, avea „ureche muzicală” la mersul motorului. Eram la cca. 3 km. de Aerodromul din Stejnic și zilnic roiau avioanele Zlin deasupra noastră. Așa a venit vorba despre cartea la care m-am referit și i-am spus câteva nume de personaje din carte. Mi-a spus că eu îi cunosc din carte, el i-a cunoscut pe front, făcând parte din Grupul 9 vânătoare aeriană, din 1942 până în primăvara anului 1945 în Munții Tatra. Era o enciclopedie în materie, mi-a spus multe din viața lor și pe care nu le-am găsit în biblifografie. Închei cu o glumiță.
Unul dintre noi, nou venit, a ridicat capota să steargă motorul, desi nu era cazul. A spus că atunci când bate la ușă o ceartă cu consoarta, ia cheile masinii și mai lustruieste odată motorul.
@Michaell:
Da, în privința FW-190 aveți dreptate. Aveau motorul „în stea” care asigura și protecția pilotului de gloanțele trase din fața avionului. Erau foarte bune pentru bombardamentele în picaj.
Aviația românească nu avea în dotare această marcă de avion și apoi, știți vorba „Ce este nemțesc, este pus deoparte” adică se păstrează pentru că este foarte bun și nemții nu le dădeau.
Fiți fericit că nu ați „prins” acel război inutil. Fiți fericit și că trăiți în Germania. Eu apreciez pe nemți pentru felul cum știu să-și organizeze viața. Sunt venit de câteva zile dintr-o excursie din Germania și nu este prima și nici a doua.
Frumoase amintiri aveți de la domnul din parcare și ”9 Vânători Aeriană”. Dumnezeu să-l odihnească!
Pozele pa care le posedați, chiar în format mic, muzeul le ia, le prelucrează și le mărește. Numai să dați informații despre conținutul lor. Sunt deosebit de interesante!
În ce privește ștergerea motorului, din glumița d-vs, nu e cazul de șters. Deja strălucește! 32 aprecieri i-au dat suficient ”lustru”.
Închideți capota, până nu apar și alte comentarii tendențioase la adresa Aviației Române. În definitiv, se poate merge și pe jos, nu numai cu avionul.
Mulțumesc pentru întreg reviewul și eu una, aștept continuarea. Ați promis, ”Va urma”! Certați-VĂ!
@Mihai18: Sunt cu totul de aceasi parere cu dvstra in ceea ce priveste razboiul. Sa speram ca omenirea a invatat din tragediile trecutului.
Daca eu am spus ca sunt multumit de serviciile Tarom-ului e una, alta din pacate sunt incidentele triste care au avut loc in ultimile luni legat de aviatia romana. Aici cred ca colega are dreptate cand acuza orele putine de antrenament.
Stiu ca ati mai fost in Germania, printre altele si in Dresda. Va amintiti... chestia cu parcarea... -))
Referitor la celelalte observatii facute de dvstra cu privire la tara unde traiesc, ma rog, e alta discutie, care cred ca nu-si are locul aici pt ca nu vreau nici sa fiu prea mult offtopic. Asta e rezervat doar pt unii... nu toti au voie... - 
O mica remarca totusi: E una sa fi turist intr-un loc / intr-o tara si alta e sa-ti traiesti viata de zi cu zi acolo.
Sa auzim numai de bine.
@Mihai18: Corecta remarca in privinta motorului. Daca nu ma insel, un highlight era ca mitraliera tragea gloantele printre aripile rotitoare ale eliciei, Nu stiu daca info este corect. Imi cer scuze daca nu este cazul...
Sunt de parere ca nemtii au gresit ca nu au dotat aviatia romana cu aceste aparate. Asta avind in vedere ca zacamintele petroliere din zona unde locuiti si dvstra erau importante pt ei.
@Michaell:
Observ că aveți cunoștiințe aprofundate în materie.
Avionul de vânătoare-bombardament FW-190. Erau năpraznice, cu o viteză ascensională uimitoare. Erau concepute să bombardeze venind în picaj și lansa bomba la cca. 200-300 metri astfel că ținta aleasă era „punct ochit-punct lovit” după care urca foarte repede să nu fie ajuns gloanțele atrileriei antiaeriene.
În viață se mai petrec lucruri demne de povestit și nepoților. La o alarmă aeriană, au decolat mai multe avioane FW-190. Era o zi de toamnă, cu ploaie foarte măruntă, un fel de burniță. Cât timp erau sus, în luptă, temperatura la sol a scăzute repede și pista de aterizare a devenit ca un pationoar. La întoarcere, prima celulă (zbor în doi) la aterizare, piloții au pierdut controlul avioanelor și au ieșit în decor, avariindu-se. Cei de sus, au văzut și au întârziat aterizare, zburând deasupra aerodromului până au ajuns în limită de benzină, fiind nevoiți să aterizeze. Unele avioane au avut aceiași soartă. Atunci a fost o pagubă mare pentru nemți s-au i-a ajuns din urmă blestemele celor bombardati.
Sunteți o persoană care nu uită și nu iartă (parcarea care am făcut-o în Dresda) Îmi asum greșeala. Nu sunt supărat pe dv.
@Michaell:
Răspunsesem ecoului tău dar din viteză nu am mai apucat să-l trimit - unul din şoferii mei personali ???? mă claxona să las AFA că întârzie la muncă. Nu m-am legat de piloţii români, ÎNCĂ avem piloţi buni şi unii dintre cei care îşi cunosc valoarea îşi iau zborul spre voi... Doar că a ajunge un pilot valoros dacă are şi gena zborului, trebuie multă muncă, mulţi bani pentru pregătire şi-i trebuie exerciţiu în aer nu la simulatoare. Problema este la guvernanţi, bani sunt, e falsă ideea că nu avem. Problema este unde se scurg aceşti bani sau pentru ce sunt daţi ca pomeni...
Din păcate nu pot spune mai mult încă o vreme. Aparent achiziţiile second hand, ca să nu zic third hand, sunt avantajoase la momentul semnării contractului, apoi avem o anumită flotilă doar în scripte şi minunată la sol, nu şi în văzduh.
Mă opresc aici cu comentariul pe această variant că nu are rost să lungim dar e bine să fim realişti cu prezentul. E foarte frumos ce a scris Mihai, i-am şi mulţumit pt. articol căci istoria este încă, pentru cei ce o iubim, o mare speranţă de viitor! Am citit mult despre aviaţia română, nu sunt străină de subiect şi ţi-am spus, nu pot comenta mai mult, acum, despre prezent.
O zi bună să ai şi zboruri line în vacanţe!
@Mihai18:
Da, Romania a dat viata multor capete luminate. Din pacate nu sau valorificat aproape niciodata aceste lucuri.
Strabunica mea inca l-a cunoscut pe Dnul Hermann Oberth. Un geniu cum nu se naste toate zilele. Din pacate aproape ca a fost dat uitarii. W. v. Braun, elevul lui, sa ales, pe nedrept, cu faima care i-ar fi apartinut lui.
In urma cu ca. un an, luind micul dejun la un hotel in Bucuresti, chiar deasupra mea, pe perete, vad agatat tabloul savantului roman N. Paulescu. Un geniu si el. Cine mai stie azi ca acest Domn a descoperit insulina? Ca si in cazul lui Oberth, altii au recoltat fructele muncii lui.
@Mihai18: Ultimul aliniat din ecoul dvstra va onoreaz. Imi cer scuze c-am amintit de acel episod.
@Michaell:
”Daca nu ma insel, un highlight era ca mitraliera tragea gloantele printre aripile rotitoare ale eliciei
Invenţia aparţine omului de ştiinţă şi inventator român GoguConstantinescu.
Dacă mai adăugăm acel "cockpit catapultabil", invenţie a românului AnastasDragomir, plus Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Smaranda Brăescu sau Henri Coandă, putem spune că ne numărăm printre ţările care au avut contribuţii valoroase în domeniul aeronauticii.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 16 decembrie 1989 — scris în 16.12.23 de Michi din BUCURESTI
- Dec.2023 Ce simțim și cum privim 1 Decembrie — scris în 01.12.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV]
- Oct.2023 IUBESC — și respect! — româna! În câte alte limbi te-ai mai putea „juca” astfel cu cuvintele? (urmează câteva exemple) — scris în 29.10.23 de Admin din TIMISOARA
- Sep.2023 Traficul rutier din România, încotro? — scris în 22.09.23 de AZE din SIBIU
- Aug.2023 Drum lin spre Cer, Costyy! — scris în 27.08.23 de alinafulg din OţELU ROşU [CS]
- Jul.2023 La „vânătoare” de flori prin România — scris în 23.07.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- May.2023 Bujorul – floare națională a României — scris în 28.05.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată