Peștera Skocjan (Slovenia)

TIPĂREȘTE

La întoarcerea din excursia în Italia din vara aceasta plănuisem inițial o oprire la Ljubljana pentru a vizita capitala slovenă.

Nu prea eram eu încântată de alegerea făcută: în primul rând era cea mai scumpă cazare din tot concediul (Slovenia mai scumpă decât Italia!), pentru o cameră nu cine știe ce și destul de departe de centru; în al doilea rând, după documentare, nu prea îmi era clar ce era de văzut în Ljubljana (în afară de castelul din centru). În fine, am conchis că va fi o zi de relaxare după excursia destul de obositoare din Italia și ne resemnasem cu ideea.

Apoi, cu vreo 3 săptămâni înainte de plecare, intru pe AFA și, pe pagina principală, văd la ilustrația muzicală a zilei un videoclip cu imagini din peștera Skocjan. Inițial n-am știut ce este, dar imaginea părea din altă lume. Scuzați-mi ignoranța dar nu știu cum se poate afla de la ce articol de pe AFA este respectiva ilustrație muzicală. Așa că am deschis videoclipul pe www.youtube.com și am aflat că era vorba despre peștera Skocjan din Slovenia. N-auzisem în viața mea de ea.

O caut pe hartă și văd că e aproape de Trieste, adică chiar pe lângă drumul nostru. Îi arăt soțului și hotărâm: gata, aici mergem, anulăm Ljubljana.

Am căutat o cazare în zonă și am găsit într-un sătuc chiar lângă peșteră. Când i-am arătat pozele de pe booking.com, soțul, deși mare amator de atmosferă rustică, a fost un pic reticent: „E un pic cam rustic chiar și pentru mine”. În final s-a dovedit că ne-am făcut griji degeaba.

Fac o mică paranteză: cum e o cazare la țară în Slovenia? Păi, în primul rând ai asfalt până în fundul curții, o singură bandă, e drept, dar asfaltul e bun. Dacă se întâlnesc două mașini din sens opus, atunci una se dă puțin pe iarbă (nu e șanț). Când ne vedeau cu număr străin, automat se dădeau localnicii pe iarbă, ne salutau și ne lăsau să trecem.

Pensiunea era foarte curată, cu tot confortul posibil: apă caldă la discreție, balcon cu masă şi scaune, frigider, aer condiționat, TV cu receptor prin satelit, cel mai bun WiFi din toată excursia, terasă în fața vilei, o liniște de îți auzeai și gândurile umblând prin cap.

Dar să revenim la peșteră. A doua zi am luat mașina și ne-am înființat la peșteră. (Se putea ajunge şi pe jos, pe o cărare lungă cam de 1,5 kilometri.)

Parcare mare, gratuită, separat pentru autocare și pentru autoturisme. În peșteră se intră din oră în oră. În iulie, cum am fost noi, prima intrare e la 10, ultima la 17.

Sunt două secțiuni care se vizitează: peștera propriu-zisă, unde se intră cu tur ghidat, și canionul exterior unde mergi pe cont propriu. Se pot lua bilete fie pentru primul, fie pentru al doilea, fie bilet combinat pentru ambele. Noi am luat bilete combinate și au costat 24 euro/persoană. Scump, dar pot spune că a meritat cu prisosință. Detalii despre orar, bilete și prețuri se pot afla aici: park-skocjanske-jame.si/e ... es-guided-tours.

Noi, pentru că ne-am sculat târziu, am ajuns pe la 10 și ceva. La bilete era puțină lume. Am luat bilete pentru următorul tur, adică la 11 și am început să căscăm gura la magazinele de suveniruri din zonă. Ulterior s-a făcut coadă la bilete și până la 11 s-au adunat în jur de 200 de persoane. M-am îngrozit. Pe internet se spunea că această peșteră e mai puțin cunoscută și mai puțin asaltată de turiști față de Postojna. Realitatea părea să fie cu totul alta. Ce fel de tur ghidat o să fie ăla cu 200 de persoane? Încă o dată s-a dovedit că mi-am făcut griji degeaba.

Ne-au împărțit în grupuri de câte 50 de persoane maxim, care plecau la interval de 10 minute, deci n-au fost probleme. Limba de prezentare a fost engleza, pentru că majoritatea turiștilor erau străini. Nu ne-a întrebat nimeni ce limbă dorim, s-au adresat din prima în engleză, ceea ce pentru noi a fost perfect.

Dacă luați ambele trasee și cel din peșteră și canionul exterior, lungimea traseului e de aproximativ 5 kilometri, iar durata de aproximativ 3 ore. Pe traseu nu există toalete, așa că e bine să folosiți toaleta înainte de începerea turului. În peșteră temperatura e de aproximativ 12 grade, deci vă trebuie o jachetă, chair dacă e vară și afară e cald.

Spre deosebire de surata ei mult mai celebră și mai mediatizată – Postojna, peștera Skocjan nu e atât de mare, nu se merge cu trenulețul, dar e cumva atipică. La început se intră în așa numita peșteră tăcută, unde aspectul seamănă cu o peșteră normală cu stalacmite și stalactite. Zona e destul de slab luminată și, după părerea mea formațiunile nu sunt suficient de bine puse în valoare. Mai multă lumină bine direcționată cred că le-ar spori frumusețea. În zona asta chiar eram decepționată: „păi nu prea merită 24 de euro... ”

Cea de-a doua parte a peșterii e un veritabil canion subteran, ghidul spunea chiar că e cel mai mare canion subteran din lume. Râul Reka (în slovenă Reka înseamnă râu, deci ar veni râul Râu, câtă lipsă de imaginație!) intră în subteran și merge pe sub pământ kilometri întregi, apoi iese la suprafață în Italia cu 1 kilometru înainte de a se vărsa în Marea Adriatică. E cel mai scurt râu din Italia.

De-a lungul canionului subteran slovenii au amenajat niște podine de-a lungul peretelui stâncos la vreo 30 de metri deasupra râului și mergi șerpuind prin canion. Jos e râul cu cascade din loc în loc, deasupra un imens hău întunecat. Se vede frumos cărarea luminată de-a lungul stâncilor, și în faţă, și în urmă. Există chiar și un pod suspendat deasupra râului. Senzația este incredibilă, este o experiență uimitoare.

La un moment dat organizatorii simulează o pană de curent și rămâi în întuneric beznă, auzind râul vijelios la vreo 20-30 de metri mai jos. Nu mi-a fost frică, doar m-am prins zdravăn de balustradă :).

Se spune că peștera e și mai spectaculoasă primăvara, când din cauza topirii zăpezilor, nivelul râului crește. Au fost momente când, din cauza ploilor torențiale prelungite, râul a crescut atât de mult că a depășit nivelul podinelor amenajate. Era marcat undeva în peșteră nivelul maxim până la care ajuns apa (se întâmplase prin '65). Te cam strâgea în spate, era mult deasupra punctului în care ne aflam noi. Pe de altă parte, părea aproape incredibil: râușorul ală mic de jos, care e la 30 de metri mai jos de noi, să ajungă atât de mare...

O altă formațiune spectaculoasă întâlnită în peșteră e un fel de Pamukkale subteran. Același stil de bazine din calcar, așezate în amfiteatru, un mic Pamukkale de culoare alb-roșcat, probabil din cauza oxizilor de fier existenți în apa din zonă.

Turul ghidat se termină la intrarea râului în peșteră. Se spune că pe aici au intrat primii exploratori cu barca. Inițial peștera nu prezenta interes turistic, pentru că nu i se părea nimănui că un canion subteran ar interesa pe cineva. Exploratorii căutau de fapt o soluție pentru a devia cumva râul așa încât să-l poată capta și să-l folosescă pentru alimentarea orașului Trieste. Trieste era un mare port, dar avea probleme cu alimentarea cu apă. În final nu s-a reușit folosirea rîului Reka pentru alimentarea orașului Trieste, dar a fost descoperită peștera tăcută, care arăta ca o peșteră clasică cu stalacmite și stalactite, deci prezenta interes turistic. Abia apoi au amenajat canionul subteran și a început să fie vizitat.

O atenționare: cei care au rău de înălțime trebuie să se gândească bine înainte de a intra, dacă pot face asta. Am văzut o persoană care mergea cu gluga trasă pe ochi și o ducea soțul de mână, pentru că avea rău de înălțime. Și eu am rău de înălțime, nu pot să spun că pe alocuri nu mi-au tremurat puțin picioarele, dar experiența a fost atât de incredibilă, încât a meritat efortul. De asemenea, traseul presupune urcarea și coborârea a foarte multe scări, deci cei care se deplasează mai greu ar trebui să ia în calcul și acest lucru.

După vizitarea peșterei propriu-zise, dacă ați luat bilet combinat, turul continuă cu partea a doua, canionul exterior. Se merge printr-o așa numită dolină, adică o peșteră al cărei tavan s-a prăbușit. La început am fost puțin nedumerită: „și o luăm așa de capul nostru printre stânci? ” Dar personalul sloven ne-a liniștit: „urmați cărarea amenajată și nu aveți cum să vă rătăciți”. În plus, din loc în loc de-a lungul traseului există personal, probabil pentru supraveghere sau pentru informare. Traseul exterior este de asemenea spectaculos: se intră din când în când în câte o grotă, pe sub o arcadă de stâncă, câte o cascadă din loc în loc...

După ieșirea de pe traseul exterior există indicatoare prin pădure care vă aduc înapoi în parcare. Aveau dreptate slovenii: nu aveți cum să vă rătăciți.

În interiorul peșterei este interzisă fotografierea, în canionul exterior însă puteți face câte poze doriți. Oricum, pe poziţia „auto” a aparatului, nouă nu prea ne ies pozele în întuneric, ar trebui umblat la setări şi folosite opţiunile personalizate ale camerei; lenea, însă... Am făcut câteva poze în canionul exterior, dar sunt palide față de ceea ce e în realitate. N-am reușit să suprindem decât foarte puțin din spectaculozitatea locului.

Cine a mai citit articole sau comentarii de-ale mele știe probabil că nu sunt cine știe ce fan al grotelor, din cauza claustrofobiei. Dar peștera Skocjan m-a impresionat în mod deosebit, iar claustrofobia nu și-a făcut deloc simțită prezența. Chiar și răul de înălțime stătea pitit pe undeva printr-un cotlon uitat al creierului meu, mult prea impresionat pentru a se mai gândi la asemenea amănunte :). Efectiv, repetam întruna ca un autist: „uite ce fain e acolo, uite cum se vede încolo... ”, că soțul a trebuit să-mi atragă atenția că repet a 50-a oară același lucru. Cred că avea dreptate, dar efectiv nu mă puteam abține.

Am povestit în articolul despre Andaluzia de aici cât de rău ne-a părut că n-am putut vizita Caminito del Rey în Spania. Cum se spune: când Dumnezeu închide o ușă, deschide întotdeauna o fereastră. Ce-am văzut aici la Skocjan e un fel de Caminito del Rey subteran.

Dacă ar fi să aleg între Postojna și Skocjan? Clar, Skocjan câștigă detașat.

Din păcate nu reușesc să găsesc pe youtube videoclipul care m-a convins pe mine, dar îl rog pe @Admin, dacă se poate să atașeze acest videoclip https://www.youtube.com/watch?v=34BILDarvWo, pentru a vedea măcar o parte din frumusețile acestei peșteri.

---

VIZUALIZĂRI: 2966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI